Anna Muntean este mama a doi băieți, născuți la distanță de doi ani și patru luni, după două sarcini care i-au dat mari emoții. Primul băiețel a fost diagnosticat încă din uter cu o malformație la un picior, iar cel de-al doilea a avut anemie fetală severă și a necesitat transfuzie intrauterină, o procedură minuțioasă care i-a salvat viața. Pentru că atât ea, cât și soțul, duc un stil de viață sănătos, sunt sportivi și atenți la alimentație, se așteptau ca și copiii să aibă o sănătate de fier. Vestea că cei mici au probleme a venit ca un tunet asupra familiei.
Prima sarcină a Annei a fost una toxică, iar timp de patru luni a luptat din greu cu stările de rău. Când a început să se simtă mai bine, o veste venită de la medic a dărâmat-o. La ecografie, s-a văzut că băiețelul avea o anomalie de dezvoltare la un picior, diagnosticul fiind Varus equin. Medicul care îi monitoriza sarcina, dr. Hadi Rahimian, director medical al spitalului Regina Maria Băneasa, a încercat să o liniștească și să îi spună că problema copilului are rezolvare. Însă șocul a fost atât de mare, încât Anna nu mai vedea și nu mai auzea nimic, nicio explicație a medicului nu ajungea la urechile ei.
„Trei săptămâni nu am fost om”
A mers acasă și a început să citească pe internet despre diagnostic, iar informațiile găsite au speriat-o și mai tare. „Am citit că malformația poate fi legată de existența unor boli genetice foarte grave, irecuperabile, și am ajuns să îmi pun problema dacă, în aceste condiții, păstrez sau nu sarcina, pentru că nu mi se părea normal să aduc pe lume un copil foarte bolnav pe care să îl chinui”.
Au urmat trei săptămâni în care nu a mâncat, nu a dormit, nu a reușit să fie rațională. „M-am simțit total distrusă, rătăcită, nu înțelegeam cum e posibil ca din doi oameni super sănătoși să rezulte un copil cu malformație. Pur și simplu m-am simțit târâtă pe jos de această veste. Eram terminată psihic, trei săptămâni nu am fost om”, își amintește Anna. Nu a fost niciodată o persoană anxioasă, însă de data aceasta temerile o copleșiseră, fricile nu o lăsau să doarmă și nu reușea să se mai bucure de perspectiva de a deveni mamă.
S-a întors apoi la medic, de data aceasta a reușit să îl asculte și, cu ajutorul lui, a putut să se concentreze pe soluții, nu pe problemă. „După această perioadă teribilă, domnul doctor a reușit să mă convingă că problema nu este una gravă, că există un tratament neinvaziv, spunându-mi că și fratele dumnealui a avut această problemă. A sunat-o chiar el pe doamna doctor Raluca Damean, ortoped pediatru, printre puținii din țară specializați în tratarea acestei probleme printr-o intervenție făcută în primele zile de viață”. Anna a aflat atunci că, timp de patru ani, copilul va purta încălțăminte specială și că șansele lui de recuperare sunt maxime.
Mama a reușit să se liniștească complet doar după ce amniocenteza făcută a arătat că nu există nicio suspiciune de alte afecțiuni. „Dacă nu era domnul doctor Rahimian sau un alt medic bun care să îmi explice lucrurile clar și să mă liniștească, și dacă eu mă bazam pe ceea ce citisem pe internet despre afecțiunea lui, probabil copilul meu cel mare nu mai era”, spune acum Anna. Înțelege că fricile de atunci erau iraționale, însă nu își găsea resurse pentru a le combate.
Transfuzie intrauterină pentru anemia fătului
La al doilea copil, lucrurile au mers oarecum mai ușor, până la un moment dat. Sarcina nu a mai fost toxică, însă mama spune că, la cât de mult o solicita băiețelul de doi ani, nici nu avea timp să îi fie rău. La un control din timpul sarcinii, Anna avea să afle că cel de-al doilea băiețel suferă de anemie severă, care îi pune viața în pericol, iar analizele ulterioare au arătat că motivul este o infecție cu Parvovirus. De data aceasta, a ascultat exclusiv indicațiile și explicațiile medicului, fără să mai citească nimic pe internet.
„Știam că am un doctor bun, care știe cel mai bine cum să aibă grijă de mine și de copil. Domnul doctor Rahimian mi-a prelevat sânge exact din cordonul ombilical, iar apoi a spus că este nevoie de o transfuzie intrauterină prin care să introducă sânge direct în vena care merge de la mine la copil. A folosit un ac lung și subțire, procedura s-a făcut fără anestezie și a trebuit să stau complet nemișcată”, își amintește Anna.
Transfuzia intrauterină fetală este singura metodă care contribuie la menţinerea în viaţă a unui făt care suferă de anemie severă, ajutându-l să atingă maturitatea necesară de care are nevoie pentru a se naşte şi supravieţui în afara uterului. Această procedură presupune transfuzia de sânge prin cordonul ombilical la un copil aflat încă în uterul mamei.
