Suntem singura țară din Europa în care:
– Profesorii de gimnaziu și liceu (11-15/elev) nu se întâlnesc în ședințe comune să discute despre copii, să își sincronizeze modul de testare, ritmurile de testare, volumul predării;
– Profesorii nu sunt verificați ani întregi ce fac la clasă; nu sunt monitorizați, ajutați și măsurați pentru ce impact au în învățare; nu există sistem de feed-back pentru calitatea actului didactic, nici responsabilitate pentru mediocritate sau superficialitate; există numai hârtii care se fac din burtă despre asta; de la ARACIP sunt create standarde ușor de mimat în hârtii fără nicio legătură cu realitatea la clasă;
Țara meditațiilor și a meditatorilor
– Școala nu își asumă nicio responsabilitate pentru echilibrul emoțional și social al copiilor;
– E ok să dai lucrări de control din materie niciodată predată la clasă; toți au agreat tacit că meditațiile trebuie să înlocuiască lipsa de planificare și eficiență didactică la ore;
– Copiii sunt amenințați cu note proaste în speranța că astfel vor deveni mai conștiincioși și responsabili; încă există profesori care cred că din energia proastă pe care o proiectează ei va răsări o rezoluție bună și luminoasă în creierul și inima unor copii aflați abia la început de formare personală;
Eșec și nepăsare profesională
– În general, copiii sau familiile sunt de vină pentru neatenție și neimplicare școlară, nu profesorii, nu managementul școlar;
– Simplificăm de la an la an testele de Capacitate și Bac ca să raportăm cât mai puțin eșec și nepăsare profesională;
– Inspectorii școlari și directorii sunt, în cea mai mare parte, numiți politic;
– Se dau cadouri în bani învățătoarelor, se dau bani pentru înscrieri la anumite clase; se dau bani pentru schimbări de medii, se dau bani pentru corecturi preferențiale.
– De sărbători, elevii încă fac spectacole omagiale închinate unor inspectori sau autorități locale;
Singura țară în care elevul e la capătul lanțului trofic al educației, în care adulții-s preocupați să supraviețuiască sau să se mănânce unii pe alții, iar ăsta micu’ e mereu cel care iese vinovat sau care trebuie să facă toată treaba.
Îți recomandăm să te uiți și la acest video
