Mai e puțin până la Evaluarea Națională, iar pentru mii de elevi de clasa a VIII-a începe perioada în care emoțiile cresc de la o zi la alta. După luni de pregătire, meditații, simulări și teste de antrenament, mulți copii se întreabă acum ce parte a materiei merită repetată, unde se pierd cele mai multe puncte și cum pot evita greșelile. Profesoara de matematică Nicoleta-Adnana Melinte, de la Școala Gimnazială nr. 165 din Sectorul 4, București, explică de ce atenția, strategia și gestionarea timpului devin, în ultimele zile înainte de examen, la fel de importante ca stăpânirea materiei.
Evaluarea Națională 2026 are loc în perioada 22-26 iunie, potrivit calendarului publicat în Monitorul Oficial. Proba la Limba română se va desfășura pe 22 iunie, iar proba la Matematică pe 24 iunie. Primele rezultate vor fi afișate pe 1 iulie, iar cele finale, de după contestații, pe 8 iulie 2026.
Totul Despre Mame: Evaluarea Națională bate la ușă. Dacă un elev nu mai are timp să reia întreaga materie, care sunt capitolele și tipurile de exerciții pe care ar trebui să le consolideze cu prioritate?
Prof. Nicoleta-Adnana Melinte: În această etapă, nu aș recomanda reluarea integrală a materiei, ci concentrarea pe tipurile de exerciții care apar constant în structura examenului. De-a lungul anilor s-a observat că există anumite modele de cerințe care se repetă, atât la exercițiile-grilă din primele două subiecte, cât și la exercițiile de la Subiectul al III-lea. Cel mai eficient este ca elevul să lucreze zilnic câte un tip de exercițiu. În acest fel, își poate consolida metodele de rezolvare și poate identifica mai ușor eventualele lacune. Având în vedere că au mai rămas aproximativ 18 zile până la examen, această strategie îi permite să treacă prin toate tipurile importante de exerciții întâlnite frecvent la Evaluarea Națională.
În plus, este important ca accentul să fie pus nu doar pe rezolvarea exercițiilor, ci și pe înțelegerea pașilor de lucru și a greșelilor pe care elevul le face în mod obișnuit. O recapitulare organizată, bazată pe tipologii de cerințe, este mult mai eficientă în această perioadă decât încercarea de a parcurge din nou întreaga programă.
Ce observați că stăpânesc cel mai puțin elevii: algebra, geometria, problemele cu aplicabilitate practică sau interpretarea cerințelor? Unde ar trebui insistat acum?
Dificultățile cele mai mari apar, de regulă, la interpretarea cerințelor și la geometrie. Mulți elevi cunosc formulele și teoremele, însă întâmpină probleme atunci când trebuie să le aplice într-un context concret. De exemplu, foarte mulți știu teorema lui Pitagora, dar nu reușesc întotdeauna să identifice corect pe desen care este cateta și care este ipotenuza. În aceste situații, simpla memorare a formulelor nu îi ajută să ajungă la soluția corectă.
De aceea, în această perioadă ar trebui insistat mai ales pe înțelegerea cerințelor și pe modul de analiză a datelor din problemă. La exercițiile de geometrie recomand ca enunțul să fie citit pe bucăți, nu în grabă, de la început până la sfârșit. De exemplu, dacă elevul citește că are de rezolvat o problemă într-un triunghi isoscel, este bine să se oprească pentru câteva secunde și să noteze tot ceea ce știe despre acest tip de triunghi. Apoi, poate continua cu următoarea informație din enunț și să procedeze la fel.
Această abordare îi ajută pe elevi să valorifice fiecare indiciu oferit de problemă și să își organizeze mai bine gândirea. Îmi amintesc de un profesor de matematică din liceu care ne sfătuia să citim fiecare exercițiu separat, fără să ne uităm la celelalte, pentru că astfel „sertarele” cu informații din mintea noastră se deschid pe rând. Mi s-a părut un sfat foarte bun și cred că este la fel de util și pentru elevii care se pregătesc acum pentru Evaluarea Națională.
