Ultimele decenii ale secolului al XX si primele din secolul al XXI-lea au surprins preocuparea cercetatorilor de a deschide linia unor discutii stiintifice riguroase despre rolul si importanta educatiei timpurii. Momentul cheie de inspiratie si reflectie asupra rolului decisiv pe care îi joacă primii ani din viata copilului în dezvoltarea și functionarea ulterioare îl constituie descoperirile din domeniile psihologiei, neurologiei, nutritiei, sociologiei, pedagogiei, conform cărora anii copilariei mici sunt cruciali în dezvoltarea inteligenței, a comportamentelor sociale.
In egală măsură, descoperirile acestor ultime decenii au răsturnat preconcepții, tabuuri sociale, demonstrând faptul că educația timpurie nu înseamnă exclusiv creștere, îngrijire a copilului ci, mai ales, o abordare pedagogica integrată, care îmbină educația și îngrijirea, cu scopul de a facilita dezvoltarea holistică, deplină a potențialului copilului.
Investiția în educația timpurie
Nu departe de subiectele discutate in panelele pedagogice internationale se situează opiniile specialistilor economici, care subliniază importanta investitiei în resursa umană și materială. Eficiența acestei investiții se reflectă în dezvoltarea ulterioară a personalitatii umane, parte componentă a societății și a profesiilor care caracterizează un timp istoric, economic si social.
- CITEȘTE ȘI: Sisteme alternative de învăţământ în România: Step by Step, Waldorf, Montessori, Homeschooling
Analizele privind reintoarcerea din punct de vedere financiar a investitiei făcute în capitalul uman, în perioada educatiei timpurii, arată că, pentru fiecare dolar investit se intorc 8 dolari sau că, pentru fiecare dolar investit la varsta de 4 ani, se intorc între 60 si 300 de dolari la varsta de 65 de ani (J. Heckman, 2000). Altfel spus, din punctul de vedere al eficientei investiției, este important să investești în educatie cat mai de timpuriu, atunci când individul se află în scoală, decât să investesti în educatia individului care a depășit vârsta școlarității.
Educație adaptată nevoilor copilului
Institutiile sau serviciile de educatie timpurie sprijină copilul, prin intermediul adulților, al personalului angajat, să devină autonom, să exerseze limbajul și tehnicile de comunicare în limba maternă, să își dezvolte abilitățile motorii, să învețe despre el însuși și despre ceilalți, despre mediul inconjurator. De aceea, specialistii agreează idea conform căreia calitatea serviciilor de educație timpurie și, implicit, calitatea profesioniștilor implicati în educația timpurie asigură copiilor șanse reale de succes școlar și de integrare socială și profesională, ca urmare a parcurgerii unui traseu educațional optim, de care suntem cu toții responsabili.
Pentru învățământul românesc, de stat și privat, ultimele decenii au fost ani de cautare a identității, forme de împrumut și asimilare de bune practici internaționale. În fapt, reflecții asupra rostului și rolului școlii românești de secol al XXI-lea, nevoi de răspuns la marile întrebări: cum arată copilul de astăzi, cum ar trebui să arate școala adaptată nevoilor acestui nou copil, dar profesorul?
Originile acestui tip de educație: nordul Italiei
În ceea ce priveste politicile educaționale destinate primilor ani și modelele internaționale de educație- surse de inspirație- odată cu publicarea în anului 2019 a curriculumului pentru educație timpurie, s-a amintit, din ce în ce mai des, despre o abordare educațională nouă pentru români, dar cu o vechime de aproape un secol: Reggio Emilia.
Născută în regiunea omonimă din nordul Italiei și promovată mai ales prin vocea pedagogului italian Loris Malaguzzi, această abordare a pornit din inima comunității italiene, ca formă de reviriment social, în urma pagubelor declanșate de cele două războaie mondiale. Cu alte cuvinte, întreaga comunitate italiană a acelei regiuni a pus umărul la construcția unei școli, care urma să conducă la progres social, economic. O înțelegere profundă asupra rolului salvator al educației în urma tragicelor evenimente planetare. Similar, am spune, ultimilor ani, anii pandemici, în care educația a suferit un grav proces de alienare față de una dintre importantele sale funcții, cea socială, așa cum o identifică sociologul german, Max Weber.
