„Copiii nu mai vorbesc cu noi.” Este una dintre cele mai apăsătoare fraze pe care le spun astăzi părinții de preadolescenți și adolescenți. Între uși trântite, telefoane ținute permanent în mână și conversații care se termină cu „lasă-mă”, mulți adulți au senzația că își pierd copilul exact în anii în care acesta ar avea cel mai mult nevoie de ei. Ce se întâmplă, de fapt, în mintea și în viața emoțională a unui adolescent crescut online? Și cum poate fi refăcută conexiunea dintre părinți și copii înainte ca distanța să devină prăpastie? George Roman, advocacy director la Salvați Copiii România, vorbește despre dependența de validarea online, anxietatea adolescenților, bullying, sextortion și greșelile pe care le fac, fără să își dea seama, foarte mulți părinți.
Tot mai mulți specialiști atrag atenția că relația dintre părinți și copii se schimbă profund în anii de preadolescență. Telefonul mobil și rețelele sociale accelerează această ruptură emoțională. Datele Salvați Copiii arată că adolescenții români petrec în medie cinci ore pe zi pe social media. Mulți dintre ei ajung să își măsoare valoarea personală în like-uri, vizualizări și reacții online. În același timp, părinții se simt tot mai neputincioși în fața unei lumi digitale pe care nu o înțeleg complet și din care copiii lor par să facă parte mai mult decât din propria familie.
Despre toate aceste teme vom vorbi și la conferința Totul Despre Mame „Cum îți păstrezi copilul aproape, pe măsură ce crește”, care va avea loc pe 23 mai 2026, la Commons Unirii. George Roman, Advocacy Director Salvați Copiii România, va explica de ce adolescenții se refugiază atât de ușor în lumea online, care sunt cele mai periculoase riscuri digitale pentru copii și cum pot părinții să recâștige dialogul fără control excesiv, pedepse sau conflicte permanente. Alături de el vor mai urca pe scenă Corina Dobre, psiholog specializat în relația părinte-copil, Dr. Anca Vasile, medic specialist medicină de familie Regina Maria, și Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național „Ion Luca Caragiale”. 🎟️ Biletele sunt disponibile online.
George Roman nu vorbește doar despre telefoane, TikTok sau adolescenți care stau prea mult online. Ne spune, de fapt, despre frica unor copii de a nu fi respinși, despre părinți care nu mai știu cum să înceapă conversațiile importante și despre nevoia uriașă de conexiune emoțională într-o generație crescută cu notificări permanente și validare instant. George Roman vorbește direct, cu exemple concrete și statistici alarmante, despre una dintre cele mai mari provocări ale parentingului de astăzi: cum îți păstrezi copilul aproape într-o lume care îl trage constant în altă direcție.
De ce simt tot mai mulți părinți că își „pierd” copilul la 11, 12 ani?
George Roman: Între 10 și 15 ani au loc o serie de schimbări bruște în viaţa emoţională şi socială a copilului. Pe de o parte, copilul începe să-și definească propria identitate, să se distanțeze de părinți. E vârsta când grupul de prieteni capătă importanță și când adolescentul își manifestă din ce în ce mai apăsat dorința de a fi autonom, testând chiar limitele impuse de familie, de mediul școlar ori de societate. În prezent, însă, acest proces e însoțit de un instrument cu care generațiile anterioare nu s-au mai întâlnit, și anume telefonul mobil, activ 24 de ore din 24, cu funcții și algoritmi care învață în câteva zile ce-l ține atent pe copil mai bine decât orice părinte.
Din această perspectivă, lucrurile se complică îndeosebi în familiile în care atașamentul nu e suficient de solid construit deja de la vârste mici, sau în care părinții sunt fie nepăsători ori prea stricți. În aceste contexte, copiii caută validare în altă parte. O pot obține, cu riscuri enorme privind siguranța lor, din mediul online. Trebuie să ne reamintim că, din 2020, primul an al pandemiei, copiii au fost obligați să facă școală în fața ecranelor, cel putin 5 ore pe zi.