- CITEȘTE ȘI: Cât costă liceele private cu programă românească? Ce variante ai în București și care sunt taxele în 2026
Care sunt greșelile pe care le întâlniți cel mai des în simulări și în testele de antrenament și care îi costă pe elevi puncte importante?
Cele mai frecvente greșeli sunt, paradoxal, cele care nu au legătură cu lipsa cunoștințelor, ci cu neatenția. Vorbim despre erori de calcul, semne greșite, copiere incorectă a datelor din enunț sau transcrierea eronată a rezultatului final.
Aș vrea să subliniez un aspect pe care mulți elevi îl ignoră: variantele de răspuns de la exercițiile-grilă sunt construite special pentru a lua în calcul aceste greșeli frecvente. De multe ori, rezultatul obținut în urma unei erori de semn sau a unui calcul făcut în grabă se regăsește printre variantele de răspuns. Din acest motiv, elevii care nu verifică atent fiecare pas pot alege cu ușurință un răspuns greșit, chiar dacă au înțeles perfect metoda de rezolvare.
Tocmai de aceea spun adesea că exercițiile tip grilă sunt jumătate matematică și jumătate exerciții de atenție. Ele testează nu doar cunoștințele, ci și capacitatea elevului de a rămâne concentrat, de a verifica rezultatele și de a evita capcanele create special pentru a evidenția micile erori de neatenție. În această perioadă, recomand elevilor să își formeze reflexul de a reciti cerința și de a verifica fiecare calcul înainte de a bifa răspunsul final.
Există exerciții sau modele de cerințe care par ușoare la prima vedere, dar care ascund capcane în care cad frecvent elevii? La ce ar trebui să fie atenți atunci când citesc subiectele?
Da, există foarte multe cerințe aparent simple la care elevii pierd puncte tocmai pentru că se grăbesc și nu citesc cu suficientă atenție enunțul. De multe ori, dificultatea nu este exercițiul în sine, ci un detaliu care schimbă complet răspunsul corect. De aceea, recomand ca fiecare enunț să fie citit cu atenție, iar cuvintele-cheie să fie notate pe ciornă. De exemplu, expresii precum „număr par”, „număr impar”, „suma numerelor întregi negative”, „cel mai mic număr”, „valoarea maximă” sau „numere naturale nenule” sunt detalii esențiale care pot face diferența între un răspuns corect și unul greșit.
Mulți elevi citesc rapid problema și rețin doar ideea generală, ignorând tocmai aceste precizări. În realitate, capcanele sunt ascunse exact în astfel de formulări. De aceea, îi sfătuiesc să își creeze obiceiul de a sublinia sau nota pe ciornă informațiile importante înainte de a începe rezolvarea. Câteva secunde petrecute pentru înțelegerea corectă a cerinței pot salva puncte valoroase la examen.
Cum recomandați să fie împărțit timpul în cele două ore de examen? Cât ar trebui alocat fiecărui subiect și cât de importantă este păstrarea câtorva minute pentru verificarea finală?
Aici, discuția complexă. În teorie, cele două ore sunt suficiente pentru rezolvarea subiectului, însă, în practică, lucrurile stau diferit. Un elev bine pregătit poate termina examenul în timp util dacă ideile de rezolvare îi vin relativ repede, însă acest lucru este mai greu de realizat atunci când intervine presiunea examenului. Din postura de profesor, aș putea spune că timpul este suficient. Din postura elevului însă, aud foarte des aceeași nemulțumire: că cele două ore trec extrem de repede. Chiar și la clasă, în condiții mai relaxate decât cele din examen, se întâmplă ca unii elevi să nu reușească să finalizeze un subiect complet în două ore.
De aceea, recomand o gestionare foarte atentă a timpului. Ideal ar fi ca Subiectele I și II să fie rezolvate în maximum 40 de minute. Acestea conțin exerciții mai scurte și nu ar trebui să consume prea mult timp. Restul intervalului ar trebui rezervat pentru Subiectul al III-lea, care necesită mai multă analiză și redactare a rezolvărilor. La fel de important este ca elevul să își păstreze la final cel puțin 10 minute pentru verificare. În această etapă pot fi descoperite greșeli de calcul, semne omise, răspunsuri netranscrise sau interpretări eronate ale cerințelor. De multe ori, aceste ultime minute pot aduce puncte prețioase și pot face diferența între două note apropiate.
