Cum îmi fac copilul să învețe de plăcere? Cum îl ajut să își dorească să studieze, să fie atent la ore? Cum ajunge un copil să își dezvolte motivație pentru învățare?
Atitudinea față de învățare se învață și ea. Se formează în trepte și ține de cât de bine conștientizăm că fiecare etapă a vârstei e o altă fereastră de oportunitate în construcția ei.
2-6 ani: se învață plăcerea de a finaliza o lucrare (un desen, o construcție, o poveste); nevoia de a sta în sarcină, în flux, de a investi atenție voluntară și interes activ în ceea ce faci. Din grădiniță se iese sau nu cu atenție formată, ascultare activă, un anumit nivel de hărnicie, de bucurie în fața lucrului ”de făcut”.
6-9 ani: se învață disciplina lucrului bine făcut, se imprimă modurile de operare: ascultarea sarcinii, aplicarea ei în etape, verificarea răspunsului, memoria procedurală. De la învățătoare deprinzi sau nu o a anumită ordine sau rigoare în lucru. Se învață câtă onoare personală investești în ce faci. Tot acum se ”învață” și cum să fentezi, cum să devii superficial sau să menții aparențe.
9-12 ani: se învață rolul greșelii și importanța ei. Aceasta este vârsta la care înveți să te ridici dacă dai greș, să accepți că eșecul e locul de unde înveți. De aceea, încă nu se recomandă concursuri și olimpiade școlare individuale cu miză academică – din acelea care așază copiii în topuri valorice. Ele produc riscul instalării complexelor de inferioritate, fricii de greșeală, fricii de a încerca, de a testa și a te aventura în cunoașterea academică de mai târziu. Profesorii care compară copiii în acest interval, care îi umilesc academic sau îi ”altoiesc” la note cu iluzia motivării lor școlare – fac ravagii în plan emoțional și taie multe aripi.
12- 16 ani: se învață puterea de a fi eficient. Este perioada în care înveți să aplici ceea ce cunoști contra-timp; poți participa la concursuri, te poți lua la întrecere cu ceilalți. Ai integrat cunoaștere, ți-ai format competențe, ai avut timp să îți înțelegi ritmul propriilor greșeli și acum ești pregătit să exprimi către lume cine ești și cum știi să aplici ce cunoști. Este etapa în care înveți mult și temeinic, etapa în care se recomandă studiul pe cont propriu, presiunea academică, lucrul susținut.
16 – 20 ani: se învață nevoia de a învăța pentru tot restul vieții. Este etapa în care îți alcătuiești propriile hărți mentale ale realității, își reașezi ”materia” școlară în minte și începi să descoperi preferințe, predispoziții și nevoi de specializare, de adâncire într-un domeniu sau altul. Este și etapa în care schimbi traseele academice, în care e natural să te răzgândești. Este etapa în care citești mult, cauți mult, ești capabil să susții examene.
20 – 24 ani (ieșirea din adolescență): se învață bucuria de a da sens practic lucrurilor pe care le știi și plăcerea de a fi relevant sau de folos celuilalt prin ceea ce ai achiziționat. Este etapa în care visezi la o carieră și intuiești ce mai ai de învățat ca să te menții. Îți faci propriul traseu de studiu și cercetare.
Îți recomandăm să te uiți și la acest video