Iar studiul nostru din martie 2025 a arătat că numărul mediu de ore petrecut pe rețelele sociale de copiii între 9 și 15 ani este tot de cinci ore. Vârsta la care un copil din România începe să folosească semnificativ rețelele sociale a coborât la 5–10 ani, cu o medie de 8 ani. Acum, copii de 5 ani au deja cont de TikTok. Iar la 12 ani, un copil are deja șase ani petrecuți pe social media. Șase ani în care a învățat că validarea vine sub formă de vizualizări, like-uri, comentarii și share și că imaginea de sine se construiește public, că emoțiile se reglează prin notificări nenumărate și scroll nesfârșit.
- CITEȘTE ȘI: Copilul tău (pre)adolescent este mereu obosit și nervos? Medicul explică ce se întâmplă, de fapt
Ce ne spun studiile Salvați Copiii despre relația dintre adolescenți și părinții lor?
George Roman: Ne spun, pe scurt, că există o decuplare emoțională îngrijorătoare. Și o spun copiii înșiși, în sondajele noastre. Sunt două cifre pe care le repet des în declarațiile publice, pentru că mi se par cele mai îngrijorătoare. Prima este despre faptul că doar 5% dintre copii cer ajutorul unui adult atunci când se confruntă cu o problemă online, care poate însemna o amenințare, o solicitare pentru o poză intimă ori o hărțuire continuă. Restul de 95% fie tac, fie apelează la un prieten de aceeași vârstă, care, evident, nu are cum să-i ajute cu adevărat.
A doua cifră este despre părinții care declară doar în proporție 9% că știu că fiul sau fiica lor a trecut printr-o problemă online în ultimul an cu care au discutat-o împreună, în condițiile în care 68% dintre copii au văzut conținut nepotrivit sau înfricoșător. 1 din 2 copii a fost contactat de un străin, 30% dintre aceștia din urmă fiind puși în situații de stres cu privire la siguranța lor. În 2025, esc_ABUZ, platforma noastră de raportare pe www.oradenet.ro a conținutului ilegal, a procesat peste 53.000 de sesizări de abuz sexual online, de aproape trei ori mai multe decât în 2024 și de 6 ori mai mult decât în 2023.
Ce e important de adăugat este că, totuși, copiii continuă să-și vadă părinții ca pe principalele persoane care îi pot proteja, atunci când reușesc să le vorbească. Doar că nu mai știu să ceară ajutor. Iar mulți părinți nu mai știu să-i întrebe.
Cât de mult a schimbat telefonul mobil dinamica din familie?
George Roman: A schimbat-o profund, mai ales din perspectiva atitudinii părinților față de folosirea telefonului mobil când se află lângă copiilor. Este ceea se numește technoferenc. Acele momente în care telefoanele, tabletele sau ecranele ne întrerup interacțiunile zilnice și discuțiile cu copiii noștri. Acest fenomen ne distrage atenția exact când cei mici au mai mare nevoie de noi, afectându-le pe termen lung comportamentul și dezvoltarea emoțională.
Mulți dintre noi am fost, la un moment dat, protagoniști ai izolării sociale în aceeași cameră. Deși putem petrece timp fizic împreună, fiecare este de fapt captiv în propria bulă digitală, cu ochii în ecranele propriilor telefoane. Și ca efect al acceptării acestei situații, chiar masa luată împreună, moment de conectare în familie, poate deveni fragmentată de verificarea notificărilor sau de vizionarea clipurilor video. Specialiștii numesc acest fenomen paradoxul familiei conectate. Copiii și părinții trăiesc în aceeași casă, mănâncă uneori la aceeași masă, dar fiecare e într-un univers paralel.
OMS-ul, de altfel, ne-a clasat în 2024 pe locul 1 în Europa la utilizare problematică a rețelelor sociale în rândul adolescenților. Concret, 22% dintre adolescenți români de 11–15 ani, dublu față de media europeană, manifestă simptome clare de sevraj psihologic la întreruperea accesului la dispozitiv, manifestat prin agitație, iritabilitate, anxietate. Sunt exact aceleași simptome pe care le-am descrie la o adicție comportamentală.