CITEȘTE ȘI: Rolul părintelui în perioada de dinaintea Evaluării Naționale. Cum să-ți susții copilul ca să nu clacheze
Ce ar trebui să facă un elev atunci când ajunge la un exercițiu pe care nu știe să îl rezolve imediat? Există o strategie eficientă pentru a evita blocajele și pierderea inutilă de timp?
Dacă după două-trei minute nu apare o idee clară de rezolvare, recomand să lase exercițiul respectiv și să continue cu următoarele. Mulți elevi au tendința să se încăpățâneze să găsească soluția pe loc, însă acest lucru îi poate face să piardă timp prețios și să intre într-o stare de stres care le afectează și rezolvarea celorlalte cerințe. De cele mai multe ori, revenirea ulterioară la exercițiu se face cu mintea mai limpede și cu mai puțină presiune. În plus, este posibil ca rezolvarea altor exerciții să le ofere idei sau să le activeze cunoștințe care îi vor ajuta ulterior și la problema pe care au lăsat-o deoparte.
Strategia cea mai eficientă este să își asigure mai întâi punctele pe care le pot obține cu certitudine. Îi sfătuiesc pe elevi să rezolve și să bifeze exercițiile pe care știu sigur că le pot face corect. La Evaluarea Națională, gestionarea timpului este la fel de importantă ca stăpânirea materiei. Un exercițiu foarte greu nu trebuie să îi coste punctele pe care le-ar putea obține din alte cerințe accesibile. În timpul examenului este esențial să gândească strategic: mai întâi să adune cât mai multe puncte sigure, iar abia apoi să revină asupra exercițiilor care le-au creat dificultăți.
La geometrie, unde mulți elevi întâmpină dificultăți, ce noțiuni și demonstrații considerați că merită revăzute acum, pe ultima sută de metri?
Dacă ne referim la capitolele care apar constant în subiectele de la Evaluarea Națională, există câteva noțiuni pe care elevii ar trebui să le revadă cu prioritate în această perioadă. În primul rând, recomand consolidarea relațiilor metrice în triunghiul dreptunghic: teorema înălțimii, teorema catetei, teorema unghiului de 30 de grade și teorema medianei. De asemenea, sunt foarte importante perimetrele și ariile triunghiurilor și ale patrulaterelor particulare, asemănarea triunghiurilor, centrul de greutate al unui triunghi, precum și proprietățile liniei mijlocii în triunghi și în trapez. O atenție specială trebuie acordată și cercului: elementele cercului, tipurile de unghiuri, teoremele specifice, lungimea cercului și aria discului sunt noțiuni care apar frecvent în exerciții și probleme.
În ceea ce privește geometria studiată în clasa a VIII-a, recomand ca elevii să stăpânească foarte bine formulele de calcul pentru ariile și volumele corpurilor geometrice. Nu este suficient să le memoreze; este important să știe când și cum să le aplice în rezolvarea problemelor. În această perioadă, mai mult decât acumularea de informații noi, contează consolidarea noțiunilor deja învățate și exersarea aplicării lor în contexte variate.
Există formule, teoreme sau tipuri de calcule pe care elevii le uită frecvent în examen și pe care ar trebui să le aibă foarte bine fixate înainte de ziua probei?
Da, există câteva formule și teoreme care le creează frecvent dificultăți elevilor, fie pentru că sunt utilizate mai rar, fie pentru că nu au fost exersate suficient. La geometrie, sunt frecvent uitate formulele pentru ariile și volumele corpurilor rotunde, în special cele referitoare la cilindru, con și sferă. De multe ori, elevii își amintesc formula în linii mari, dar încurcă elementele din care aceasta este alcătuită sau situațiile în care trebuie aplicată. O altă teoremă care ridică probleme este teorema înălțimii în triunghiul dreptunghic. Deși este o noțiune importantă și apare frecvent în exercițiile de geometrie, mulți elevi nu o rețin suficient de bine sau nu recunosc momentul în care trebuie folosită.
