Una dintre cele mai importante responsabilități ale părinților este să stabilească limite clare și să îi învețe pe copii cum să gestioneze comportamentul și activitățile într-un mod sănătos și responsabil. Acest lucru nu este întotdeauna ușor, mai ales că trebuie multă consecvență din partea adulților. Am stat de vorbă cu Diana Vijulie, psiholog și psihoterapeut, despre cum putem pune limite cu dragoste.
A pune limite copiilor este esențial pentru a le oferi un cadru stabil și sigur în care să se dezvolte și să învețe. Prin aplicarea unor strategii eficiente, cum ar fi comunicarea deschisă, consecvența, modelarea comportamentului adecvat și implicarea activă, părinții pot contribui la formarea unor copii responsabili, autonomi și cu o conduită pozitivă în diferite aspecte ale vieții lor.
Diana Vijulie este psiholog și psihoterapeut, instructor certificat în disciplină pozitivă. Utilizează elemente de terapie prin artă, aprofundate în cadrul colaborării cu American Art Therapy Association. Este psihoterapeut în formare în Analiză Tranzacțională la Yorkshire Training Center Romania și în Psihoterapia integrativă a copilului și adolescentului. De asemenea, lucrează ca terapeut de cuplu împreună cu The Gottman Institute.
Diana Vijulie va aprofunda subiectul limitelor impuse copiilor la ”Conferința Copilul și emoțiile lui. Cum să crești un copil fericit și independent” organizată de Totul Despre Mame, sâmbătă, 11 mai 2024, la Palatul Camerei de Comerț și Industrie București (strada Ion Ghica 4, zona Universitate). Bilete la evenimentul „Copilul și emoțiile lui” se pot cumpăra de AICI.
Totul Despre Mame: De la ce vârstă încep copiii să înțeleagă limitele?
Diana Vijulie, psiholog și psihoterapeut: Copiii încep să descopere conceptul de limite în jurul vârstei de 2 ani, odată cu intrarea în perioada de afirmare a sinelui, acea perioadă în care copilul pare că devine un rebel în toată regula. În această etapă, ei experimentează independența, exprimându-și dorințele și preferințele, dar și frustrările când întâmpină restricții. Adică, încep ei înșiși să pună limite și învață să se adapteze la limitele pe care le pun părinții.
Pentru părinți această perioadă poate fi destul de dificilă. Adesea părinții vin la mine cu mesajul ”Parcă cineva mi-a schimbat copilul. Ne înțelegeam atât de bine și acum parcă nu mai vrea să facă nimic din ce îi spun și nu mai acceptă nicio limită.” Deși la această vârstă copiii pot recunoaște un „nu” ferm, înțelegerea completă a motivelor din spatele acestor limite va veni mult mai târziu, pe măsură ce limbajul și capacitatea de a procesa informații complexe se dezvoltă.
Dificultatea vine din faptul că nu mereu îi putem lăsa pe copii să asocieze acțiunile cu consecințele naturale, așa că pentru început, copiii trebuie să învețe treptat că anumite comportamente atrag anumite reacții din partea adulților și încep să asocieze acțiunile cu consecințele impuse.
Totul Despre Mame: Este suficient ca un părinte să spună ”nu e voie!” și să nu cedeze rugăminților copilului pentru ca limitele să funcționeze?
Diana Vijulie, psiholog și psihoterapeut: A spune „nu e voie” și a rămâne ferm în această decizie este un prim pas important în stabilirea limitelor, dar pentru a fi un părinte cu adevărat eficient, mai e nevoie de câteva elemente. Primul ar fi acceptarea emoțiilor copilului și empatia părintelui. Aceasta este baza pentru un mod blând și ferm de a pune limitele: blândețea implică acceptarea emoțiilor copilului (inclusiv că acesta poate fi furios pe limita pusă), iar fermitatea reprezintă menținerea limitei. ”Știu că ești furios că nu te mai poți uita la încă un episod de desene animate și acum o să închidem televizorul”.
Al doilea element de care este nevoie pentru ca un copil să înțeleagă rostul și seriozitatea limitelor este și partea de explicații adaptate vârstei copilului. Copiii au nevoie să înțeleagă de ce anumite reguli există, nu doar faptul că acestea există. Dialogul deschis îi ajută să internalizeze principiile și să dezvolte un simț al responsabilității.
Fără acest context, regulile pot părea arbitrare și pot fi mai greu de acceptat pe măsură ce copilul crește și începe să ceară explicații mai detaliate. Pe de altă parte, am întâlnit și părinți care explică prea mult și care speră că prin explicații pot ajunge să evite furia copilului. Câteodată copiii nu sunt de acord cu limitele noastre și oricâte explicații le-am da, ei tot nu vor fi de acord. Și este în regulă să fie așa. Aici intervine partea de blândețe și acceptarea emoțiilor.
Totul Despre Mame: Ce înțelege un copil când un părinte îi spune „dacă nu îți faci curat în cameră, nu mai ieși niciodată afară”? Îl ia în serios?
Diana Vijulie, psiholog și psihoterapeut: Poate că pentru prima dată când părintele rostește această amenințare, copilul o va lua în serios și va crede, într-adevăr, că nu va mai avea niciodată voie afară. Însă, atunci când părinții folosesc amenințări exagerate sau nerealiste ca formă de disciplină, adesea acestea nu sunt luate în serios de către copii, mai ales dacă amenințarea nu este urmată de acțiune sau este evident imposibil de aplicat.
Copiii încep încetul cu încetul să ignore aceste amenințări, pentru că înțeleg cum consecințele nu sunt reale. Eu le spun părinților că astfel de amenințări îi fac să pară lipsiți de putere și resurse în fața copilului, ceea ce pentru un copil este înfricoșător, chiar dacă poate că nu se vede la o primă vedere. Copiii au nevoie să fie crescuți și îngrijiți de adulți responsabili și puternici, care să le transmită mesajul ”eu pot să te protejez; tu ești în siguranță”. Așa că este mult mai eficient să utilizăm consecințe naturale sau logice și direct legate de comportamentul nedorit.
Un exemplu de consecință naturală ar fi: ”Dacă nu îți faci curat în cameră și toate lucrurile rămân împrăștiate peste tot, nu-ți vei mai găsi jucăriile.” Un exemplu de consecință logică ar putea fi: „dacă nu îți faci curat în cameră, nu vei putea să te joci cu jucăriile până când nu o faci”. Acest lucru îi învață pe copii despre responsabilitate directă și urmările naturale ale acțiunilor lor. Pe de altă parte, poate că o abordare mai bună ar fi să vedem care este cauza ce determină acest refuz: de ce anume nu vrea copilul să-și facă ordine sau curățenie?
Un motiv de suprafață pe care îl identifică adesea părinții este ”îi e lene”, însă dacă o să săpăm mai adânc, mereu o să găsim și altceva. De exemplu, camera este mult prea dezordonată, iar copilul se simte copleșit și nu știe de unde să înceapă. În acest caz, în loc de consecință, copilul are nevoie de ghidajul nostru. Sau poate că nu știe cum să își facă ordine și curățenie în cameră. Sau poate că este suprasaturat de limite și reguli de la grădiniță sau școală și simte nevoia de timp de joacă liberă (ceea ce copiii din generația copiilor noștri au destul de rar, căci tot timpul le este plin de activități organizate de adulți: școală/grădiniță, activități, cluburi, joacă în parc unde părinții sunt poate mult prea implicați, teme, etc.).
Totul Despre Mame: Cum procedăm când adulții care interacționează cu copilul nu se pun de acord asupra limitelor, regulilor și a consecințelor încălcării lor?
Diana Vijulie, psiholog și psihoterapeut: Divergențele între adulți cu privire la reguli și disciplină pot crea confuzie și pot submina procesul de învățare a limitelor de către copil. Este foarte important ca toți adulții implicați – părinți, bunici, educatori – să discute și să ajungă la un consens privind regulile și consecințele lor. Această coerență nu doar că ajută la menținerea unui mediu stabil pentru copil. Oferă și un model de comunicare și de soluționare a conflictelor.
Pe de altă parte, copiii sunt perfect capabili să înțeleagă faptul că diferiți adulți pot avea diferite reguli și să se adapteze relațiilor diferite. În mod ideal, adulții sunt responsabili să își stabilească împreună 2-3 scopuri comune. Fiecare ar trebui să le respecte și să impună limitele ca atare. În rest poate să îi ofere oportunitatea copilului de a experimenta relații diferite, așteptări diferite, etc. Un alt lucru important pentru adulți este să fie atenți să nu transforme creșterea copilului într-o luptă de putere a dinamicii dintre relațiile lor. Acest lucru nu are nimic în comun cu bunăstarea copilului, ci cu procese relaționale nerezolvate. Se întâmplă adesea în cuplu, atunci când partenerii au și alte provocări relaționale, sau în relația dintre părinți și bunici.
Totul Despre Mame: De ce sistemul de recompense și pedepse nu funcționează pe termen lung?
Diana Vijulie, psiholog și psihoterapeut: Deși recompensele și pedepsele pot părea sau pot fi eficiente pe termen scurt, ele tind să fie mai puțin eficiente pe termen lung deoarece nu încurajează motivația intrinsecă. Copiii pot ajunge să se conformeze comportamentului dorit doar pentru a primi o recompensă sau pentru a evita o pedeapsă. Nu vor înțelege valoarea intrinsecă a comportamentului corect.