În 2025, peste 60% dintre preadolescenții și adolescenții care au cerut consiliere la cele patru centre Salvați Copiii au prezentat probleme severe de sănătate mintală. Vorbim de anxietate la 60% dintre ei, tulburare emoțională la 54%, dificultăți generate de divorțul sau decesul părinților la 26%, dependență de ecrane la 19%, depresie la 18%. În unele cazuri, autovătămare, ideații sau tentative de suicid. Un copil din patru ajungând la psihologii noștri cu tulburări comportamentale și emoțională direct legate de expunerea îndelungată la rețelele sociale.
Există semne clare că un copil petrece prea mult timp online sau devine dependent emoțional de lumea digitală?
George Roman: Există, da. Și e de dorit ca părinții să fie conștienți de ele. Primele luni sunt cruciale, la fel ca la orice formă de dependență. Primul tip de semnale ține de reacția fizică de separare față de telefon. Copilul devine iritat, neliniștit, uneori agresiv când îi ceri să pună telefonul jos. Dacă apare acel ton ridicat ori cuvinte greu de admis în familie, dacă reacția este disproporționată, părinții trebuie să știe că acestea sunt indicii ale dependenței.
Alte semne sunt legate de somn și de școală. Insomniile, adormitul foarte târziu, deseori după miezul nopții, pentru că „mai stă un pic”, oboseala cronică dimineața, notele din ce în ce mai proaste, refuzul de a merge la școală, dureri de cap sau de stomac fără cauză medicală clară. Toate astea sunt alerte. Colegii mei psihologi le numesc semnale „timpurii” pentru că, dacă sunt identificate mai devreme, se pot rezolva într-o mare măsură. Dacă nu, vor escalada cu siguranță.
De asemenea, putem vorbi despre afectarea imaginii de sine. Astăzi, copiii tind să-și măsoare valoarea ca persoană, identitatea proprie, în like-uri și vizualizări. Postează ceva, nu primesc reacții sau apar postări critice sau umilitoare și se prăbușesc din punct de vedere emoțional. Sunt multiple declarațiile copiilor care exprimă frica de respingere din partea grupurilor din mediul online. O fetiță de 14 ani ne spunea „Dacă postez ceva și nu primesc reacții, încep să mă sperii … și cred că mă vorbesc pe la spate.”
Și, evident, trebuie inclus și fenomenul de cyberbullying, tot mai acut în viața copiilor, dat fiind modul în care se propagă și se autoîntreține insidios și nelimitat în timp, ca o continuare „firească” a bullying-ului fizic, cel exprimat direct față în față. Intensitatea acestei forme de violențe este fără precedent. Jumătate dintre copiii din România, conform altei cercetări Salvați Copiii, fiind concomitent victime ale bullyingului fizic continuat și escaladat în mediul online.
Semnele pe care le pot observa părinții sunt dintre cele mai grave: refuzul de a comunica, schimbarea bruscă a stării emoționale, paloare, irascibilitate, momente de plâns fără să spună de ce, stări depresive ori refuzul total de a se întâlni cu foștii prieteni. În aceste cazuri, se recomandă părinților să aibă o comunicare deschisă și constantă cu copiii fără a-i judeca sau a minimiza ceea ce trăiesc din punct de vedere emoțional. Când părinții se confruntă cu situațiile de acest tip, de cyberbullying, trebuie să păstreze dovezile (capturi de ecran, mesaje, link-uri), să sesizeze școala sau autoritățile și să apeleze la consilier școlar sau la un psiholog.
- CITEȘTE ȘI: Aplicații pentru siguranța copiilor online. Cum poți supraveghea ce face și cât stă copilul online
De ce au adolescenții nevoie de validare online atât de puternic?
George Roman: Nu sunt psiholog, dar ca părinte am înțeles că toți copiii trec prin aceeași perioadă dificilă în care încearcă, fiecare în felul lui și cu resursele psiho-emoționale de care dispun, să se construiască pe ei înșiși. Din păcate, tehnologia, în loc să simplifice acest proces, îl complică în moduri pe care d-abia acum, după aproape 20 de ani de social media, începem să le conștientizăm.
Știm că, mai ales pe sistemul de autocontrol și strategie comportamentală, cortexul prefrontal se maturizează abia pe la 23-25 de ani. Pe această vulnerabilitate a copiilor și adolescenților se așază social media, cu confirmări la fiecare scroll, cu un feedback care activează exact aceleași căi neuronale ca jocurile de noroc. Această validare este însă adesea superficială și condiționată de o participare și mai intensă în social media. Apoi, în absența unei stime de sine sănătoase, adolescentul devine dependent de aprecierile exterioare. Poate intra într-o criză de identitate și ajunge, fără să-și dea seama, să permită platformelor online să-i spună și să-i arate cine ar trebui să fie.
