Societatea continuă să ne ofere, periodic, exemple de abuz fizic și emoțional, practicate asupra copiilor de diferite vârste, în diferite contexte, de către adulți sau alți copii, sub pălăria educației instituționalizate. Când sunt mediatizate astfel de cazuri, se zguduie educația din temelia ei, și așa firavă. Valul de mișcare cuprinde în gheare sufletele părinților și generează panică, supraprotecție, suspiciune exacerbată. De foarte multe ori, pe bună dreptate!
Cum pot ști dacă se întâmplă ceva anormal cu copilul meu? Există vârste si specificități de reacție emotională si fizică, în functie de capacitatea de articulare lingvistică a copilului, deci de dezvoltare a emisferei stângi a creierului. Aceasta este responsabilă cu logica, literalitatea, liniaritatea, deci cu resursele de a povesti în cuvinte, ordonat, ceea ce copilul trăiește.
Cum se comportă un copil abuzat la creșă
La vârsta antepreșcolarității (în perioada când merge la creșă), în absența posibilității de articulare plenară a cuvintelor, semnalele unui abuz asupra copilului se manifestă în primul rând prin spaima pe care o arată copilul în prezența adulților străini. Nu vorbim despre un plâns de separare, despre o reacție de respingere a unui loc nou, cu reguli, rutine și tranziții de experimentat individual și în grup, ci despre o încremenire a copilului în propriul corp, despre gesturi fizice compulsive, de eliberare. Atitudinea față de joc și joacă a unui copil abuzat este pasivă, deși jocul este în mod natural combustibilul zilnic de energie.
Lovește la rândul lui, acasă, cu apropiații, în mod repetat și în afara contextelor de joc tranzacțional, de invadare de spațiu, de lipsă de predictibilitate asupra unei experiențe noi în care este implicat sau a unor reguli, rutine, pe care nu și le-a însușit suficient de bine și care îi stârnesc frustrare? Țipă din senin și tremură, respinge contactul vizual, zâmbește foarte rar sau este inundat de o stare continuă de tristețe, de apatie?
- CITEȘTE ȘI: Abuzul verbal asupra copiilor. Efecte negative
Cum se comportă un copil abuzat la grădiniță
Mai apoi, între 3 si 6 ani, atunci când se construiește mental și poate reproduce schema narativă și logică a experiențelor zilnice de viață, copilul refuză să comunice (verbal, prin desene etc), chiar și în situatia când întrebările adultului nu sunt directe, astfel încât să inhibe? Îl observi că, în joaca cu animalul de casă, altădată dragălit, manifestă violență? E prea tăcut, cu privirea în jos, mult prea smerită pentru vârsta la care ochii cutezători caută să intre în jocuri de putere, să încerce depășirea limitelor impuse de adulți? Minte des? Are un somn agitat, deși ai eliminat cauzele fiziologice?
Nu este deloc dificil să construiești imaginea de ansamblu a mediului de creștere și a relațiilor pe care le dezvoltă copilul tău. Totul începe, însă, cu o abordare echilibrată a situațiilor din perspectiva reacțiilor emoționale și raționale proprii, cu intuiția de părinte și observația dinamicii comportamentale care te frământă, cu eliminarea celor mai frecvente provocări ale adaptării la colectivitate sau ale vârstelor școlarității.
Îți recomandăm să te uiți și la acest video
