Perioada cea mai potrivită pentru începerea oricărui tratament ortodontic este cea cuprinsă între șase și doisprezece ani, cunoscută în stomatologie sub numele de perioada dentiției mixte. În timpul acesteia, dinții temporari, de lapte, sunt înlocuiți treptat de cei permanenți. Dată fiind creșterea naturală a organismului, orice anomalie constatată de medicul specialist este mai ușor de tratat și de corectat.
Tratamentul de specialitate aplicat în această perioadă de creștere poartă numele de ortodonție interceptivă și implică o abordare complexă a problemelor constatate, începând cu montarea unor aparate dentare, fixe sau mobile, a altor dispozitive ortodontice pentru o dezvoltare corectă a maxilarelor sau corectarea mușcăturii, până la extracții necesare obținerii celor mai bune rezultate.
Stima de sine, influențată de problemele cu dantura
Ortodonția interceptivă presupune, de asemenea, corectarea unor obiceiuri greșite (suptul degetului sau al suzetei, spre exemplu), care pot contribui în timp la apariția unor probleme în dezvoltarea danturii și a oaselor feței, și care vor afecta nu doar sănătatea persoanei, ci și înfățișarea acesteia, cu vădite implicații în ceea ce privește stima de sine și relația cu ceilalți.
Deși medicii specialiști recomandă ca prima vizită la cabinet să se facă în perioada apariției dentiției permanente, unii părinți ignoră această recomandare și se adresează specialistului doar atunci când problemele devin evidente, iar copilul are de suferit. Pentru a veni în ajutorul părinților preocupați de sănătatea orală a copiilor lor, iată o listă cu cele mai importante semne/condiții care impun programarea unui consult medical de specialitate:
- Înghesuire dentară (dinții apar ca neavând suficient spațiu pe maxilare). Această condiție este printre cele mai comune anomalii din timpul dentiției mixte, putând fi constatată în jurul vârstei de șapte – nouă ani, fiind cauzată de cele mai multe ori de o dezvoltare întârziată a maxilarelor sau de diverse traume suferite la nivelul acestora.
- Spațiere dentară (dinții rari). Aceasta se poate produce în cazul dimensiunii reduse a dinților, raportată la spațiul pe care trebuie să-l ocupe sau în cel al lipsei unor dinți.
- Ocluzia sau mușcătura încrucișată (atunci când dinții de pe maxilarul superior nu înconjoară dinții situați pe mandibulă). În general, ocluziile sunt ușor de observat, dar părinții trebuie să fie atenți mai ales în situația în care constată pierderea prematură a unor dinți sau cronicizarea obiceiului de a suge degetul sau suzeta.
- Protruzia (dinții superiori sunt mult ieșiți în afară), alături de ocluzia deschisă (lipsa de contact dintre dinții superiori și cei inferiori). Protruzia expune dinții de pe maxilarul superior traumelor, concomitent cu afectarea gingiilor și retragerea acestora. Tratarea la timp a acesteia reduce riscul traumelor cu peste 40%. De asemenea, copiii cu această afecțiune au probleme în mușcarea și mestecarea alimentelor.
- Ocluzia inversă (mandibula este mai dezvoltată, astfel încât dinții inferiori apar în fața celor superiori). Netratat, acest tip de ocluzie poate duce la complicații în viitor, inclusiv la afectarea articulației temporo-mandibulare, care vor necesita mai mult timp de corecție și proceduri medicale mai costisitoare, inclusiv intervenția chirurgicală asupra mandibulei, în vederea corectării poziției acesteia.
- Orice neregularitate observată în aspectul maxilarelor (creștere inegală sau insuficientă a acestora, deformări etc.).
- Ectopiile (dinți apăruți în alte părți, în afara sau interiorul maxilarului), alături de eruperile premature și cele târzii.
Identificarea anomaliilor enumerate mai sus sau asemănătoare din timp și raportarea lor medicului specialist contribuie la creșterea ratei de succes a tratamentelor aplicate, precum și la obținerea unor rezultate durabile (definitive). Evaluarea pacientului se face atât vizual, cât și imagistic, pentru o stabilire cât mai corectă a stării de sănătate oro-facială.
Întreruperea obiceiurilor greșite
Ortodonția interceptivă urmărește așadar corectarea timpurie a anomaliilor constatate, în vederea asigurării unei dezvoltări sănătoase și armonioase a danturii și oaselor feței. Astfel, procedurile medicale specifice au ca scop:
- Oprirea obiceiurilor greșite, cronicizate sau cu risc de cronicizare (suptul degetului sau al suzetei).
- Dezvoltarea corectă a maxilarelor, prin folosirea unor aparate dedicate.
- Creșterea corectă a dinților, prin asigurarea spațiului necesar pentru eruperea acestora sau corectarea ectopiilor.
- Asigurarea unei alinieri simetrice naturale a maxilarelor și danturii.
- Evitarea traumelor și complicațiilor ulterioare, cu efect important asupra sănătății pacientului.
- Obținerea celor mai bune rezultate și reducerea timpului afectat tratamentului, totodată și a costurilor aferente acestuia.
Părinții au, alături de medicul specialist, un rol foarte important în asigurarea sănătății orale a copiilor lor și în prevenirea eventualelor complicații care pot apărea în dezvoltarea aparatului oro-facial. Astfel, pe lângă grija față de igiena dentară clasică, părinții trebuie să-și încurajeze copii să dezvolte obiceiuri, inclusiv alimentare, sănătoase și să efectueze împreună cu aceștia vizite regulate la cabinetul medicului specialist, cel puțin în perioada dezvoltării dentiției.
De cele mai multe ori, acesta din urmă este bucuros să constate doar probleme minore sau lipsa oricărei probleme în dezvoltarea dentiției și a oaselor feței. În cazul constatării unor anomalii și recurgerea la tratament, părinții sunt factorul cel mai important în aplicarea și păstrarea regulilor stricte impuse de specialist pe parcursul acestuia.
Îți recomandăm să te uiți și la acest video
