Adevărata traumă emoțională la copii se petrece când părintele și-a pierdut puterea de lider. Când copilul simte că el însuși este prea mult pentru părinții lui, prea greu de gestionat.
Trauma începe unde părintele cicălește sau declară că este copleșit de prezența celui mic, pierde controlul nervos sau se falsifică întru calm disimulat și blândețe autoimpusă, cu multe reprimări și izbucniri interioare. Părinții buni pun limite, dau structură, direcție, îi iau pe copii în vortexul intenției lor și le dau de acolo, din interiorul lui, spațiu de manevră și alegere. Când pun limite, părinții buni nici nu se scuză, nici nu se justifică. Sunt asertivi, solemni, demni și hotărâți.
Privirea fermă, vocea calmă
Nu există nicio tehnică de parenting, și niciun set de trucuri comportamentale care să te învețe să fii lider pentru copilul tău. Privirea fermă, vocea calmă, optimismul și încrederea, hotărârea, puterea de a-l fascina, acceptarea necondiționată și fermitatea sunt active numai după ce îți conștientizezi nevoile personale, după ce te împaci cu tine și devii atent și lucid la toate derapajele inconștientului în preajma propriului copil. Altfel, toate umbrele de care fugi se vor activa, la vedere, în copilul tău și îți vor apăsa toate butoanele de panică posibile.
Tot ce am decupat din noi la un moment dat ne ajunge din urmă și apare reoglindit în experientele copiilor sau apropiaților noștri.
Îți recomandăm să te uiți și la acest video
