A greși este perfect normal și omenesc. Din greșeli învățăm și cu ajutorul lor ne putem dezvolta și evolua. Fără ele, nu am ști să facem diferența între ce este bine și ce nu, între ce putem să facem și ce nu, între ce avem nevoie și ce nu. Însă greșeala este un profesor extraordinar DOAR când îi permitem să fie astfel.
Din păcate, societatea ne-a inoculat ideea că a greși este ceva rău, egal cu a eșua. De unde și teama majorității oamenilor de a greși, precum și intoleranța lor la greșeală. Dacă eu, ca adult, am convingerea că nu îmi este permisă greșeala și că dacă greșesc este ceva rau, același lucru îl voi transmite și copiilor mei și, bineînțeles, nu le voi da voie să greșească.
Majoritatea adulților care se raportează astfel la greșeală au căpătat aceste convingeri încă din copilărie, de la persoanele de apartenență care i-au crescut. Pentru că au fost certați, criticați sau pedepsiți în diverse forme pentru erorile lor, vor înțelege că nu există toleranță la greșeală, se vor critica ei înșiși foarte tare și vor face același lucru și cu copiii lor. Le vor oferi o educație rigidă și le vor pretinde perfecțiunea, pur și simplu din teama de a nu eșua.
Acești părinți vor fi tentați să îi ajute mereu pe copii în diverse moduri, chiar și atunci când cei mici pot realiza singuri anumite sarcini. Vor încerca să facă temele în locul lor, nu le vor permite să experimenteze sau să trăiască frustrarea venită din eroare. Îi vor hiperproteja, tocmai din teama de eșec.
E în regulă să experimenteze și să nu le iasă totul din prima
Este foarte important ca noi, părinții, să înțelegem că greșeala este parte firească din evoluția omului șă că nu există dezvoltare și creștere fără ea. Și, după ce înțelegem acest lucru, să îi lăsăm și pe copii să experimenteze și să le spunem că e în regulă să nu le iasă totul din prima. Recomand următorii doi pași:
1. Să le permitem copiilor să experimenteze asumându-ne faptul că ar putea greși, iar dacă o fac să nu îi învinovățim pentru asta.
2. Să aflăm de la ei, cu blândețe, ce anume a produs acea greșeală și ce putem învăța din ea. Cum o putem corecta.
Copiii care nu sunt lăsați să greșeasca vor dezvolta neîncredere în sine, sentimentul că ceva nu este în ordine cu ei, inferioritate, închidere în sine, chiar depresie și anxietate. În schimb, cei cărora li se permit erorile vor învăța să le folosească în scop constructiv. Se vor simți înțeleși, vor fi echilibrați emoțional, încrezători în propriile forțe, se vor integra cu ușurință în societate, vor învăța să găsească soluții, vor fi mai toleranți și mai blânzi cu ei înșiși și cu cei din jur.
- Articol scris de Oana Puican, psihoterapeut și psiholog care lucrează cu adulți, cupluri, copii și adolescenți. Susține ateliere pentru părinți pe teme legate de parenting la diferite vârste: de la etapa de grădiniță la tumultoasa adolescență.
- Alături de soțul ei, și el psihoterapeut, realizează podcastul „Să vorbim de vorbă”, un demers care susține firescul mersului la psiholog, prin povești și prin experiențe personale.