La algebră, observ dificultăți în lucrul cu modulul unui număr real, adică valoarea absolută a unui număr, dar și în aplicarea formulelor de calcul prescurtat. Chiar dacă aceste formule sunt învățate de mai mulți ani, în condițiile de stres ale examenului elevii tind să le uite sau să le aplice greșit. De aceea, în ultimele zile înainte de examen recomand o recapitulare atentă a acestor formule și teoreme, însoțită de câteva exerciții aplicate. Nu este suficient să fie memorate; elevii trebuie să știe să le recunoască și să le folosească rapid în contexte diferite.
Ce diferențiază, în practică, o lucrare de nota 9-10 de una de nota 7-8? Vorbim despre cunoștințe suplimentare sau mai degrabă despre atenție?
În majoritatea cazurilor, diferența nu este dată de cunoștințe spectaculoase sau de noțiuni pe care ceilalți elevi nu le cunosc, ci de rigoare, atenție și disciplină în rezolvare. Elevii care obțin note de 9 și 10 fac, în general, mai puține greșeli de calcul, citesc mai atent cerințele și își gestionează mai bine timpul pe parcursul examenului. Ei au capacitatea de a rămâne concentrați până la final și de a verifica ceea ce au lucrat.
Paradoxal, chiar exercițiile tip grilă, care pentru mulți elevi reprezintă o șansă în plus de a obține puncte, pot deveni o capcană pentru elevii foarte buni. Un elev care stăpânește materia poate pierde puncte importante din cauza unei singure neatenții: un semn greșit, o cifră copiată eronat sau o interpretare superficială a cerinței. De aceea, între o lucrare de nota 7-8 și una de nota 9-10 diferența este adesea făcută de detalii. La nivelul notelor mari, nu mai vorbim neapărat despre cât de mult știe elevul, ci despre cât de corect, atent și eficient reușește să valorifice ceea ce știe în cele două ore de examen.
Mulți elevi se concentrează pe exercițiile dificile de la Subiectul III. Este aceasta cea mai bună strategie sau există puncte mai ușor de câștigat în alte zone ale testului?
Nu, aceasta nu este cea mai eficientă strategie. Înainte de a încerca exercițiile dificile, elevii trebuie să se asigure că au rezolvat corect toate cerințele accesibile din Subiectele I și II, precum și punctele a) de la Subiectul III. De multe ori, punctele pierdute la exerciții relativ simple cântăresc mai mult decât cele pe care elevul speră să le câștige la cea mai dificilă problemă din test. Dacă privim strict din perspectiva punctajului, o grilă valorează 5 puncte și poate fi rezolvată în câteva minute, în timp ce un punct b) de la Subiectul III poate necesita multe noțiuni, conexiuni și calcule, pentru un punctaj de doar 3 puncte. Din acest motiv, este esențial ca elevii să își construiască strategia de examen în jurul punctelor pe care le pot obține cu siguranță. Întotdeauna recomand să fie valorificate mai întâi exercițiile accesibile și abia apoi să fie abordate cerințele cu grad ridicat de dificultate. O lucrare bună nu este neapărat cea în care elevul rezolvă cea mai grea problemă, ci aceea în care obține maximum de puncte din ceea ce știe să facă.
Pe ultima sută de metri nu mai recomand învățarea unor capitole noi. Acum este momentul pentru recapitulare, consolidare și exersarea tipurilor de exerciții întâlnite frecvent la examen. Iar pentru elevii care se tem că vor greși sau care poate vor pierde puncte din neatenție, aș vrea să transmit un mesaj important: să nu se descurajeze. Evaluarea Națională este un examen important, dar reprezintă doar o etapă din parcursul lor educațional, nu destinația finală. O greșeală sau o notă mai mică decât cea așteptată nu definește valoarea unui copil și nici șansele lui de reușită în viață.
