Nu m-am gândit niciodată serios la vârstă. Anii au trecut unul după altul, printre responsabilități legate de copii, job, cumpărături, teme și concedii. N-am avut timp să mă uit în urmă și nici energie să mă uit înainte. Mi se părea că totul se așază cumva de la sine, că tinerețea nu se termină brusc, ci doar se transformă într-un alt fel de echilibru. Până într-o zi, când am realizat că am un copil care curând face 18 ani și va pleca imediat la facultate. Atunci am simțit pentru prima dată că ceva se schimbă. Nu știu dacă e tristețe, nostalgie sau un început de senzație de gol. Știu doar că e ceva nou și că mă sperie.
Poate că nu sunt singura care simte asta. La 40 de ani și după, multe femei trec printr-un amestec straniu de claritate și confuzie. E momentul în care corpul începe să trimită semnale, hormonii se schimbă, somnul se rupe, iar gândurile se duc tot mai des spre „ce va urma?”.
Despre toate aceste transformări fizice, emoționale și psihologice vom vorbi pe larg la Conferința „Îmbătrânesc și nu îmi pare rău”, organizată de SmartLiving, pe 22 noiembrie 2025, la Commons Unirii, între orele 10:00 și 16:00. Evenimentul îi are ca speakeri pe dr. Alina Limeni, medic cardiolog, dr. Tatiana Niță, medic dermatolog, dr. Anca Sultan, medic ginecolog dr. Florin Ioan Bălănică, medic psihonutriționist, Iulia Barca, psiholog și Ioana Ginghină, actriță și activistă pentru drepturile femeilor. Fiecare va aduce o perspectivă diferită asupra vârstei de 40+: de la piele și hormoni, la relația cu corpul, cu partenerul și cu noi însene. Vino pe 22 noiembrie la Commons Unirii și vei pleca de acolo cu mai multă speranță legată de viitor și mai puține temeri. BILETE, AICI.
Între doi copii care nu mai sunt copii
Când copiii erau mici, timpul părea elastic. Zilele se scurgeau între teme, viroze, serbări, vacanțe la bunici și aniversări. Fiecare etapă venea peste cealaltă, fără pauze. Nu aveam timp să mă gândesc la mine, dar nici nu-mi lipsea acel timp. Acum, copilul cel mare e aproape adult, cu propriile decizii și visuri. Iar cel mic are un program pe care și-l gestionează aproape singur. Are prieteni, activități, grupuri, întâlniri. Eu rămân tot mai des spectator.
Nu mă deranjează autonomia lor, dimpotrivă. Mă bucur că sunt bine, că-și poartă singuri grijă, că nu sunt dependenți de mine. Dar mă sperie golul care rămâne după ce nu mai e nevoie să fac nimic. Să nu mai fiu întrebată zilnic „mami, unde e…?”, „mami, ce mâncăm azi?”, „mami, vii și tu?”.
Când liniștea nu mai e un dar, ci o absență
Serile s-au schimbat. Casa nu mai e plină de zgomote și râsete tot timpul. În sufragerie se aud doar notificările de pe telefoanele lor și scârțâitul ușii de la frigider. Iar eu, deși am visat ani la rând la puțină liniște, descopăr acum că e o liniște grea. Îmi pun o cană de ceai, deschid Netflix, și după două episoade îmi dau seama că nu mă uit, ci mă gândesc. La cum va fi atunci când doar unul dintre ei va mai dormi sub același acoperiș cu mine. La cum o să arate duminicile fără mesele în familie. La cum o să fie când îmi va lipsi haosul.
Îmbătrânirea poate începe când nu mai ești centrul lumii cuiva
Până acum, tot ce am făcut a fost în raport cu copiii. Alegerile mele profesionale, timpul liber, vacanțele, chiar și cumpărăturile. Deodată, realizez că nicio decizie nu mai trebuie calibrată după programul lor. Sună eliberator, dar e și amețitor. Am uitat, pur și simplu, cum e să fac planuri doar pentru mine.
Nu m-am simțit niciodată „bătrână”. Dar acum înțeleg că îmbătrânirea nu are legătură cu ridurile, ci cu pierderea rolurilor care te-au definit. Nu mă mai prezint ca „mama Ioanei și a lui Dimitrie”. În curând, o să fiu doar eu. Și nu știu exact cine e acel „eu”, fără contextul matern. Poate că aceasta e criza reală a vârstei de 40 de ani. Este momentul când nu te mai recunoști în femeia din oglindă, nu pentru că s-a schimbat la chip, ci pentru că nu mai are aceeași busolă interioară.
Cuibul gol nu e doar o etapă. E o tăcere care te obligă să te regăsești
Am auzit mereu despre „sindromul cuibului gol”, dar îl asociam cu femei de 60 de ani, care își petrec duminicile uitându-se la poze vechi. Nu credeam că poți începe să-l simți la 44. Dar îl simt, puțin câte puțin, de fiecare dată când copilul mare pleacă într-o excursie mai lungă, sau când cel mic iese din casă fără să mă anunțe.
E un proces subtil. Nu vine peste noapte. Începe cu o ușă închisă la camera lor, continuă cu o masă unde un scaun e gol și culminează cu gândul că într-o zi vor lipsi amândoi. Și atunci te întrebi cine vei fi tu, când nu vei mai fi nevoită să fii acolo pentru nimeni. Poate că e o perioadă de tranziție între două vârste, între două roluri. Dar una care doare pentru că e tăcută, pentru că nu are simptome vizibile, dar îți dă senzația că pierzi terenul de sub picioare.
Nu există manual pentru desprindere
Aș vrea să spun că știu ce trebuie făcut. Că am soluții. Dar adevărul e că nu există nicio formulă care să te pregătească pentru desprinderea asta. Uneori, încerc să mă conving că trebuie să mă reinventez: să fac sport, să călătoresc, să ies mai mult. Alteori, îmi vine să nu fac nimic, doar să privesc, să las timpul să curgă. Într-o zi îmi vine să-mi dau demisia și să plec într-un oraș nou, în alta abia găsesc motivația să merg la birou. Poate că reinventarea asta nu înseamnă să faci ceva spectaculos, ci doar să te obișnuiești cu ideea că viața ta intră într-un nou capitol. Că nu trebuie să umpli tăcerile cu acțiuni, ci cu sens.
Poate că nu pierd nimic. Poate doar se face loc pentru altceva
Am început să cred că fiecare despărțire aduce și o formă de recâștig. Copilul mare nu pleacă „de la mine”, ci „spre el”. Copilul mic nu se îndepărtează, ci crește, așa cum trebuie. Poate că rolul meu de mamă se schimbă, nu dispare. Poate că nu mai trebuie să fiu gardianul lor zilnic, ci refugiul sigur la care se pot întoarce oricând.
Învăț încet să mă bucur de momentele mele. Citesc fără întreruperi, merg cu tatăl lor la film, ies cu prietenele fără vină. Încerc să privesc timpul care vine nu ca pe o pierdere, ci ca pe un dar nou, unul care îmi oferă șansa să-mi redescopăr dorințele, să mă întorc la mine, la femeia care eram înainte de a fi doar „mama”.
Nu știu dacă e o criză de vârstă sau o trezire. Dar simt că, pentru prima dată după mulți ani, îmi e clar că nu pot opri timpul, ci doar pot învăța să trăiesc cu el. Poate că nu îmbătrânesc. Poate doar mă transform. Din mama care trebuia mereu să fie acolo, în femeia care învață să fie din nou cu ea însăși. Și, sincer, poate că ăsta e cel mai frumos lucru care ți se poate întâmpla la 40 plus: să descoperi că nu ai terminat nimic, ci abia începi.
Conferința ”Îmbătrânesc și nu îmi pare rău”
Conferința „Îmbătrânesc și nu îmi pare rău”, organizată de publicația SmartLiving, este un spațiu de răspunsuri și de inspirație. Aici vei găsi informații medicale clare și utile, dar și povești de la femei ca tine. Este locul unde specialiștii vor vorbi deschis despre sănătate, echilibru și prevenție și vor răspunde întrebărilor punctuale, din public, în cadrul unui Q&A lămuritor. Găsești bilete AICI. Vino cu o prietenă și beneficiați de oferta specială !
Speakeri
- Dr. Alina Limeni, medic cardiolog – despre cum să îți protejezi inima și să previi bolile cardiovasculare după 40 de ani
- Dr. Tatiana Niță, medic dermatolog – despre piele, îmbătrânire și cele mai eficiente soluții anti-aging
- Dr. Florin Ioan Bălănică, psihonutriționist – despre alimentația inteligentă și relația dintre minte și corp
- Ioana Ginghină, actriță și activistă pentru drepturile femeilor – despre feminitate, putere interioară și libertatea de a alege
- Dr. Alina Sultan, medic ginecolog, va aborda deschis subiecte esențiale pentru sănătatea intimă a femeilor
- Iulia Barca, psiholog și psihoterapeut, va aduce o perspectivă realistă, dar blândă asupra modului în care ar trebui să abordezi trăirile noi cu care te confrunți în perioada (peri)menopauzei
Agenda
10.00-10.30 – Welcome coffee
10.30-11.15 – Pre(menopauza) fără tabuuri: ce se întâmplă cu corpul tău și cum poți rămâne în armonie cu el, Dr. Anca Sultan, medic ginecolog
11.15-12.00 – Femeia care devii: despre sens, echilibru și acceptare în perioada (peri)menopauzei, Iulia Barca, psiholog și psihoterapeut
12.00-12.15 – Pauza de cafea
12.15-13.00 – Emoțiile, stresul și inima: conexiuni invizibile care îți pot salva viața, Dr. Alina Lemeni, medic cardiolog
13.00-13.45 – Anti-aging cu sens: cum îți iubești pielea la orice vârstă, Dr. Tatiana Niță, medic dermatolog
13.45 – 14.15 – Pauza de masă
14.15-15.00 – De la metabolism la mentalitate: cum îți recalibrezi viața după 40 de ani, Dr. Florin Ioan Bălănică, medic psihonutriție
15.00-15.45 – Frumusețea vulnerabilității: despre cum să rămâi tu, indiferent de vârstă, Ioana Ginghină, actriță
Hai să ne vedem pe 22 noiembrie la Commons Unirii și să spunem împreună, cu voce tare: Îmbătrânesc și nu îmi pare rău!
