Vocea ta. ”Pentru că și-a supt degetul și avea dinții strâmbi, la 3 ani i-am pus fetiței gutieră”

Carmen Preotesoiu, redactor
supt degetul
Faptul că și-a supt degetul a ajutat-o pe cea mică să doarmă toată noaptea.

Nu am crezut nicio clipă că liniștea și confortul pe care le-am simțit în perioada cât fetița și-a supt degetul aveau să mă facă să mă simt vinovată. O pățisem crunt cu băiețelul meu, Andrei, pe care trebuia să-l adorm și din 15 în 15 minute pe noapte, așa că atunci când am văzut că mezina doarme toată noaptea, am crezut că visez și i-am acceptat instantaneu orice. Inclusiv că și-a supt degetul.

E bine, e rău? Am refuzat să mă gândesc. Fericirea mea era atât de mare, că puteam să-i iert orice, numai să știu că doarme toata noaptea, și noi pe lângă ea.

Dinți de iepuraș de la faptul că și-a supt degetul

Mama mea avea însă grijă să-mi reamintească de fiecare dată când avea ocazia că suptul degetului dă dependență, că o să își facă rană, că nu o să scape nicicum de el, că o să mă chinui îngrozitor până o să reușesc să o dezvăț. Știam că are într-o oarecare măsură dreptate, la fel de bine însă eram conștientă de beneficiile acestui obicei: copiii găsesc un soi de alinare în suptul degetului, se liniștesc mai ușor și îi ajută să treacă mai repede peste durerile de gingii, de exemplu.

Un lucru era clar: gestul salvator pentru nopțile noastre, ce deveniseră liniștite, a fost cu două fețe. Pe cea bună o știam. Am cunoscut-o pe cea urâcioasă abia când cei doi dinți din față ai fetiței mele începuseră să fie precum ai unui iepuraș, mult ieșiți în afară. La început, nu am dat atenție. ”Sunt de lapte, o să îi schimbe la un moment dat, e simpatică, parcă nu-i stă urât”, au fost vorbe care mi-au calmat valul de temeri.

Dinții de lapte strâmbi atrag dinți permanenți strâmbi

A fost suficient să ajung la medicul dentist cu băiatul cel mare, iar doctorul să observe zâmbetul surorii lui. Privirea mustrătoare mi-a spus imediat că toleranța mea se transformase într-un gest nepotrivit, iar că suptul degetului un timp mai îndelungat nu se înscria în cele mai bune și mai recomandate practici. Teoriile mele cum că răul nu este atât de mare au fost imediat contrazise cu argumente solide și logice.

Așa am aflat că respirația pe gură, poziționarea incorectă a limbii, deglutiția deficitară, suptul degetului, ronțăirea altor obiecte (creioane, pixuri), toate acestea sunt obiceiuri nedorite, care pot fi cauzele dinților strâmbi și, mai mult, duc la o dezvoltare defectuoasă a maxilarului. Practic, dinții permanenți vor veni pe un teren minat și, în lipsa corecției, vor ajunge să fie tot strâmbi, ca și cei de lapte.

Îi scoteam toată noaptea degetul din gură

Copila mea avea pe-atunci 2 ani și jumătate. Începusem de mult timp procesul prin care încercam să o dezobișnuim de supt degetul. Auzul meu era deja format. La orice oră din noapte, oricât de obosită aș fi fost, mi-era imposibil să nu disting acel sunet clar prin care înțelegeam imediat că își sugea degetul. Și așa ajungeam să-i scot degetul din gură de o mie de ori.

Am început să-i punem pe unghia degetului mare o ojă amară, special creată pentru a înlătura acest obicei păcătos. Îmi doream nespus de mult să scape de meteahna asta și mai ales să nu mai aud molfăitul acela noapte de noapte, câteodată chiar și scrâșnitul dinților, bruxismul acela total enervant și distrugător. Nu mai spun de acei doi dinți, mult ieșiți în față, care acum, parcă dintr-o dată, îmi păreau atât de inestetici și parcă imposibil de aliniat.

Gutiera salvatoare

Recunosc. La început am fost sceptică. Vorbele medicului dentist se derulau cu repeziciune, în timp ce-mi arăta dispozitivul pe care fiica mea ar fi trebuit să îl poarte de la 3 ani.

O gutieră ce părea dintr-un cauciuc moale, fin, un plastic ce nu conținea BPA și nici nu dădea riscul de alergii. A fixat-o pe dantura copilei mele, iar ea, de dragul culorii roz și a obiectului nou ce-l purta în gură, a acceptat-o pe loc, deși nu împlinise vârsta de 3 ani. Vorbele specialistului ”cu cât mai repede, cu atât mai bine”, m-au convins și am plecat cu ea acasă. Pe parcurs, entuziasmului fiicei mele de a o purta noapte de noapte a mai scăzut, însă nu ne-am lăsat până nu am ajuns în punctul de a o purta pe toată perioada somnului.

Nu ezitați să apelați la specialiști când copilul e mic

Au trecut de atunci aproape doi ani de zile. Dinții celei mici s-au corectat incredibil de bine, nici n-ai zice că și-a supt degetul. Diferența uriașă mi-o arată pozele de dinaintea aparatului și cele de acum. Am realizat cât de important este să ai parte de sfaturi bune, să fii curajos și să încerci lucruri ce par ciudate, poate, la început. Oriunde am pleca, avem grijă să luam cutiuța roz cu noi.

Dragi părinți, dacă dințișorii celor mici au nevoie de aparat dentar, indiferent de vârsta pe care o au (cu atât mai bine cu cat sunt încă în perioada dinților de lapte), nu ezitați să cereți sfatul medicului ca cei mici să beneficieze din timp de cel mai bun tratament.

Nu lăsați ca dinții de lapte să crească strâmbi, să se acumuleze goluri sau carii, cu gândul că nu sunt permanenți. Structura osoasă va fi și ea modificată, iar apariția dinților permanenți va urma o traiectorie greșită. Zâmbetul frumos înseamnă în primul rând sănătate și grijă!

Te-ar mai putea interesa