Ce înseamnă în linii generale această abordare educațională Reggio Emilia, ce o face de importat pentru popoarele asiatice, mai ales, fruntașe în topul clasamentelor țărilor cu rezultate foarte bune în educație? Și ce stim noi, românii, despre Reggio Emilia?
Principiile de bază care se regăsesc în grădinițele Reggio Emilia
Copilul/Copilului:
- Să se bucure de un mediu primitor, iubitor și competent, în care să trăiască, să învețe, la care să se întoarcă cu entuziasm;
- Să își exprime și să își organizeze în mod activ potențialul și abilitățile sociale;
- Să fie valorizat drept resursă a propriei cunoașteri, generate de interacțiunea cu ceilalți copii și adulții;
- Să își atingă potențialul creativ, efect al gândurilor și al acțiunilor proprii, al modului în care dă sens evenimentelor din viața lui;
- Să se perceapă drept protagonist și coparticipant al creșterii și al dezvoltarii proprii, al exprimării sale expresive, logice, simbolice în procesul de învățare, care presupune și obstacole;
- Să i se asigure dreptul de a fi ascultat și de a trimite mesaje care să îi comunice dorințele și individualitatea, ideile;
- Să primească recunoașterea meritelor, dar și ajutorul în procesul de dezvoltare;
- Să fie angajat într-o multitudine de activități și situații, care să ii ofere o paletă de posibilități, alegeri și oportunitatea de a-și construi propriile experiențe;
- Să aibă acces la activități de învățare în cooperare cu cei de vârsta sa, teren fertil pentru compararea și negocierea ideilor, rafinarea limbajelor și stabilirea de prietenii, a simțului de apartenență;
- Să se bucure de o educație care să conecteze în mod structural componenta cognitivă, relațională, afectivă cu cea a imaginației, fanteziei;
- Să fie asigurat de apropiata și productiva implicare a familiei și a profesorilor în viața școlii sale;
- Să fie ajutat de o cultură a copilăriei, care să susțină principiile umane ale solidarității, libertății și ale respectului față de diferitele forme de gândire sau stil de viață.
- CITEȘE ȘI: Avantajele sistemului Step By Step
Libertatea de exprimare și de explorare
O astfel de grădiniță nu delimitează mediul obisnuit, cotidian, în care copilul se dezvoltă, ci creează continuitate. Sălile de grupă includ o mini sufragerie (cu covor, canapea, lampadar), un mini-atelier de arte, în care se regăsesc materiale naturale și reciclabile, bibliotecă, scări din lemn pentru activitățile didactice introductive și multe instrumente tehnologice, de cercetare și observare: mese luminoase, table luminoase, lupe si microscoape electronice, aparate de fotografiat, retroproiectoare, videoproiectoare, laptopuri, reportofoane etc. Copilul are astfel, la dispoziție, variate contexte de învățare și exploare, iar adultul, educatorul, de observație, interpretare, documentare.
Gradinițele Reggio Emilia sunt, în fond, grădinițe vocaționale, având în vedere faptul că pun accentul pe arte în mod particular și beneficiază de prezența unui atelierist (absolvent de arte) în activitatea curentă și de colaborare cu cei doi educatori permanenți ai fiecărei grupe.
Libertatea de exprimare, de explorare nu înseamnă în aceste medii de învățare absența regulilor, a elementelor de conviețuire, preocuparea față de rigoarea didactică, planificarea pentru un proces optim de integrare școlară a copilului, din contră. Dovadă stă obligativitatea existenției expertului în pedagogie în cultura organizațională a grădiniței, coordonator al activității didactice a personalului și formator al consolidării relației dintre pedagogie și îngrijire, dezvoltare.
Îți recomandăm să te uiți și la acest video
