Părinții care au trecut prin erupția dinților de lapte vorbesc despre asta ca despre cel mai rău lucru care s-a întâmplat vreodată micuților. Modele de somn date peste cap, mult plâns, râuri de salivă și roadere compulsivă. Pregătindu-mă pentru erupția dentară a băiețelului meu, am citit despre toate soluțiile care speram că îi vor liniști durerile. Le-am și achiziționat. M-am pregătit. Am crezut că am înțeles. Că știu totul. Dar la noi nu a funcționat nimic de la carte…
Matei a fost leneș în privința apariției primilor dinți (primul i-a apărut la 10 luni). Din anumite motive, la el au apărut mai întâi incisivii laterali de sus, apoi perechea de incisivi laterali de jos. Apoi a sărit la molari. Incisivii centrali și caninii au început să apară ultimii. Totul părea să meargă bine. Până când Matei a devenit brusc foarte moleșit.
La noi, letargia a luat locul stării de agitație din erupția dinților de lapte
Nu aveam cum să nu observ că starea asta de liniște (letargia) care îl lovise era ceva dubios pentru el. E, de regulă, precum argintul viu, un boț de carne când sus, când jos, care trece prin fața ta cu o viteză de abia îl poți vedea. Chiar și la 5 dimineața, Matei nu e genul care să se trezească și să vrea să mai stea puțin în așternut. Deschide ochii, se ridică în fund și apoi cere jos pe podea ca să o ia spre sufragerie și să înceapă joaca.
Acum tot ce voia Matei era să stea întins pe mine, cu capul îngropat în umărul meu. Nu pot să spun că mă deranja starea asta de liniște, dar era evident că ceva se întâmpla cu el. La culcare, puțină febră. Și era la fel de moale. Peste noapte nu i-a crescut temperatura și a dormit profund.
Soluția găsită de el
A doua zi dimineața, când m-am uitat în gurița lui, gingiile erau roșii, inflamate și tumefiate. Mi-am scos armamentul pregătit de ceva vreme pentru această perioadă – inele de dentiție, jucării de ros, cârpe răcite în frigider. Le-aș fi folosit pe toate, dar chiar înainte de somnul de prânz s-a declanșat războiul. Nimic din ceea ce i-am oferit nu a vrut; am crezut că voi putea rezolva problema, deoarece eram înarmată până în dinți (cum vine vorba) cu o mulțime de remedii anti-durere. Dar Matei era într-o asemenea stare încât nici măcar nu am putut să-l fac să se calmeze suficient pentru a accepta unul dintre remediile mele.
- CITEȘTE ȘI: Liniștea familiei în perioada erupției dentare. 11 metode testate pentru a liniști copilul
Ceea ce complica și mai mult lucrurile era faptul că îi era foame. Nu mâncase aproape deloc din cauza gingiilor inflamate și dureroase. Îi oferisem iaurt, dar l-a refuzat; bucățele de mere puse pe măsuța scaunului le-a împrăștiat cu un gest larg de mână. A acceptat o banană, dar n-a mâncat-o. A strâns-o la piept, zdrobind-o între el și mine, încercând să-și găsească o poziție confortabilă pe umărul meu.
Sincer, aș fi făcut orice pentru el în acele două ore cât a plâns până s-a calmat. I-am oferit orice obiect din casă pe lângă care treceam cu el în brațe (nu a vrut niciunul), l-am ținut strâns la piept și l-am legănat stând întinși (dar mi-a îndepărtat mâinile), l-am pus jos (voia în brațe), am încercat să-l înfășor în păturica lui în care se liniștește la culcare (nu voia să aibă de-a face cu ea). Nimic nu-l consola. A țipat, s-a arcuit, a lovit canapeaua cu piciorul, s-a zvârcolit de durere pe jos. A plâns mai tare decât a făcut vreodată în viața lui!
Lipiți pe gresia rece
În cele din urmă, după două ore în care am eșuat lamentabil cu toate remediile mele, Matei s-a întins pe gresia din bucătărie cu fundul în sus. Și-a îndoit picioarele și, aplecându-se în față, și-a lipit obrazul umezit de lacrimi pe gresia rece din bucătărie. N-am îndrăznit să-l ridic de acolo, deși în mod normal asta aș fi făcut. Probabil gresia rece îi oferea o oarecare ușurare. Fața lui era roșie de la atâta plâns, iar gresia îi presa obrăjorul țuguindu-i buzele. Era prima oară în ultimele două ore când stătea nemișcat. Din colțul guriței i se scurgea un firicel de salivă. Mi-a făcut semn să mă așez lângă el. M-am întins, punându-mi obrazul pe gresie în paralel cu fața lui. L-am luat de mânuță și l-am îmbrățișat cu celălalt braț. Ne uitam unul la altul în timp ce, încet, încet, Matei a început să respire din nou normal.
Dacă ți-a plăcut confesiunea acestei mămici despre erupția dentară a băiețelului ei, vei găsi interesante și următoarele articole:
