Să ai unul dintre parinti diagnosticat cu demență poate fi o provocare foarte mare. Cu atât mai mult cu cât, dincolo de problemele medicale evidente, este nevoie să gestionezi și relația cu restul familiei.
Cum îi vorbești unui copil despre un astfel de diagnostic? Când e cazul să îi spui copilului că bunicul sau bunica are boala Alzheimer? Cum îi explici ce înseamnă exact această boală?
Alzheimer este cea mai comună formă a demențelor care apar odată cu înaintarea în vârstă. Această boală face ca creierul să se micșoreze și ca celulele care îl formează să moară.
Demența este o boală neurodegenerativă care nu se vindecă. Este caracterizată prin declinul capacității mintale și pierderea neuronilor, ceea ce duce la o mai slabă înțelegere a lumii înconjurătoare și greutatea de a îndeplini activitățile zilnice.
Demența Alzheimer este un sindrom clinic caracterizat printr-o deteriorare cognitivă globală care implică un declin față de nivelul anterior de funcționare și care este frecvent precedat sau însoțit de simptome psihiatrice (anxietate, depresie, apatie, etc). În funcție de stadiul de boală, sunt afectate unul sau mai multe domenii cognitive cum ar fi memoria, orientarea, atenția, capacitatea de învățare, limbajul, gândirea, judecata, precum și funcția executivă (planificare și organizare).
Copilului i se poate spune că bunicul sau bunica are o problemă de sănătate care afectează modul în care funcționează și gândește și că, în timp, este posibil să i se schimbe și comportamentul. Copilul trebuie să știe că schimbarea comportamentului este semn că boala evoluează.
Primele simptome care indică prezența bolii Alzheimer pot fi adesea trecute cu vederea, persoanele afectate uitând evenimente și conversații recente. Pe măsură ce afecțiunea progresează, problemele de memorie se accentuează, iar abilitatea de a realiza diferite sarcini se diminuează. În cele din urmă, persoana afectată, bunicul sau bunica, ajunge să aibă nevoie de asistență permanentă.
Când îi spui copilului că bunicul sau bunica suferă de demență?
Dorința de a-ți proteja copilul este una cât se poate de naturală. Un astfel de diagnostic poate să ducă la o serie de tensiuni în cadrul familiei. În plus, copilul ar putea să nu înțeleagă pe deplin ce reprezintă această formă de demență sau să nu facă față unei astfel de vești, ceea ce ar putea să ducă la o serie de probleme legate de relația părinte-copil.
O relație bună între părinți și copii se bazează pe încredere, astfel că le recomand părinților cu care stau de vorbă să le explice copiilor din timp problemele cu care se confruntă bunicii. Pe de o parte, dacă cei mici înțeleg din timp problemele cu care se confruntă bunicii, vor putea să se adapteze mai ușor noii realități. Pe de altă parte, amânarea acestei discuții poate crea confuzie și chiar neîncredere între tine și copilul tău, acesta putându-se simți exclus sau mințit.
Bunicii și copiii pot avea relații foarte apropiate, astfel că vestea că, în timp, persoana iubită îi va uita, poate fi greu de acceptat. Este indicat ca în acest caz să acorzi mai multă atenție nevoilor emoționale ale copilului tău.
Problemele legate de acceptarea faptului că relația cu bunicul sau bunica se va schimba ar putea duce la rezultate școlare mai proaste, restrângerea vieții sociale, situații conflictuale cu cei care au grijă de persoana cu dementa Alzheimer și chiar dureri fizice.
Cum îi explici copilului ce e Alzheimer
Atunci când discuți cu copilul tău despre faptul că unul dintre bunicii săi suferă de boala Alzheimer este indicat sa ai explicații clare legate de ce presupune această boală, ce se va întâmpla cu persoana bolnavă și cum se va schimba, în timp, relația celui mic cu respectivul bunic. Deși realitatea unui diagnostic de dementa Alzheimer este necruțătoare, detaliile clare despre boală și despre ce se va întâmpla cu bunicul sau bunica îl pot ajuta pe copilul tău să facă față acestei situații.
Discuțiile pe care le porți cu cei mici pe tema bolii de care suferă bunica sau bunicul trebuie să fie clare și adaptate nivelului de înțelegere corespunzător vârstei copilului astfel încât să înțeleagă simptomele acestei boli.
Un aspect important pe care trebuie să îl iei în calcul este legat de ceea ce poate simți un copil pus în fața unei astfel de realități. Trebuie să ai grijă, mai ales în situațiile în care între bunici și copii s-a format o legătură profundă, să îi explici că schimbările din comportamentul bunicilor sunt cauzate de boală și nu de lipsa afecțiunii față de ei.
Cum îți ajuți copilul să facă față veștii că un bunic are Alzheimer?
O discuție sinceră și deschisă te poate ajuta să construiești o relație mai bună cu acesta în viitor și pe care să vă puteți baza amândoi atunci când boala Alzheimer ajunge într-un stadiu sever. Adaptarea la noua realitate este un proces prin care treceți amândoi, astfel că este indicat să:
- Comunici în permanență cu copilul tău. Problemele bunicilor ar putea să îi creeze un sentiment de nesiguranță și singurătate, astfel că este indicat să fii apropiat și să comunici cu acesta.
- Răspunde întrebărilor despre Alzheimer în mod deschis. Trebuie să ai grijă să îți adaptezi limbajul cunoștințelor și vârstei copilului.
- Oferă-i mai multe informații despre Alzheimer. În acest fel, va putea să înțeleagă prin ce trece bunicul sau bunica sa.
- Ajută-l să își exprime emoțiile. În mod natural, astfel de situații pot pune presiune pe un copil, așa că trebuie să îl ajuți pe cel mic să înțeleagă și să exprime ceea ce simte.
- Pregătește copilul pentru schimbări. Boala Alzheimer duce la degenerarea abilităților cognitive ale bunicilor, iar asta îi poate speria pe cei mici. Este indicat să îi pregătești din timp pentru asta.
- Ajută-i să petreacă timp cu bunicii. Demența Alzheimer are o evoluție progresivă, iar asta înseamnă că, deși bunicii au fost diagnosticați cu această boală, pot petrece timp cu cei mici. În acest fel, ei se vor menține activi, iar copiii vor avea amintiri cu bunicii lor.
Trebuie să încurajați copilul să petreacă timp de calitate cu bunicii: să asculte muzică, să citească împreună, să facă puzzle, să coloreze, să se uite la albume cu fotografii, să se plimbe, să gătească, să grădinărească etc. Crearea de momente memorabile pentru cei implicați face ca boala să fie percepută mai prietenoasă pentru ambele părți.
Dacă ți s-a părut util acest articol despre cum îi explici copilului ce e Alzheimer, își recomandăm să citești și:
- Alzheimerul le-a furat bunica copiilor mei
- Alzheimer: boala care transformă o familie
- Drumul scurt de la ”Unde-mi sunt cheile?” la demență
