Miercuri, 11.06.2025, absolvenții claselor a XII-a au susținut cea de-a doua probă din cadrul examenului de Bacalaureat, respectiv proba obligatorie a profilului. Imediat după publicarea subiectelor am stat de vorbă cu profesorul de Istorie Andrei Avram, de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din Capitală, pentru a afla gradul de dificultate al cerințelor și modul în care au fi trebuit să răspundă elevii.
Iată subiectele la Istorie de la Bac 2025:
Subiectul I: O serie de cerințe pe baza a două texte, primul din H. Kissinger – Diplomația, iar al doilea din J. Carpentier și Fr. Lebrun– Istoria Europei.
Subiectul II: Un fragment din „Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova”, de I. A. Pop și I Bolovan, pe baza căruia candidații au avut de răspuns la 6 cerințe. Ultima cerință a fost argumentarea afirmației potrivit căreia la începutul secolului al XVII-lea au loc acțiuni care cizează instituția domniei din Moldova.
Subiectul III: Eseu de două pagini despre constituirea și evoluția statului român în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – începutul secolului XX, având în vedere prezentarea unei acțiuni desfășurate de români în perioada 1857-1859, precizarea unei măsuri adoptate în statul român, în perioada 1861-1866 și menţionarea a două aspecte cu privire la această măsură, menționarea a două fapte istorice la care participă România în cadrul relațiilor internaționale din perioada 1875-1885 și formularea unui punct de vedere referitor la politica externă a României în perioada 1916- 1918 şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
- CITEȘTE ȘI: Bac 2025. Cum trebuiau rezolvate subiectele la Română și ce i-a pus pe elevi în dificultate
Cum trebuiau rezolvate subiectele la Istorie
Profesorul Andrei Avram consideră că subiectele sunt accesibile, fără surprize, că cerințele au fost clare și fără capcane, iar elevii care au parcurs materia și au făcut teste de antrenament nu ar trebui să aibă probleme.
În ceea ce privește eventualele dificultăți, profesorul spune că exercițiul 6 de la subiectul al II-lea le-ar putea pune câteva probleme. „Aici trebuia să discutăm despre Moldova, eventual despre politica de echilibru a lui Dimitrie Cantemir, despre tratatul de la Luțk cu Petru cel Mare, țarul Rusiei, bătălia de la Stănilești și faptul că aceste lucruri duc în cele din urmă la instaurarea domniilor fanariote în Moldova. În cazul de față, e vorba de modificarea statutului instituției centrale, respectiv a domniei, în statul medieval românesc Moldova. Poate unii elevii nu s-au gândit din prima la această modificare instituțională.”
Iată cum ar fi trebuit rezolvate subiectele la Istorie:
„Examenul are trei subiecte, fiecare punctat cu câte 30 de puncte. Primele 5 cerințe de la subiectul I sunt pe baza surselor istorice, iar orice elev care a citit cu atenție sursele le-ar rezolva. Exercițiul 5- o relație de cauzalitate: avem conectori care exprimă relația de cauzalitate foarte bine marcați în sursa istorică, respectiv în sursa A („deoarece”, „ca urmare”). (Primele două surse istorice au fost despre epoca postbelică. În prima sursă istorică, sursa A, s-a discutat despre subordonarea statelor din sud-estul Europei intereselor Uniunii Sovietice, iar în sursa B despre disidența, criza din interiorul lagărului socialist, începând cu îndepărtarea lui Tito de Uniunea Sovietică și terminând cu Primăvara de la Praga.)
Exercițiul 6 presupune o rezolvare care nu este pe baza surselor istorice. Două fapte istorice au avut de prezentat elevii în statul român în perioada 1948-1960. M-ați întrebat mai devreme unde ar fi putut elevii întâmpina probleme – aici s-ar fi putut întâmpla, poate la structura subiectului. Aici, ei trebuie inițial să menționeze și abia apoi să prezinte, utilizând conectorii care exprimă cauzalitatea. Răspunsurile aici erau multiple, e un subiect generos, cu foarte multe variante, de la adoptarea Constituțiilor din 1948, 1952 până la colectivizarea agriculturii, naționalizarea, înființarea poliției politice și consecințele existenței poliției politice în spațiul românesc și altele.
Exercițiul 7 a presupus o menționare, așadar un răspuns scurt, între două practici politice utilizate de statul român în plan intern la începutul secolului al XX-lea începând cu anul 1990. Bineînțeles, aici discutăm despre România postdecembristă, despre venirea la democrație. Răspunsul cel mai la îndemână era caracterul democratic al acestor practici politice, elevii nefiind obligați să menționeze și care sunt practicile politice, dar bineînțeles ei cu siguranță s-au gândit la pluripartitism, Constituția din 1991, organizarea de alegeri libere și altele.
Subiectul al doilea a presupus informații în sursa istorică despre Evul Mediu, respectiv domnul Moldovei Petru Rareș, finalizând cu campania sultanului Suleiman Magnificul. Și de această dată primele cinci subiecte sunt pe baza surselor istorice. N-ar fi trebuit să pună probleme sau să încurce vreun elev care a lucrat subiecte pe parcursul anilor școlari.
La exercițiul 6, argumentarea – aici contează foarte mult structura. Da, elevii trebuiau să respecte structura argumentării. În paranteză, la finalul subiectului spune clar că se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia. De multe ori, elevii mă întrebau unde trebuie să punem concluzia și îi îndemnam să citească cerința, pentru că cerința îți semnalizează exact unde trebuie pusă concluzia). Aici trebuia să discutăm despre Moldova, eventual despre politica de echilibru a lui Dimitrie Cantemir, despre tratatul de la Luțk cu Petru cel Mare, țarul Rusiei, bătălia de la Stănilești și faptul că aceste lucruri duc în cele din urmă la instaurarea domniilor fanariote în Moldova. În cazul de față, e vorba de modificarea statutului instituției centrale, respectiv a domniei, în statul medieval românesc Moldova. Bineînțeles, argumentarea trebuia să aibă și o concluzie. Corectorii vor ține cont de acest aspect, marcat prin conectorul care exprimă relația aceasta (mai exact, așadar, în concluzie). Aici, dacă cineva, din neatenție, nu are conector care exprimă concluzia va fi depunctat. Sunt lucruri care nu țin de conținut, ci mai degrabă de atenție și de structura rezolvării subiectului.
Cât despre subiectul al treilea, un eseu despre constituirea și evoluția statului român în a doua jumătate a secolului al XIX lea și începutul secolului al XX lea, discutăm, despre o combinație între două teme pe care le studiază elevii: statul român, de la proiect politic la Marea Unire din 1918, și România și concertul european, de la criza orientală la marile alianțe ale secolului XX. Așadar, discutăm despre o dublă perspectivă: perspectiva politicii interne (acest lucru reflectându-se în primele două cerințe), iar următoarele două cerințe sunt despre relațiile internaționale la care participă România (după constituirea acesteia).
La prima cerință, elevii au avut de prezentat o acțiune desfășurată de români în perioada 1857-1859, iar aici aveau multiple variante, fie că discutau despre adunările ad-hoc, despre rezoluțiile adunărilor ad-hoc sau despre dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, elementul pilon al statalității românești în 1859.
Următoarea cerință: precizarea unei măsuri adoptate de statul român – și de această dată foarte generos subiectul -, fie că discutăm despre formarea guvernului unic, despre legea secularizării averilor mănăstirești, reforma agrară, legea instrucțiunii publice din timpul domnului Alexandru Ioan Cuza sau, de ce nu, chiar adoptarea Constituției din 1866 ca urmare a ajungerii la conducere a lui Carol I.
Penultima cerință făcea trecerea între planul politicii interne și planul relațiilor internaționale și se solicita menționarea a două fapte istorice la care participă România. Da, discutăm deja despre constituirea statului, despre România în cadrul relațiilor internaționale din perioada 1875-1885. Este un interval cronologic esențial pentru consolidarea statalității românești, mai ales la nivelul relațiilor internaționale, răspunsurile fiind multiple, fie că discutăm despre convenția româno-rusă din aprilie 1877, fie despre elementul central care contează foarte mult pentru istoria noastră – participarea la Războiul de Independență și, de ce nu, despre consolidarea obținerii independenței de stat prin aderarea la Puterile Centrale în anul 1883.
Ultima cerință – formularea unui punct de vedere referitor tot la politica externă a României în perioada 1916-1918 și susținerea acestuia printr-un argument istoric. Bineînțeles, e vorba despre implicarea României în relații internaționale cu o mare alianță, respectiv cu Antanta. Mai exact, despre participarea României la Primul Război Mondial, și aici elevii având libertatea de a argumenta printr-un fapt istoric care să susțină punctul de vedere exprimat. Aș sublinia faptul că eseul, finalizându-se cu o argumentare, trebuia să aibă două concluzii: concluzia punctului de vedere și abia apoi concluzia eseului. Dacă cineva nu a fost foarte atent și a uitat să sublinieze concluzia punctului de vedere ar putea să primească punctaj parțial.”
Când se depun contestațiile la Bac
Următoarea probă, cea la alegere, are loc vineri, 13 iunie. Ultima probă de examen se dă luni, 16 iunie, la Limba și literatura maternă.
Conform datelor înregistrate și transmise de comisiile județene/comisia Inspectoratului Școlar al Municipiului București (ISMB), sunt așteptați să participe la examenul de Bacalaureat 2025 circa 108.000 candidați (peste 94.400 de candidați din promoția curentă și peste 13.800 de candidați din seriile anterioare). Aceștia vor susține toate probele sau, în funcție de rezultatele obținute în sesiunile anterioare și recunoscute ca atare, doar probele nepromovate.
În zilele în care se desfășoară probele scrise, Ministerul Educației și Cercetării pune la dispoziția celor interesați, între orele 08:00-16:00 (excepție face ziua de vineri, 13 iunie, când intervalul de funcționare este cuprins între orele 08:00-14:00), linia TELVERDE 0800801100 pentru sesizarea eventualelor disfuncționalități privind organizarea/desfășurarea examenului.
