O scrisoare sinceră a unei mame către Moș Nicolae din copilărie
Dragă Moș Nicolae,
Știu că de obicei copiii nu îți scriu scrisori și că de multe ori ești nedreptățit, în favoarea colegului tău făcător de minuni, Moș Crăciun. Mai mult, cred că sunt primul adult care îți scrie și îți spune că te iartă. Te iert, dragă Moș Nicolae pentru toată istoria mea nefericită împreună cu tine. Te iert pentru cei aproape 30 de ani de cadouri nefericite. Abia acum înțeleg că tu nu ai avut nicio vină pentru acele daruri.
Toată copilăria mea ai fost un personaj tare ciudat, ba te iubeam și te așteptam cu toate săndăluțele, papuceii de casă și ghetuțele de cauciuc curate lună la ușă, ba te uram că primeam numai o nuielușă, o pereche de șosetuțe și chiloței. În fiecare an! E drept, mai găseam în vârful unei ciuboțele o mandarină stafidită sau o ciocolățică cu surprize.
Întotdeauna te așteptăm cu emoție și grijă: oare cât de cuminte am fost anul asta? Ce merit? O nuielușă sau o portocală? Deși mai mereu îmi aduceai portocale, mama nu rată ocazia să îmi aducă aminte că ai fi putut să îmi lași nuielușă, și probabil te răzgândeai pe parcurs și-ntelegeai că boacănele mele nu erau chiar așa grave.
Anul în care mi-am spart capul pe gheață sau anul în care am luat nota 5 la istorie m-au cam speriat și mă și vedeam pasibilă de zece nuielușe. În schimb, tu ai fost la fel de bun, dar prost inspirat, și tot șosete și portocale mi-ai pus în bocanci.
Ce am iubit mereu la ține fără nicio excepție este momentul în care apăreai. Adică noaptea. Atunci când mereu dormeam. Și întotdeauna încercam să rămân trează că să îți pot auzi pașii. Și nu-mi ieșea niciodată, iar la primele ore ale dimineții găseam cadourile de la tine. Alea puține și care nu-mi plăceau mereu, însă magia apariției lor întotdeauna m-a vrăjit, chiar și la vârste mai mari.
După ce am devenit mamă, mi-am propus să am o discuție cu tine și să îți spun că toți copiii sunt cuminți, chiar dacă nu îi lasă pe părinți să doarmă noaptea, și că băiețelul meu nu va află niciodată de tradiția nuielușelor și că îl voi învață să te prețuiască.
Dragă Moș Nicolae, să știi că cei mici te iubesc și te așteaptă indiferent de ce le vei pune în cizmulițe, și cred că, de fapt, ești mai iubit decât Moș Crăciun. Pentru că de la Moșul copiii au așteptări sub forma scrisorilor sau dorințelor rostite în fața părinții lor. Însă de la tine ei nu cer nimic, ci așteaptă să fie surprinși, și de fiecare dată se bucură că vii și în cizmulițele lor.
O doamnă din metrou îl întreabă deunăzi pe băiețelul meu de nici 4 ani dacă știe de Moș Nicolae. El îi răspunde enervat de întrebarea ei:
– Sigur că știu, Moș Nicolae aduce dulciuri, jucării și turtă dulce.
– Dar știi că aduce și nuielușe copiilor obraznici?
– Ba nu e adevărat! Nu există copii obraznici și deci nu există nuielușe, asta e o prostie. Regulile sunt altele. Moș Nicolae vine la toți copiii din lume pentru că toți sunt buni.
Biserica ortodoxă spune că Moș Nicolae este adevăratul Moș Crăciun. Numele de Santa Claus (Moș Crăciun) provine din termenul olandez Sinterkloos, în traducere Sfântul Nicolae. Moș Crăciun, îmbrăcat în veșmânt roșu, cu barba mare, mereu însoțit de reni cu care călătorește în fiecare iarnă, a devenit popular abia la începutul secolului XX.
Potrivit tradiției, Sfântul Nicolae a salvat trei fete sărace care urmau să fi vândute unor oameni bogați, aruncându-le noaptea câteva pungi cu bani pe fereastră casei în care ele locuiau. Pentru că banii au căzut în încălțările celor trei fete, se zice că în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, între 5 și 6 decembrie, copiii primesc cadouri de la Sfântul Nicolae în ghetuțele lor atent pregătite.
