articol scris de expert

Avocat Lidia Savi Nims. Cum se face partajul bunurilor la divorț

Lidia Savi Nims, avocat
partajul bunurilor la divorț
Înainte sau în timpul căsătoriei, soții pot alege între 3 variante de regim al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei: comunitatea legală, separația de bunuri și comunitatea convențională.

Partajul bunurilor la divorț. Multe cupluri aflate în pragul sau în timpul unui divorț se întreabă ce se întâmplă cu bunurile cumpărate, folosite, administrate împreună până la divorț. Răspunsurile la aceste întrebări se regăsesc în regimul legal al acestor bunuri și în procedura legală a partajului (împărțirii) bunurilor ca urmare a divorțului.

Înainte sau în timpul căsătoriei, soții pot alege între 3 variante de regim al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei: comunitatea legală, separația de bunuri și comunitatea convențională. În cazul in care soții aleg regimul separației de bunuri, fiecare dintre soți este proprietar exclusiv asupra bunurilor ce le dobândește în nume propriu în timpul căsătoriei.

Prin comunitatea convențională soții convin care dintre bunuri vor avea regim de bun comun și care vor avea regim de bun propriu precum și modalitatea de împărțire a acestora în caz de divorț. Comunitatea legală presupune ca regulă că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune (cu excepțiile prevăzute de lege).

În timpul căsătoriei, partea din dreptul de proprietate asupra bunurilor comune nu este determinat pentru fiecare soț în parte, acestea fiind conservate, administrate, vândute și folosite în comun, cu respectarea regulilor legale aplicabile. Prin partaj, se determina cotă-parte din fiecare bun comun pentru fiecare dintre soți.

Cum se stabilește cota-parte

Cota-parte este stabilită în funcție de contribuția fiecăruia la dobândirea acestora și la îndeplinirea obligațiilor comune. Dacă nu se dovedeste altfel, legea prezumă că soții au avut o contribuție egală și, deci, fiecare bun va fi împărțit în cote egale de ½ între soți. Fiecare dintre bunurile comune poate fi atribuit în proprietate și exclusiv unuia dintre soți în schimbul unei compensări patrimoniale datorată celuilalt soț (un alt bun comun și/sau o sumă de bani).

Soții stabilesc de comun acord sau cu sprijinul instanței de judecată modalitatea de împărțire a tuturor bunurilor comune dobândite din ziua în care au devenit soți și până la data la care divorțul a devenit efectiv. Nu vor face obiectul partajului bunurile proprii dobândite în timpul căsătoriei. Acestea sunt:

  • bunurile dobâdite prin moștenire legală (dacă dispunătorul nu a menționat altfel)
  • bunurile de uz personal
  • bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți
  • drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor si asupra însemnelor distinctive înregistrate
  • bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, proiectele artisitice, proiectele de invenți și alte asemenea bunuri
  • indemnizația de asigurare și despăgubire pentru orice prejudiciu materiale sua moral adus unuia dintre soți
  • bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora
  • fructele bunurilor proprii (bunuri obținute din administrarea unor bunuri proprii).

Legea nu impune un termen maxim în care partajul trebuie finalizat. Asta înseamnă că bunurile comune pot fi împărțite de soți fie deodată cu desfacerea căsătoriei în fața notarul public, respectiv, în același proces deschis în fața instanțelor pentru pronunțarea divorțului, fie ulterior. De asemenea, nu este obligatoriu ca toate bunurile comune să fie împărțite în cadrul aceleași proceduri.

Partajul bunurilor la divorț. Procedurile de împărțire a bunurilor comune

Dacă soții aleg ca partajul bunurilor comune să fie realizat în fața notarului public, acesta se va concretiza prin încheierea unei convenții semnate de ambii soți. Convenția va menționa toate bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, cota-parte a fiecarui sot din dreptul de proprietate asupra bunurilor și modalitatea de împărțire a acestora (atribuirea bunului în proprietate exclusivă a unuia dintre soți în schimbul unei sume de bani echivalenta cu cota din dreptul de proprietate a celuilalt soț, atribuirea unui bun unuia dintre soți în schimbul atribuirii altui/or bun/uri celuilalt soț, vânzarea bunului la licitație publică și împărțirea prețului obținut etc.).

Dacă soții solicită mijlocirea procedurii de partaj de către instanță, aceasta va fi cea care, în baza dovezilor și susținerilor foștilor soți, va determina, cota-parte din dreptul de proprietate asupra bunurilor comune ce revine fiecărui soț, valoarea bunurilor comune și modalitatea de împărțire a acestora.

De multe ori, instanța de judecată va dispune efectuarea unei expertize de specialitate care va determina valoarea fiecărui bun comun și eventual, dacă soții nu se înțeleg, modalități de împărțire a bunurilor. În funcție și de cocluziile acestei expertize, instanța va pronunța hotărârea de partaj.

Atenție! Soții sunt cei care trebuie să menționeze notarului public/instanței de judecată bunurile comune și să aducă documentele care dovedesc dreptul de proprietate asupra acestora.

Atât procedura de partaj în fața notarului public, cât și cea în fața instanței de judecată presupun cheltuieli din partea soților: achitarea taxei notariale de autentificare, respectiv a taxei de timbru, onorariu de expert, eventualul onorariu de avocat.

Partajul bunurilor la divorț. Ideal este să convină soții

Când încercăm să determinăm care sunt bunurile pe care urmează să le împărțim nu trebuie să ignorăm faptul că anumite bunuri, chiar dacă par a fi deținute numai de unul dintre soț, sunt de asemenea bunuri comune și fac obiectul partajului. De exemplu, dacă unul dintre soți a dobândit în timpul căsătoriei părți sociale într-o societate comercială cu răspundere limitată și doar el apare înscris ca asociat al societății comerciale, părțile sociale sunt proprietatea ambilor soți și vor fi obiect al partajului.

Dacă soții au închiriat în timpul căsătoriei o locuință, dreptul de a folosi locuința aparține fiecăruia dintre soți chiar și în cazul în care contractul de închiriere menționează numai unul dintre soți. După divorț, dacă locuința nu poate fi folosită de ambii soți și în lipsa unei înțelegeri între aceștia, instanța de judecată decide către cine atribuie beneficiul contractului de închiriere. Instanța este obligată de lege să țină cont de interesele copiilor minori, culpa soților la desfacerea căsătoriei și posibilitățile locative ale celor doi soți.

Procedura partajului bunurilor comune presupune o bună documentare. Ideal este ca soții să convină asupra modalității de împărțire a bunurilor, altfel, vor fi nevoiți să accepte soluția dispusă de judecător.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa