Rețelele sociale au schimbat radical felul în care ne raportăm la maternitate. Dacă înainte ne comparăm cu mamele din familie sau din cercul apropiat, astăzi ne comparăm cu sute, uneori mii de femei, din orașe, țări și lumi complet diferite. Parentingul nu mai este doar o experiență personală, ci și una expusă, comentată și evaluată public. Iar în acest spațiu al imaginii impecabile și al momentelor selectate, Instagramul a devenit scena principală a comparației. Acolo, printre poze luminoase și povești inspiratoare, începe să se strecoare o întrebare tăcută: eu de ce nu reușesc să fac la fel?
Când erau mici cei doi copii ai mei, acum vreo 18 ani, maternitatea era, cumva, mai simplă. Nu pentru că era ușor, că nu era deloc, ci pentru că presiunea era limitată. Mă comparăm cu alte două-trei mame din parc, cu o prietenă apropiată. Forumurile existau, dar nu trăiai cu ele în buzunar. Nu deschideam telefonul și nu vedeam, în fiecare zi, zeci de versiuni aparent impecabile ale maternității. Îmi făceam griji pentru febră, pentru diversificare, pentru somn, dar nu mă întrebam dacă vacanțele noastre sunt suficient de „wow” sau dacă programul copiilor e suficient de „performant”.
Dacă simți că stresul digital, oboseala cronică și presiunea de a ține pasul cu toți ceilalți nu mai sunt simple episoade, ci un fundal constant al vieții tale, Conferința Refericirea, ediția a 4-a, e locul unde conversația devine aplicată. Vino pe 21 martie 2026 la ARCUB București (strada Lipscani 84-90) să reînveți să trăiești dincolo de ecrane. Dr. psihiatru Vlad Stroescu îți va explica cum te afectează stresul și ce poți schimba imediat. Pshihologul Iulia Barca va vorbi despre adaptare și despre cum reconstruim stabilitatea când viața se schimbă. Dr. dermatolog Andreea Moroianu demontează miturile despre îngrijire și presiunea perfecțiunii, iar Ella Craciun deschide discuția despre comparație, anxietatea de a fi depășiți și regulile mereu schimbătoare ale lumii digitale. Găsești bilete AICI.
Rețelele sociale au schimbat modul în care ne priveam
Lucrurile s-au schimbat pe măsură ce copiii au crescut pentru că au apărut rețelele sociale. La început, am privit totul cu detașare. Puneam poze, ne dădeam check-in pe te miri unde să vadă și neamurile pe unde merg, mai scriam două-trei rânduri pe care doar eu le înțelegeam și asta era tot. Când a apărut și Instagramul, feedul a început să se transforme într-un catalog de reușite.
Vacanțe în destinații spectaculoase, tabere educaționale în străinătate, ateliere creative în fiecare weekend, copii implicați în trei sporturi și două cursuri suplimentare, mame care reușeau să lucreze full-time, să arate impecabil și să fie permanent zen. Mă uitam la ele și, nu de puține ori, m-am întrebat cum de reușesc să le facă pe toate.
- CITEȘTE ȘI: Mamele perfecte nu sunt perfecte
Vacanța perfectă care nu mai e suficientă
Îmi amintesc o vară în care m-am uitat obsesiv la poze din tabere tematice, excursii organizate impecabil și programe de dezvoltare personală pentru copii. Noi mergeam, ca de obicei, în Grecia sau Turcia, cu mașina, cu pauze multe și cu bagajele îngrămădite până la refuz. Erau vacanțe frumoase, liniștite, cu multă mare și conversații lungi seara. Până când, într-o zi, m-am trezit gândindu-mă că poate nu e destul. Poate ar trebui să le ofer mai mult, mai sofisticat, mai spectaculos. Poate rămânem în urmă.
În anul următor am încercat să „recuperez”. Am căutat tabere mai scumpe, am înscris copiii la activități suplimentare, am făcut un program aproape militar pentru vară. În loc de liniște, am avut alergătură. În loc de conversații relaxate, am avut ore calculate la minut. Într-o duminică, după ce îi dusesem la două activități diferite în aceeași zi, unul dintre ei m-a întrebat dacă putem să stăm acasă weekendul următor, „fără nimic planificat”. A fost momentul în care am realizat că încercam să țin pasul cu un standard care nu era al nostru.
Presiunea pe umerii mamei
Instagramul are un mod subtil de a transforma inspirația în presiune. Nu pentru că cineva îți spune direct că greșești, ci pentru că vezi constant versiuni editate ale vieții altora. O masă aranjată perfect nu include nervii de dinainte, dezordinea din bucătărie sau oboseala acumulată. O vacanță spectaculoasă nu arată ratele plătite ulterior sau discuțiile tensionate de pe drum. O fotografie surprinde o fracțiune de secundă. Noi, privind din exterior, o transformăm într-un standard permanent.
O perioadă m-am măcinat serios. Mă întrebam dacă sunt suficient de implicată, dacă ofer destule experiențe, dacă sunt destul de calmă, dacă aplic metodele „corecte”. Citeam, urmăream conturi de parenting, îmi făceam liste mentale cu lucruri pe care ar trebui să le îmbunătățesc. Maternitatea devenise, fără să vreau, un proiect de performanță. Fiecare moment era evaluat: am gestionat corect conflictul? am validat emoția potrivit? am reacționat cum ar fi făcut o mamă „conștientă”?
