articol scris de expert

Experții TDM, Vistiana Long: „Copiii își reglează emoțiile doar întâlnind adulți care sunt capabili să facă asta cu ei înșiși”

Psiholog Vistiana Long

Câteodată, când e prea vraiște în casă, îți vine literalmente să fugi. Să evadezi! Și tare ți-ar plăcea ca, în timp ce tu te plimbi prin parc sau vezi un film la cinema, lucrurile să se aranjeze în lipsa ta și, când te întorci, să fie curat, cald și bine…

Or, dacă în planul ăsta concret știm că asta nu se poate și e nevoie sa punem osul la treabă, în planul emoțional adesea nu ne prindem că lucrurile stau fix la fel, așa că evadăm și tot evadam, poate într-o lume virtuală, poate într-una care pare concretă dar e la fel de virtuală… doar doar s-o întâmpla vreo minune în timp ce noi suntem plecați.

Copiii se reglează emoțional când o fac și adulții din jurul lor

Iar în ceea ce-i privește pe copii, sunt chiar îndreptățiți să funcționeze așa, pentru că la ei minunea chiar trebuie să vină din exterior! Copiii dezvoltă abilități de „a face curat” în planul lor emoțional doar întâlnind adulți capabili să facă asta cu ei înșiși și cu ei, cu copiii.

Dar, desigur, și adulții au fost cândva copii care nu au avut astfel de adulți în viața lor, așa că adesea nici ei nu se pot ocupa sănătos de emoțiile lor și ale copilului. Mergând pe firul istoriei, ajungem, nu departe, la generații unde nevoia imperioasă de supraviețuire făcea ca orice atenție la planul emoțional să pară chiar ridicolă.

E lesne de înțeles de ce acum, când nu mai suntem atât de ghidați de instinctele de supraviețuire ci de valori mai înalte, avem nevoie să lucrăm cu noi și să dezvoltăm acele abilități de a ne ocupa de interiorul nostru.

Mai multe articole ale psihoterapeutului Vistiana Long găsiți AICI.

Vistiana Long
Acum doisprezece ani studiasem cu râvnă limbi străine. Mai multe deodată, făcusem o pasiune. (Acum mă uit în urmă cu compasiune: ce sete de comunicare!). Dar într-o zi m-am trezit cu toți trei copilașii mei mici plângând uitându-se la mine - și eu la ei - și am văzut că nu-mi folosea nici o limbă să-i alin... Vă puteți imagina cum a fost? Nu-mi ieșea nici măcar cu româna! Atunci am virat-o brusc către psihologie. Mă pasionase și in liceu. Am înțeles din nou că totul începe cu mine (mai știusem asta odată...). Mi-am deschis porțile interioare cu sete să intre cunoaștere și cu curaj să mă scot pe mine. Psihologia și formările în psihoterapie au fost și sunt drumuri către acea lume uneori parcă îndepărtată, râvnită și chemândă, totuși atât de adânc cunoscută, caldă, familiară, acea lume tainică din inima mea. Doar de acolo vreau să comunic acum și știu că reușesc atunci când mi se răspunde... tot de acolo. Sunt Vistiana Long, mamă a trei copii de 12, 13 și 16 ani și psihoterapeut specializat în psihoterapie corporală.

Te-ar mai putea interesa