Mai e și partea despre modelele promovate. Adică influencerii. Pentru un copil care încă învață cum arată o femeie de succes, cum arată un bărbat puternic, cum arată un corp „bine făcut”, expunerea constantă la conținut filtrat, retușat, modelat algoritmic, toate astea produc o standardizare a imaginii care nu mai are nicio legătură cu realitatea, provocând o sexualizare precoce a copilului.
De ce ajung unii copii să vorbească mai deschis cu străini de pe internet decât cu proprii părinți?
George Roman: Există mai multe motive. Prima cauză este lipsa de comunicarea din familie. Unii adolescenți nu se simt ascultați sau înțeleși acasă. Preferă să facă confidențe în grupurile din online, unde pot păstra anonimatul și nu se tem de critică directă. Al doilea motiv este tentația validării imediate. Un străin ori un cunoscut online poate manifesta interes fără să exprime critici sau prejudecăți, iar copilul trăiește acel moment ca fiind unul pozitiv. Studiile Salvați Copiii arată că în medie, un copil din doi afirmă că a fost contactat de un străin pe internet. Multora le este mai ușor să spună ce-i frământă unui prieten virtual, nu unui adult real.
Nu în ultimul rând, pentru mulți copii internetul este singurul mediu în care simt că au control. Pot alege ce și cu cine vorbesc. Dar la fel de mulți se confruntă cu probleme online foarte serioase, cum sunt cyberbullying-ul sau un mesaj de amenințare, chiar din partea unui necunoscut căruia i-a fost trimisă o imagine intimă și care amenință că va face cunoscut acest lucru dacă refuză să trimită alte fotografii personale. Este ceea ce se numește sextortion.
În această situație, prima lui frică, pe care ne-au mărturisit-o mulți adolescenți la linia Ora de Net, este că, dacă spune părintelui ce i s-a întâmplat, îi va fi luat telefonul și va fi aspru pedepsit. Iar pentru el, telefonul nu e doar un simplu telefon. Este accesul la prieteni, la grupul școlii, la conversațiile pe care le-a construit luni întregi. Pierderea telefonului echivalează, pentru un adolescent, cu pierderea lumii sociale. Așa că există riscul să tacă și să se supună șantajului, fără să caute ajutor la propriii lui părinți. Salvați Copiii recomandă părinților să încerce să recupereze încrederea copilului prin dialog calm și lipsit de acuze ori amenințări, întrebând despre prietenii lui și interesându-se sincer ce se petrece în viața lui. În felul acesta, copiii pot redescoperi că pot vorbi și cu părinții despre multe lucruri importante.
Mai e și ceea ce numim decalajul de competențe digitale. Foarte mulți părinți, fără să fie neapărat vinovați, nu cunosc platformele copiilor și nici cum funcționează. Nu știu ce e Discord, nu înțeleg semnificația unui anumit emoji. Iar copilul resimte că, dacă încearcă să povestească, va trebui să facă eforturi inutile. Și nu are energia să facă asta mai ales atunci când el însuși este afectat de ceva ce i s-a întâmplat online. Așa că merge la cineva care vorbește pe limba lui, fie un prieten, fie, mai grav, un străin care încearcă să se apropie de copii pentru intenții abuzive.
Cum putem pune limite fără ca adolescentul să simtă că este atacat sau umilit?
George Roman: Aici cred că e foarte important de spus, întâi, ce nu funcționează. Nu funcționează autoritatea autoritară ori punitivă. Nu funcționează „pentru că așa am zis eu”. Nu funcționează confiscarea bruscă a telefonului și nici aplicațiile instalate pe ascuns pe telefonul lor. Toate astea produc ruperea relației de încredere.