Când îți dai seama că viața adevărată e alta
În realitate, existau zile în care eram obosită și spuneam „nu mai pot”. Zile în care ridicam tonul și apoi îmi părea rău. Zile în care masa nu era echilibrată nutrițional, ci doar rapidă. Iar când, seara, deschideam telefonul și vedeam mame zâmbitoare, cu răbdare infinită și activități creative impecabile, senzația de insuficiență se amplifica.
Schimbarea nu a venit brusc, ci printr-o acumulare de momente. Unul dintre ele a fost banal, dar revelator. Stăteam la masă cu fiica mea, care avea deja 15 ani, și discutam despre un conflict cu un coleg. Nu era o conversație spectaculoasă. Nu ar fi ieșit o poză bună din ea. Dar era autentică. Ea vorbea, eu ascultam, uneori interveneam, alteori doar tăceam. La final mi-a spus că se bucură că poate vorbi cu mine deschis despre orice. Nici nu a mai contat că aveam părul strâns în vârful capului, că eram încotoșmănată cu veșnicul meu halat pufos portocaliu, că pe masă încă erau farfuriile de la cină. În acel moment am înțeles că nu contează decât faptul că avem o relație atât de bună.
- CITEȘTE ȘI: Diana Vijulie, psiholog: „O mamă trebuie să aspire spre a fi suficient de bună. Nu perfectă!”
Exemplu pentru adolescenți
Adolescența este un test real pentru relația părinte-copil. Acolo nu mai funcționează decorul, nu mai contează cât de bine arată lucrurile în exterior. Contează încrederea construită în ani. Contează disponibilitatea de a asculta. Contează consecvența. Dacă astăzi copiii mei vin la mine cu problemele lor, dacă îmi spun când sunt nedreaptă, dacă acceptă dialogul chiar și în momente tensionate, atunci poate că nu am greșit atât de grav cum credeam.
Am realizat și altceva. Comparația era mai puternică în perioadele în care eram eu însămi obosită sau nesigură. Când aveam puțin timp pentru mine, când nu dormeam suficient, când eram deja vulnerabilă, Instagramul devenea amplificatorul îndoielilor. Nu aplicația era problema în sine, ci modul în care o lăsam să mă afecteze.
- CITEȘTE ȘI: „Femeia și mama perfectă există doar pe Facebook. Goana după perfecțiune mi-a băgat sora în spital”
Social media, dar cu limită
Nu am șters conturile. Dar am început să aleg mai atent ce urmăresc. Am renunțat la conturile care îmi dădeau constant sentimentul că sunt în urmă și am păstrat oameni care vorbesc și despre zilele grele, nu doar despre cele perfecte. Am redus timpul petrecut online, mai ales seara. Și, mai ales, am încetat să mă întreb „ce ar face o mamă perfectă?” și am început să mă întreb „ce au nevoie copiii mei, concret, de la mine acum?”.
Răspunsurile au fost mult mai simple decât standardele din online. Au nevoie să fiu prezentă, nu performantă. Să fiu consecventă, nu spectaculoasă. Să fiu reală, nu impecabilă. Nu își amintesc toate activitățile, dar își amintesc conversațiile. Nu menționează atelierele, dar vorbesc despre seri în care am stat împreună și am râs. Nu contează cât de fotogenică a fost vacanța, ci cum ne-am simțit.
Viața noastră nu este perfectă și nici nu ar trebui să fie. Există dezordine, oboseală, discuții în contradictoriu, momente în care greșesc și trebuie să-mi cer scuze. Dar există și o legătură solidă, construită în ani, care nu apare în nicio poză. Iar când mă uit la relația pe care o am acum cu adolescenții mei, știu că am făcut suficient. Poate nu pentru Instagram, dar pentru ei, da. Și, în cele din urmă, asta este singura comparație care contează.
- CITEȘTE ȘI: Copiii nu ne vor perfecți, ne vor doar buni!
Conferința Refericirea, ediția a 4-a
Unde te uiți vezi numai „vieți perfecte”, în timp ce tu nu ai timp nici să respiri? Te invităm la cea de-a patra ediție a conferinței ReFericirea, un eveniment dedicat celor care nu doar că nu caută o viață ideală, dar vor să se bucure de fiecare zi fix așa cum vine, cu imperfecțiuni și obstacole. Te așteptăm pe 21 martie 2026, în intervalul 10.00-16.00, la ARCUB București. Găsești bilete AICI.
Agenda
10.00-10.30 Welcome coffee
10.30 – 11.30 Dr. Vlad Stroescu, medic specialist psihiatru – Sănătatea înseamnă liniște.
Cum îți afectează stresul analizele, ce legătură are somnul cu imunitatea, cum recunoști semnele supraîncărcării organismului și ce poți schimba imediat în rutina ta
11.30—12.30 Iulia Barca, psiholog și psihoterapeut. – Când viața se schimbă. Cum ne regăsim stabilitatea. Despre adaptare, despre frica inevitabilă din spatele schimbărilor mari sau mici și despre felul în care ne putem reconstrui echilibrul folosind resurse reale.
12.30 – 12.45 Pauza de cafea
12.45- 13.45 Dr. Andreea Moroianu, medic specialist dermatovenerologie – Frumusețe fără presiune. Îngrijire care nu te epuizează. Ce înseamnă îngrijirea corectă într-o perioadă în care pielea este presată de stres, lipsă de somn, poluare și idealuri nerealiste.
13.45 – 14.15 Pauza de prânz
14.15 – 15.15 Ella Crăciun, prezentator și realizator TV – Presiunea digitală. Ce simțim, ce pierdem, cum ne adaptăm. Despre teama de a nu ține pasul, despre anxietatea că vom fi „depășiți”, despre comparațiile continue și sentimentul că oricând poate apărea ceva care ne schimbă regulile jocului.