- Puteți urmări AICI cum se desfășoară o transfuzie intrauterină.
Anemia băiețelului s-a rezolvat după o singură intervenție, iar Anna a dus sarcina până la termen și a născut un al doilea copil sănătos. Ambele nașteri, prin cezariană, au avut loc la Regina Maria Băneasa și au fost asistate de dr. Rahimian, medicul pe care îl consideră ca un înger păzitor al copiilor lui.
Mezinul familiei a fost îngrijit pe perioada spitalizării de dr. Diana Damian, specialist Neonatologie la Spitalul Băneasa. Cazurile de care se ocupă i-au arătat cât de importante sunt, pentru sănătatea copiilor și liniștea mamelor, intervențiile făcute la timp, chiar intrauterin, când situația o impune. “Uneori, apar tot felul de provocări în sarcină, care tensionează mămicile. Fricile pe care ele le au pentru copiii lor sunt foarte mari și este de înțeles. Noile intervenții intrauterine aduc soluții salvatoare și sansele ca acești copii să se dezvolte normal și să se nască sănătoși cresc considerabil. La Spitalul Băneasa vedem rezultate foarte bune și mulți copii salvați tocmai pentru că au beneficiat de intervenții intrauterine făcute la timp și de către cei mai buni specialiști“, spune dr. neonatolog Damian.
Nașterile copiilor au adus schimbări radicale
După prima naștere, recuperarea a fost rapidă, s-a ridicat din pat după câteva ore și a refuzat medicamentele împotriva durerii, pentru că nu avea nevoie de ele. După cea de-a doua naștere, a avut nevoie de câteva zile de repaos, însă lucrurile au mers bine și și-a intrat repede în ritmul impus de viața alături de doi copii mici.
Uitându-se în urmă, Annei nu îi vine să creadă cât de mult a schimbat-o maternitatea, câte resurse noi a descoperit că are și cum i s-au rearanjat prioritățile. „Am fost tot timpul foarte focusată pe mine, însă apariția copiilor a schimbat radical acest lucru, iar ei au devenit prioritatea mea. Cine mă cunoaște acum și m-a cunoscut și înainte zice că nu sunt eu! Având doi băieți foarte energici, nu am avut încotro și am devenit foarte răbdătoare. Dacă înainte nu înțelegeam de ce o mamă stă nonstop lipită de copil și nu iese în oraș sau de ce un copil nu se culcă fix la ora 21:00, ei bine, acum înțeleg. De asemenea, înainte eram foarte tipicară, îmi doream ca fiecare lucru să stea la locul lui, iar acum am toată casa desenată cu creioane, totul e vraiște, dar chiar nu mă deranjează, e ok, se rezolvă, copiii să fie bine și fericiți”, spune Anna.
„Ți se pare că e sfârșitul lumii, că doar tu treci prin așa ceva”
Își amintește cât de mult au consumat-o episoadele grele de când primul copil era bebeluș și cât de mult ar fi avut nevoie să audă de la alte mămici că nu e singura care se confruntă cu aceste probleme și că, la un moment dat, toate vor deveni amintire. „Primul copil a avut colici timp de 5 luni și m-a terminat această perioadă. Mi s-a părut groaznic să-l văd așa micuț cum se chircește și țipă de durere, iar eu să nu am cum să îl ajut. Mi-ar fi plăcut atunci să știu că fiecare perioadă grea trece și se uită: colicii, durerile provocate de apariția dinților, nopțile nedormite, pavorul nocturn. Toate acestea m-au consumat foarte mult și sunt foarte greu de dus de o mămică, mai ales la primul copil. Pentru că nu ai experiență, nu știi cât durează fiecare episod, ți se pare că e sfârșitul lumii, că doar tu treci prin așa ceva. Te simți singură și a nimănui”.
Implicarea soțului în tot ceea ce presupune îngrijirea copiilor, precum și ajutorul primit de la părinți, o ajută pe Anna să facă față provocărilor pe care le presupune viața cu doi copii mici, de vârste apropiate. Trecând deja prin această experiență, ea le sfătuiește pe mamele cu copii mici să ceară și să accepte ajutor de la cei dragi, să aibă încredere că și ei se pot descurca, și să își ia pauze pentru reîncărcarea bateriilor atunci când simt că nu mai pot.
Maternitatea Regina Maria, în imagini:
Această poveste face parte din campania Mamă la Regina Maria prin care oferim recunoaștere pentru puterea extraordinară pe care o au mamele din secunda în care în corpul lor apare o nouă viață. Tototdată, trimitem un gând bun și o încurajare tuturor femeilor care se simt neputincioase și temătoare la început de drum. Nu uitați: să devii mamă înseamnă putere! #EștiMaiPuternicăDecâtCrezi, #EstiCeaMaiBunaMama