Ce funcționează, după experiența psihologilor noștri, e ceea ce numesc ei „ferm pe riscuri, dar suportiv cu copilul”. Limitele se păstrează pentru a preveni riscurile și situațiile abuzive, dar tonul și emoția discuției se schimbă. În loc de „stai tot timpul pe telefon, dă-mi-l acum”, formula este de a combina observația necritică, cum ar fi „Am observat că în ultimele trei seri ai fost pe telefon seara târziu”, cu exprimarea îngrijorării față de orele târzii de accesare a mesajelor pe social media, sub forma: „Aș avea nevoie să dorm liniștit știind că și tu dormi suficient.” Și abia spre final, solicitarea sub forma „Ai fi de acord să găsim împreună o oră la care punem telefoanele pe silent?”. Sună ideal, dar este adevărat. Dar în acest fel, părintele vorbește despre el și nu-și acuză copilul. E un fel de cerere deschisă și nu impusă, copilul fiind implicat în decizie.
Sunt destul de ușor de pus în practică și alte soluții, cum ar fi un soi de contract familial digital, chiar scris și semnat de toți. Cu zone fără ecrane (dormitorul, la masă, în mașină), cu ore fără ecrane (cu o oră înainte de somn), cu reguli care se aplică inclusiv părintelui. Pentru că nu putem cere copilului să pună telefonul jos la masă, dacă noi nu o facem. Modelul contează mai mult decât discursul.
Importante sunt și regulile care spun că nu trimitem în niciun caz și pentru niciun motiv fotografii persoane sau date personale, că nu acceptăm cererile străinilor de a muta discuția de pe joc ori o rețea socială pe altă platformă (cum ar fi WhatsApp, Telegram, Snapchat). Microfonul ori camera sunt deschise doar cu persoane cunoscute în viața reală. E de reținut, pentru copii și adolescenții până în 16 ani, și soluția controlului parental (Apple Screen Time sau Google Family Link) ale cărui setări pot fi negociate în familie.
Care sunt semnalele de alarmă care pot indica faptul că un copil trece prin anxietate, depresie sau bullying?
George Roman: Sunt destul de multe și pe unele le-am amintit la începutul interviului. În primul rând, schimbările legate de somn și luarea meselor. Un adolescent care nu mai doarme, sau doarme prea mult, care nu mai mănâncă, sau mănâncă compulsiv, reprezintă un semnal, mai ales dacă schimbarea apare brusc și ține mai mult de două săptămâni. Apoi vorbim despre retragerea socială.
Un copil care era sociabil și care brusc nu mai vrea să iasă, care abandonează prietenii vechi, care își petrece tot timpul în cameră cu ușa închisă, trece printr-o perioadă dificilă cauzată de cele mai multe ori astăzi de experiențele lui directe ori în mediul online. Am amintit și despre afectarea performanțelor școlare și a dorinței de a merge la școală sau de a-și face temele sau de a duce la bun sfârșit proiectele școlare.
În ceea ce privește depresia, semnele clasice sunt starea de tristețe persistentă, oboseala, pierderea interesului pentru activități care înainte îi făceau plăcere. Iar pentru anxietate, trebuie să fim atenția la stările de agitație, de frică exagerată de eșec ori de expunere publică ori în fața clasei, dificultate de concentrare sau stări de panică cu dificultăți de respirație.
Iar dacă ne referim la bullying sau cyberbullying, semnele sunt schimbarea bruscă a prietenilor, refuzul de a ieși cu prietenii, evitarea școlii, semne fizice pe care copilul le acoperă (vânătăi, zgârieturi pe care le ascunde sub haine groase sau răni rezultate din autovătămare), telefoane sau notificări care îl fac vizibil agitat, ștergerea bruscă a conturilor de social media.
Studiile noastre arată că aproape jumătate dintre elevii români (49%) au fost victime ale bullyingului, iar din cele mai recente date, 6 din 10 minori asistă la cyberbullying. În prezent, acest fenomen capătă dimensiuni din ce în ce mai greu de stăvilit. Imagini lispite de orice aspect negativ pot fi transformate artificial, folosind AI-ul, în alte reprezentări grafice umilitoare și abuzive (deepfake). Sunt date care arată că 1 din 8 victime ale sextortion-ului raportează că abuzatorul i-a amenințat cu un deepfake.
Cum poate un părinte foarte ocupat să rămână conectat emoțional cu copilul lui?
George Roman: Cele mai reprezentative studii pe care le-am invocat de-a lungul timpului arată că ritualurile zilnice, scurte dar consecvente, fac mai mult decât weekendurile întregi petrecute împreună pentru a compensa absența părinților din viața cotidiană a copiilor lor. Pentru simplul fapt că investiția într-o relație interumană este cumulativă și nu se poate baza pe momente izolate indiferent de cât de spectaculoase ar fi acestea.
O cină pe zi în familie în care fiecare spune un lucru bun și un lucru mai puțin bun care i s-a întâmplat în acea zi reprezintă un moment care întărește legăturile emoționale și încrederea reciprocă dintre părinți și copii. Copiii învață că au un spațiu unde poate povesti și că emoțiile lor contează. Învață că familia poate deveni refugiu și sursă de soluții.
Evident, orice alte activități realizate împreună cu copilul, fie că vorbim despre sport, despre cumpărături, despre excursii, despre proiecte comune de interes pentru întreaga familie, sunt benefice și pot însemna mai multe ore de calitate în relația cu copilul și mai puține ore consumate haotic și în condiții de risc în mediul online. Și câteva minute de atenție concentrată (de exemplu în drum spre școală sau înainte de culcare) contează foarte mult, copilul învățând, din comunicarea constantă și empatică, că locul lui în inima părintelui este prioritar.
Conferința ”Cum îți păstrezi copilul aproape, pe măsură ce crește”
Vino pe 23 mai la Commons București la Conferința „Cum îți păstrezi copilul aproape, pe măsură ce crește” organizată de TotulDespreMame.ro pentru a afla cum să te descurci cu provocările parentingului, cu mai puțină vinovăție și mai multă claritate. Găsești bilete AICI.
Speakeri
Corina Dobre
Psiholog specializat în relația părinte–copil, cu experiență în consilierea familiilor și în sprijinirea părinților care își doresc o comunicare mai bună, limite sănătoase și relații echilibrate cu copiii lor.
George Roman
Advocacy Director al organizației Salvați Copiii România, una dintre cele mai respectate voci din zona protecției copilului, educației și siguranței copiilor în mediul digital.
Dr. Anca Vasile
Medic specialist medicină de familie în cadrul Regina Maria, cu experiență în prevenție, sănătatea familiei și identificarea timpurie a semnalelor care pot influența starea fizică și emoțională a copiilor.
Andreia Bodea
Directoarea Colegiului Național „Ion Luca Caragiale” din București, cunoscută pentru performanța managerială, implicarea în educație și dialogul constant cu elevii, profesorii și părinții.
Agenda
10.30-11.00 Welcome Coffee
11.00-11.45 CORINA DOBRE (Psiholog specializat în relația părinte copil) – Cum stabilești și aplici limite fără să îl îndepărtezi pe copil de tine
11.45-12.30 GEORGE ROMAN (Advocacy Director, Salvați Copiii România) – Copilul tău te ignoră sau e prins în lumea online?
12.30 – 13.00 – Pauză de prânz
13.00-13.45 Dr. ANCA VASILE (Medic specialist medicina de familie, Regina Maria) De ce e mereu obosit și irascibil?
13.45-14.30 ANDREIA BODEA (Directoarea Colegiului Național Ion Luca Caragiale) Cum îți aduci copilul lângă tine
De ce să participi?
- Creșterea copiilor vine cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Această conferință este construită în jurul vieții reale de familie, fără teorii rigide și sfaturi nerealiste. Abordăm temele care te preocupă direct:
- Limite cu efect. Cum pui reguli fără să transformi fiecare zi într-o negociere epuizantă.
- Provocarea digitală. Cum să te asculte copil tău când tehnologia îi captează toată atenția.
- Semnale de alarmă. Cum distingi între o etapă normală de dezvoltare și cauze mai profude, care trebuie investigate (sănătate, burnout școlar, bullying)
- Reconectare. Instrumente concrete pentru a reclădi apropierea atunci când simți că cel mic se îndepărtează
Te așteptăm pe 23 mai 2026, la Commons București, la o întâlnire despre cum să rămâi aproape de copilul tău, în fiecare etapă a creșterii lui. Investește în relația cu copilul tău. Află cum să-i fii aproape în fiecare zi!