Pe termen lung, acest lucru poate limita dezvoltarea auto-disciplinei și a unui simț al responsabilității personale. Copilul nu învață să valorizeze comportamentul corect din alte motive decât cele externe. Abordările care încurajează reflecția, înțelegerea și aprecierea consecințelor naturale ale acțiunilor pot fi mult mai benefice în formarea unor adulți echilibrați și autonomi.
Conferința „Copilul și emoțiile lui. Cum să crești un copil fericit și independent”
Copiii din ziua de azi chiar sunt altfel decât eram noi. Trebuie să înțelegem tot ce presupune universul lor, de la tantrumuri la relația cu tehnologia. Doar în felul acesta vom reuși să avem cu ei o relație echilibrată și durabilă, sinceră pe termen lung.
Speakeri
Ca să putem face asta aducem în fața ta la această conferință specialiști cu zeci de ani de experiență în lucrul cu părinții și copiii, conectați la cele mai moderne abordări de parenting.
Otilia Mantelers
Otilia Mantelers este psiholog, psihoterapeut cu specializare în terapia traumei, practician de Somatic Experiencing, mamă a trei copii, scriitoare.
Otilia este și instructor de parenting, blogger cu vechime și mare iubitoare de cărți. A avut norocul să studieze puterea terapeutică a jocului cu Lawrence J. Cohen, reputat doctor în psihologie, creatorul Playful Parenting și cel mai apreciat specialist în domeniu din lume. Așa a ajuns să integreze jocul și joaca în activitatea ei. Este susținătoarea și promotoarea metodei Parenting by Connection. S-a familiarizat cu el în cadrul unui program intens de formare inițiat de organizația Hand in Hand Parenting, coordonat de dr. Laura Markham, autor ZYX Books.
Alin Chiriac
Alin Chiriac are 19 ani de experiență în marketing și management. Crede cu tărie în dezvoltarea comunității prin tehnologie și își dedică timpul creșterii gradului de conștientizare pentru EdTech în școlile din România. Este fondatorul Adfaber.org, ONG-ul care derulează cele mai importante campanii naționale de promovare a învățării digitale și a dezvoltării abilităților digitale și a siguranței online pentru profesori și studenți.
Alin Chiriac este și fondatorul CODE SCHOOL CLUBS, un club de tehnologie în care tinerii învață limbaje de programare și abilități care lipsesc sau nu sunt predate în școlile românești. Alături de specialiști și profesioniști în domeniu, îi ajută pe copii să înțeleagă și să învețe cum să folosească tehnologia pentru o viață mai bună.
Diana Vijulie
Diana Vijulie este psiholog, instructor certificat în disciplină pozitivă. Utilizează elemente de terapie prin artă, aprofundate în cadrul colaborării cu American Art Therapy Association. Este psihoterapeut în formare în Analiză Tranzacțională la Yorkshire Training Center Romania și în Psihoterapia integrativă a copilului și adolescentului. De asemenea, lucrează ca terapeut de cuplu împreună cu The Gottman Institute.
Pe lângă acestea, s-a perfecționat în lucrul cu pacienți borderline în cadrul programului „General Psychiatric Management for BPD”, la Harvard Medical School, și în reglarea emoțională prin lucrul cu nisip, la Synergetic Play Therapy Institute. De asemenea, a inclus în pregătirea sa și programul legat de inteligență emoțională, Applied Emotional Intelligence, ținut de John Parr, MSc, CTA, Certifying Master Trainer pentru AEI și PCM. În mai puține cuvinte, e consilier pentru dezvoltare personală și parentală pozitivă.
Agenda evenimentului
- 10.00-10.30 – Welcome coffee
- 10.30 – 12.00 – Autoritate fără intimidare. Cum să pui limite sănătos, fără amenințări și recompense (Diana Vijulie, psiholog și psihoterapeut)
- 12.00-12.15 – Lunch break
- 12.15-13.45 – De la generația cu cheia de gât la generația cu ochii în ecrane. Cum poate fi folosită tehnologia în mod inteligent, de către părinți și copii (Alin Chiriac, expert marketing IT)
- 13.45-14.00- Coffee break
- 14.00- 15.30 – Copilul și crizele de nervi. Cum să reacționezi pozitiv când copilul reacționează negativ (Otilia Mantelers, psiholog)
Parteneri
- Parteneri principali: Synevo, Aqua Carpatica, Hipp
- Parteneri: Vedra International
- Cu sprijinul: Themomix cu Daniela, Kafune
