articol scris de expert

Adolescent la psiholog. 4 mituri care împiedică terapia: „Vor crede că sunt nebun!”

Adolescenții trebuie să știe că discuțiile cu psihologul/ psihiatrul sunt confidențiale.

Dr. Andreea Popa, medic psihiatru pentru copii
tânăr la psiholog
Tinerilor le e teamă că vor fi judecați dacă apelează la ajutor de specialitate.

Dacă se întâmplă ca un copil sau adolescent să aibă nevoie de ajutor de specialitate, pentru o
problemă din sfera psihologiei sau chiar din sfera psihiatriei, amânările sau reticența proprie sau a
părinților fac mai mult rău decât bine. Acestea sunt piedici care, pe termen lung, afectează
dezvoltarea armonioasă a copilului.

Iată câteva preconcepții și soluții:

1. „Dacă merg la psiholog/psihiatru, ceilalți copii vor crede că sunt nebun și vor râde de mine”

Una dintre cele mai mari temeri ale copiilor, adolescenților și, uneori, chiar ale părinților, este aceea că se va afla la școală că un copil merge la psihiatru sau la psihoterapeut. Câteva dintre întrebările pe care aceștia și le pun sunt: „Oare colegii de clasă mă vor marginaliza și vor râde de mine?” sau „Oare profesorii vor începe să se comporte diferit cu mine?”

Decizia aparține fiecăruia în parte când vine vorba de a le spune sau nu colegilor de clasă, prietenilor și profesorilor despre ceea ce se întâmplă în viața lor. Ba chiar am observat că, în cazul copiilor care aveau o relație bună cu colegii de clasa și care au hotărât să împărtășească cu ei prin ce treceau, aceștia au fost înțelegători, arătându-și susținerea, așa cum s-a întâmplat și din partea profesorilor.

Din păcate, multe cuvinte precum ”nebun”, ”retardat”, ”idiot’ au fost preluate din psihiatrie și folosite, în mod peiorativ, în populația generală. Deși multe dintre ele nu mai există în terminologia de specialitate, ele se folosesc că etichete mai ales între copii. Evaluarea psihiatrică și intervenția psihoterapeutică, pe lângă scopul de a trata simptomatologia
specifică, reușesc să atingă și aspecte care influențează, direct sau indirect, evoluția copilului.

Unul dintre cele mai importante aspecte din viața unui copil/adolescent este sentimentul de apartenență la grupul de vârstă. În cadrul procesului terapeutic, copiii învață să gestioneze mai bine unele situații și chiar insulte, care de obicei sunt deja prezente la momentul solicitării consultului și, de multe ori, reușesc să devină ei promotori ai conștientizării problemelor de sănătate mintală.

2. „Mă obligă mama să merg, dar eu nu cred că mă ajută”

De multe ori, copiii sau adolescenții nu vor să meargă la psihiatru. Cel mai important este să nu fie mințiți și să li se explice, de la bun început, unde urmează să meargă și că au nevoie, ca familie, să apeleze la ajutor de specialitate.

Când ajung în cabinet, adolescenților li se expun pașii care urmează și se obține consimțământul verbal pentru fiecare etapă terapeutică. Mulți pornesc cu niște temeri proprii și cu o frică de necunoscut, de ce s-ar putea întâmpla în cabinet, dar în momentul în care observă că sunt ascultați și că au control asupra deciziilor legate de procesul terapeutic, revin cu încredere

3. „Adulții nu mă înțeleg”

Genul acesta de convingere apare în urma unor interacțiuni în care un adult nu reușește să se pună în locul copilului sau al adolescentului. Este foarte important ca adultul să îl asculte pe copil și să nu încerce să îl contrazică atunci când el spune ceea ce simte.

Dacă, de exemplu, adolescentul afirmă „Sunt trist”, părintele are tendința să combată această idee, sperând că, dacă aduce cât mai multe argumente conform cărora copilul nu ar trebui să se simtă trist, sentimentul lui va dispărea. Din păcate, această abordare nu este una potrivită, pentru că nu face decât să adâncească distanța dintre copil și părinte. Este foarte important ca părintele să valideze trăirile copilului și să nu încerce să îi minimalizeze
suferința.

4. „Mi-e teamă că îmi divulgă secretele”

Această teamă este frecventă în rândul adolescenților și a părinților, dar este important de menționat că tot ceea ce se discută la psihiatru/psiholog rămâne confidențial. Adolescenții sunt informați la începutul fiecărei consultației că tot ceea ce se vorbește în cabinet rămâne acolo, mai puțin atunci când există situații care pun în pericol viața sa ori pe a altei persoane.

În cadrul centrelor specializate pe sănătate mintală, specialiștii, fie ei psihologi, psihoterapeuți sau psihiatri pot să găsească soluția personalizată pentru multiple probleme ale copilului. Dintre tulburările sau afecțiunile pentru care recomand să cauți ajutor și să îl îndrumi pe copil să fie deschis terapiei se numără: tulburările din spectrul autist, tulburările de limbaj, de învățare, ADHD-ul, tulburările de comportament, bâlbismul, tulburările de alimentație, fobiile, anxietatea, tulburarea obsesiv-compulsivă și situațiile de criză specifice adolescenței.

Dacă ți s-a părut interesant acest articol, îți recomandăm să citești și:

Andreea Popa
Andreea Popa este medic specialist în Psihiatria copilului și adolescentului, în urma unui rezidențiat în Psihiatrie Pediatrică în cadrul Clinicii de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia”, București (2016-2019). În cadrul Centrului Medical Bellanima se ocupă cu evaluarea și consilierea copiilor și adolescenților, consilierea familiei acestora și face ședințe psihoterapeutice pentru îmbunătățirea relaționării și comunicării în familie și cuplu.

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa