Marina Ionescu este mama a două fetițe născute la interval de doi ani și jumătate, după două sarcini grele, petrecute în pat, din cauza riscului de avort. Dacă la prima sarcină toate eforturile și energia Marinei au fost îndreptate spre a menține copilul din burtă sănătos și pentru a duce sarcina la termen, la cea de-a doua experiență, provocările au fost duble: pe lângă menținerea în siguranță a noii sarcini, Marina avea de îngrijit un copil mic, muncind pentru serviciu, din pat, în plină pandemie de coronavirus.
Când Marina a aflat că este însărcinată pentru a doua oară, fetița ei, Casandra, avea 1 an și jumătate. Revenise la muncă de puțin timp, iar acest lucru îi ridicase moralul și starea de spirit, după un an în care se ocupase exclusiv de cea mică. Simțea că are nevoie de provocări intelectuale, mai ales că fusese tot timpul pasionată de munca ei și îi era dor de viața activă. Însă în 20 august 2020 avea să afle că este însărcinată din nou, iar dorințele ei legate de carieră aveau să treacă din nou pe al doilea plan.
”A fost un sentiment de bucurie, amestecat cu îngrijorare. Deși înainte mă simțisem pregătită pentru doi copii, în acel moment mi-am spus că totuși nu pot să fac asta, că am nevoie să mă întorc la muncă și să fac și altceva, nu doar să schimb scutece și să am grijă de copii. Am avut o perioadă de o lună și ceva în care m-am gândit foarte, foarte mult dacă mergem înainte sau ne oprim. Mi-a fost teamă, în primul rând pentru că știam ce înseamnă hormonii de sarcină, dar și pentru că, având o primă sarcină cu risc, știam bine ce ar însemna o a doua la fel. Fiind pandemie, lucram deja de acasă și mă gândeam că o să fiu super hormonală, cu un copil de un an și jumătate lângă mine, lucrând 8 ore pe zi. Nu mă vedeam în stare să fac asta”, își amintește Marina.
Cumva, însă, lucrurile s-au așezat. Casandra era un copil înțelegător și cooperant, iar hormonii de sarcină nu mai erau acum o necunoscută. Marina știa la ce să se aștepte și care sunt metodele prin care se poate reechilibra atunci când se simte pe nisipuri mișcătoare. ”Amintirea primei sarcini era proaspătă în mintea mea, așa că preîntâmpinam reacțiile, le știam, îmi dozam altfel energia, iar dacă simțeam că clachez, luam o gură mare de aer, făceam niște exerciții de respirație și o luam de la început”.
Două sarcini, un col cu probleme
În 2017, Marina avusese o cauterizare pe col, iar medicul îi spusese că, până la vindecare, nu este recomandată o sarcină. Deși a folosit metode de protecție, la trei luni de la intervenție a rămas însărcinată cu prima fetiță. A trecut printr-o procedură de pesar (montarea unui inel de silicon pentru menținerea sarcinii), și-a petrecut sarcina în pat și a reușit să ajungă la termen. La cea de-a doua sarcină, când colul nu era complet refăcut, a primit aceeași recomandare, de repaus la pat. Alături i-a stat Casandra, care s-a obișnuit să se joace lângă patul mamei în timp ce aceasta își făcea treaba pentru serviciu, cu laptopul în brațe, 8 ore pe zi. La 28 de săptămâni, inevitabilul s-a produs, Marinei i s-a deschis colul, dar a reușit să ducă sarcina până în săptămâna 36, când s-a născut Ingrid, mezina familiei, normoponderală și fără probleme specifice prematurității.
Pentru Marina, o persoană mereu în mișcare și dornică în permanență de provocări profesionale, statul la pat, luni de zile, urmat de un an de îngrijire a unui bebeluș și apoi de o nouă sarcină cu repaus și un copil mic alături, au fost un șoc. I-a făcut față cu brio, găsindu-și niște puncte de sprijin. ”Când eram însărcinată cu cea mare, am citit un articol despre o mamă ușor workahoolică și, pe alocuri, m-am identificat cu ea. Sfatul ei a fost: găsește-ți un punct de sprijin! Pentru o femeie foarte pasionată de ceea ce face, cum eram eu, trecerea de la o viață super activă la a sta acasă și a te coborî mental la nivelul unui bebeluș este un șoc. Oricum, în această perioadă te confrunți cu multe sentimente ciudate și chiar în conflict unele cu altele și contează enorm să găsești sprijin în jur: soț, prietenă, psiholog, medic etc”, spune Marina.
Importanța unui medic de încredere
Ea și-a găsit trei persoane de sprijin: soțul, care a fost ”ca un sac de box pentru toate crizele hormonale și toate momentele de plâns din senin”, prietena cea mai bună la momentul respectiv și medicul ginecolog, dr. Alina Diaconu. Cu dr. Diaconu o născuse și pe prima fetiță, la Filantropia, iar sentimentul de siguranță și încredere pe care i le-a insuflat, precum și răspunsurile prompte pe care le-a primit de fiecare dată, au făcut-o să simtă că se poate baza în orice situație pe ea. Cea de-a doua naștere a avut loc la Regina Maria Băneasa, iar experiența nașterii, naturale, a fost una frumoasă, având alături medicul în care avea cea mai mare încredere, pecum și moașe și asistente implicate și empatice.
În cazuri ca al Marinei, care a avut două sarcini cu risc, este foarte important ca pacientele să simtă că medicul le este alături. Pe lângă faptul că le ofer informații detaliate despre starea lor, despre riscuri și semnale de alarmă, încerc să îmi susțin și moral pacientele, pentru că ele sunt, în primul rând, foarte, foarte speriate. Au multă informație în jur și nu știu ce să culeagă de acolo, sunt bombardate cu tot felul de idei și de frici, unele nefondate, și toate acestea le amplifică anxietatea. Și eu sunt mamă și am trecut prin două sarcini cu risc, știu ce simt, așa că le încurajez cât pot de mult. Le spun să mă sune oricând dacă au o problemă sau o neliniște, le sun și eu sau le dau mesaj să văd dacă sunt în regulă, dacă au contracții, dacă a mișcat copilul…Acești copii sunt ca și copiii mei, iar eu mă ocup de gravide și de copiii lor așa cum m-aș ocupa de mine și de copilul meu.
Dr. Alina Diaconu, medic primar obstetrică- ginecologie, în rețeaua privată de sănătate Regina Maria
Micuța Ingrid, deși fără complicații specifice prematurității, a fost diagnosticată cu hipotonie, cauzată de faptul că avusese cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului și al axilei. Medicii i-au făcut o serie de investigații pentru a se asigura că totul este în regulă, iar după trei zile fetița și mama au putut părăsi spitalul.
Marina spune că a fost impresionată de faptul că, în maternitate, a primit informații foarte detaliate legate de îngrijirea nou născutului, ceea ce nu se întâmplase după prima naștere. De asemenea, empatia personalului a fost o surpriză plăcută. ”Era ora 3 noaptea, născusem, îmi era foarte foame, iar masa urma să vină dimineața. Am fost foarte impresionată când una dintre asistente și-a împărțit cu mine pachețelul adus de acasă. La fel, după o sesiune de alăptare, când mi s-a făcut foarte foame, mi-au adus imediat o porție extra”.
Provocările unei mame cu doi copii mici
Odată ajunsă acasă, provocările au continuat. Casandra și-a primit cu entuziasm surioara, însă când micuța a început să fie chinută de colici și să o solicite mai mult pe mamă, Marinei îi era din ce în ce mai greu să se împartă între cele două. ”E frustrant că nu mă mai pot ocupa atât de mult de cea mare și mă încearcă o oarecare tristețe simțind că se rupe cumva acea super realație pe care am avut-o cu ea. Totuși, când pun capul pe pernă, îmi zic că e ok, că mă descurc și suntem bine. Mă motivează și gândul că ele vor avea o relație relație frumoasă și văd deja cum cea mare o protejează pe cea mică, o ia în brațe, o pupă, îi cântă”.
Maternitatea a învățat-o pe Marina marea lecție a răbdării. ”Am descoperit în mine o fântână interminabilă de răbdare, pe care nu credeam că o am. Eu sunt o fire super extrovertă, foarte nerăbdătoare, îmi place să fac lucrurile rapid, ca să am timp să mai fac și altele. Dar de când sunt mamă am învățat că trebuie să iau lucrurile încet, așa cum vin, cu căldură, cu dragoste, cu liniște- niște termeni care, pentru mine, erau cumva izolați în contexte, nicidecum ca un mod de funcționare zilnică”. A mai învățat cât de important este să respecți le respecți copiilor ritmul, orele de somn și creșterea fizică și emoțională. ”Mi-am dat seama că relația cu copiii nu trebuie să fie un joc de forțe. Deși mie îmi place să dețin în permanență controlul, am învățat că trebuie să permit și copiilor să îl dețină și să las de la mine”.
”Mi-ar fi plăcut ca alte mame să-mi fi spus…”
Având în spate experiența celor două sarcini, Marina le recomandă gravidelor și proaspăt mămicilor să cultive o relație deschisă cu medicii care se ocupă de ele și de copil, să își găsească persoane de încredere cu care să împărtășească ceea ce simt și, dacă își permit, chiar un psiholog. De asemenea, spune ea, este important să fie atente la echilibrul de vitamine și minerale din oraganism, să nu le fie teamă să le facă celor mici analize atunci când au suspiciuni că ceva nu este în regulă și să se informeze în permanență despre tot ce ține de sănătatea lor și a copiilor.
”Mi-ar fi plăcut ca alte mame să-mi fi spus că, la un moment dat, nopțile albe se termină. Senzația mea a fost că nopțile acelea nu se termină niciodată, simțeam că n-o să mai dorm până fac fetele 18 ani. Este greu să gestionezi durerile provocate de colici și de erupțiile dentare. Sunt pur și simplu situații în care te uiți la copil și nu ai ce să faci, în afară de a-l ține în brațe și a aștepta să treacă criza. Este foarte greu să accepți că nu ai ce face sau că soluțiile își fac efectul în timp, nu imediat. Te îngrijorezi, te temi că nu faci ce trebuie, se nasc tot felul de sentimente urâte în acele momente. Un alt lucru pe care mi-ar fi plăcut să îl aflu de la alte mame este acela că în spatele fiecărui tantrum, a fiecărei crize de plâns, este și altceva, de natură emoțională, că nu există copii răi, ci doar copii cu niște nevoi puternice de conectare pe care în momentul acela tu nu le oferi”, mai spune Marina.
Maternitatea Regina Maria Băneasa, în imagini:
Această poveste face parte din campania Mamă la Regina Maria prin care oferim recunoaștere pentru puterea extraordinară pe care o au mamele din secunda în care în corpul lor apare o nouă viață. Tototdată, trimitem un gând bun și o încurajare tuturor femeilor care se simt neputincioase și temătoare la început de drum. Nu uitați: să devii mamă înseamnă putere! #EștiMaiPuternicăDecâtCrezi, #EstiCeaMaiBunaMama
