Fericirea înseamnă echilibru. Cum să împaci viața personală cu cea profesională fără să simți că pierzi ceva?

Te-ai întrebat vreodată ce te face fericită ca mamă? Când privești copiii dormind liniștiți? Când te îmbrățișează? Când vezi cât de mari au crescut? Sau poate când îți dai seama că ai reușit să faci tot ce ți-ai propus într-o zi, și ți-a rămas un pic de timp pentru tine.

Încă de când eram însărcinată mi-am propus să nu renunț cu totul la obiceiurile mele de femeie fără copil. Voiam să mă întorc cât mai repede la serviciu, să petrec timp doar cu soțul din când în când, să ies în oraș, integrând și copilul în acest program. Socoteala de dinainte nu prea s-a potrivit cu cea de la ieșirea din maternitate, așa că multă vreme fericirea mea a fost copilul.

Când a fost ultima oară când ai făcut ceva doar pentru tine? Nu pentru job, nu pentru familie, nu pentru lista nesfârșită de „trebuie”. Când te-ai oprit din goana zilnică, ți-ai tras sufletul și ai făcut, cu adevărat, ce aveai tu nevoie? Trăim într-o lume care ne învață să ne asumăm cât mai multe roluri, dar mai puțin să ne luăm răgazul de a ne asculta. Ne setăm obiective pentru carieră, pentru familie, pentru sănătate, dar uităm să ne întrebăm: „Eu sunt bine?” Și, chiar dacă răspunsul e „nu chiar…”, nu avem timp să ne oprim. Vino la Conferința Refericirea, ediția a 3-a, să asculți sfaturi despre cum îți poți redobândi echilibrul. Bilete și informații aici: https://shorturl.at/iA0qy

Iubirea care te împlinește

După ce am ajuns acasă cu bebe, mă simțeam împlinită doar pentru că ea era acolo. Și iubeam până la cer și înapoi tot ce era al ei, de la pulpițele grăsuțe de bebeluș, până la mirosul pe lapte și de somn pe care îl simțeam mai ales în zona gâtului. Nu pot explica în cuvinte această fericire și nici nu aș vrea să încerc, pentru că este ceva atât de intim și de adânc înrădăcinat în sufletul meu încât aș vrea să rămână doar al meu. Apoi timpul a trecut și mi-am dat seama că fiecare nouă etapă din viața copilului aduce și pentru mine transformări, de multe ori radicale. Fiecare dintre ele au venit în urma unor re-evaluări are priorităților.

Fericirea mea este și fericirea copilului meu

Am înțeles, treptat, că fericirea mea, ca mamă, este un puzzle format din mai multe piese, iar echilibrul dintre ele este esențial.

Somnul a fost prima piesă din acest puzzle. Somnul (sau, mai bine zis, lipsa acestuia) mi-a arătat cât de important este să am grijă de mine. La început, nopțile nedormite păreau un sacrificiu firesc, însă am realizat că, pe termen lung, lipsa odihnei mă transforma într-o mamă irascibilă și lipsită de energie.

Nu a fost ușor, dar am învățat să cer ajutor, să stabilesc o rutină de somn pentru copil și să îmi prioritizez și eu odihna, fără să mă simt vinovată. O mamă odihnită este o mamă mai răbdătoare, mai prezentă, care poate să se bucure de momentele petrecute cu copilul ei.

Un alt element crucial a fost alimentația. M-am preocupat constant de ceea ce mănâncă copilul meu, dar am realizat că și eu am nevoie de hrană sănătoasă pentru a avea energie și o stare de spirit bună. Am început să acord mai multă atenție meselor, să îmi iau timp să mănânc fără grabă și să mă bucur de fiecare mic dejun, prânz sau cină. Am învățat să privesc masa ca pe un moment de îngrijire personală, nu doar ca pe o necesitate. Când eu mă simt bine, am mai multă răbdare și energie pentru tot ceea ce urmează în ziua respectivă, nu-i așa?

Echilibru între carieră, viața de cuplu și copil

Apoi, a venit rândul să mă focusez pe relația de cuplu – acea legătură care a existat înainte să devenim părinți și care merita (și merită) să fie întreținută, chiar și în mijlocul haosului zilnic. La început, am simțit că totul se învârte în jurul copilului, iar timpul „doar pentru noi doi” parcă se evapora văzând cu ochii. Însă, pe măsură ce am trecut prin diferite etape, mi-am dat seama că relația de cuplu este fundația familiei noastre. Am început să ne acordăm mai mult timp împreună, chiar și pentru o cină liniștită acasă sau o plimbare, și am înțeles că un copil se simte în siguranță atunci când părinții lui sunt bine unul cu celălalt.

Nu în ultimul rând, viața profesională a fost o provocare continuă. La început, am crezut că pot reveni rapid la muncă, însă realitatea maternității mi-a schimbat perspectiva. Au fost momente de îndoială, de vinovăție și de căutări, dar, în cele din urmă, am înțeles că munca nu este o piedică în calea relației cu copilul meu, ci un mod prin care îi pot arăta ce înseamnă pasiunea, responsabilitatea și independența. Am învățat să îmi stabilesc limite, să mă organizez mai bine și să fiu prezentă acolo unde este nevoie de mine – atât acasă, cât și la birou.

Astăzi, știu că fericirea mea, ca mamă, nu vine doar din zâmbetul copilului meu, ci și din somnul odihnitor, dintr-o relație de cuplu echilibrată, din hrana sănătoasă și din împlinirea profesională. Nu am găsit o rețetă perfectă, dar am învățat să ascult și să mă ocup de ce are nevoie copilul meu, fără să mă neglijez pe mine. Iar asta mă face cu adevărat fericită.

Conferința Refericirea, ediția a 3-a

📅 La Refericirea 2025, te invităm să iei o pauză. O pauză care nu înseamnă „stop”, ci „restart”. Nu e un moft, ci o necesitate. O zi în care îți oferim perspective noi, soluții concrete și inspirație pentru a trăi mai conștient, mai echilibrat și mai aproape de tine.

Este despre a-ți face loc în propria viață, despre a învăța să ai grijă de tine fără vinovăție, despre a construi relații mai sănătoase, a înțelege mai bine ce îți face bine și ce îți consumă inutil energia.

Nu e despre perfecțiune, ci despre a trăi mai autentic, mai prezent și mai împăcat cu tine însăți. Mai multe detalii și bilete AICI – https://shorturl.at/iA0qy

Speakeri inspiraționali: