Puterea mamei. „Plămânii fetiței nu funcționau aproape deloc. Ea era dependentă de aparate, iar eu, cel mai neputincios om de pe fața pământului”

Theodora Fintescu, redactor
puterea mamei
Teodora, o fetiță luptătoare, care i-a dat mamei mari emoții în primele săptămâni de viață.

    Mădălina Șaramet este mama a două fetițe: Miruna (4 ani) și Teodora (1 an). Deși prima sarcină și naștere au decurs ca la carte, o infecție puternică avea să transforme visul frumos al nașterii celui de-al doilea copil într-un coșmar. Micuța Teodora s-a născut la 35 de săptămâni, iar primele zile de viață le-a petrecut la Terapie Intensivă Neonatală, ventilată mecanic, cu diagnostic de asfixie, hipoxie, pneumonie congenitală și cianoză generalizată. Mama privea neputincioasă cum fetița lupta pentru viața ei, conectată la aparate, și tot ceea ce își dorea în acele momente era să aibă șansa de a o putea ține în brațe și a o vedea crescând.

    Teodora a fost un copil mult dorit, părinții visând la o a doua sarcină înainte ca fetița cea mare să împlinească 2 ani. După multe teste de sarcină negative, vestea cea mare a venit. Prima teamă a mamei, care a și urmărit-o, de altfel, pe toată perioada sarcinii, a fost că nu va reuși să-și iubească cel de-al doilea copil la fel ca pe primul. Temerea s-a dovedit însă nefondată, iar în secunda în care și-a văzut pentru prima dată mezina a simțit că dragostea nu se împarte când ai doi copii, ci se înmulțește.

    Infecția cu ureaplasma a declanșat nașterea prematură

    Mădălina și soțul ei s-au confruntat cu incompatibilitatea de RH, însă medicul ginecolog i-a explicat mamei tot ceea ce presupune această situație, a făcut toate investigațiile și monitorizările necesare, iar ambele sarcini au decurs, până la un punct, fără proleme: fără stări de rău, fără grețuri, fără pofte. Prima fetiță s-a născut la 37 de săptămâni și după trei zile de spitalizare a plecat acasă sănătoasă, alături de mama ei.

    Mădălina spera ca scenariul să se repete și la al doilea copil, însă în ultimul trimestru de sarcină a făcut o infecție cu ureaplasma (bacterie care colonizează tractul urinar sau genital), care nu a dispărut nici după tratamentul cu trei tipuri de antibiotice. Din cauza infecției, exact în ziua în care a împlinit 35 de săptămâni de sarcină, Mădălina a început să aibă dureri puternice în partea dreaptă a abdomenului și contracții.

    „Nu m-am gândit nicio clipă că ce ce mai rău urmează să vină”

    A plecat imediat la camera de gardă a maternității Regina Maria Băneasa unde, după control și monitorizare, medicii au decis că se impune cezariana de urgență. „Aveam o teamă foarte mare că plămânii micuței Teodora nu vor fi suficient dezvoltați, însă această teamă a dispărut complet la ora 03:35, când am auzit-o plângând. M-am liniștit și am început să dau telefoane, să-i anunț pe cei dragi că am născut și să le trimit poze celor care așteptau vești de la mine. Fiind în pandemie și o perioadă cu restricții, așteptam cu nerăbdare să vină rezultatul testului Covid ca să o pot lua în brațe. Nu m-am gândit o clipă că ce e mai rău urmează să vină”, își amintește Mădălina.

    Prima fotografie a Teodorei, făcută imediat după naștere.

    În scurt timp, medicul neonatolog a anunțat-o că fetița are probleme cu plămânii și că, deși reacționează la stimuli, a avut nevoie de suport și tratament pentru a fi stabilizată. „M-am gândit că este ceva minor, care se tratează ușor și că în curând îmi va fi adusă în rezervă. Șocul vietii mele a fost când am intrat în sala de Terapie Intensivă Neonatală, unde mi-am văzut minunea conectată la tot felul de aparate, cu furtunele băgate pe guriță și năsuc și înconjurată de multe dispozitive care piuiau. Nu o puteam lua în brațe, nu o puteam atinge, puteam doar să stau la capătul pătuțului, să o admir, să îmi imaginez cum o strâng în brațe și, evident, să plâng în hohote”.

    Diagnosticele fetiței îi sporeau mamei frica: asfixie, hipoxie, cianoză generalizată, chist de plex coroid drept, pneumonie congenitală.

    Teodora, la Terapie Intensivă Neonatală

    Timp de 4 zile, Mădălina și-a vizitat fetița de două ori pe zi, la orele 11:00 și 20:00, fiecare vizită durând 10 minute. Cea mai mare durere a ei era că nu o putea ajuta în niciun fel. „O priveam și plângeam. Simțeam că lumea mea s-a sfârșit și că sunt cel mai neputincios om de pe fața pământului”. În timp ce stătea în salon și aștepta ora de vizită, Mădălina tresărea la fiecare zgomot care se auze pe hol și la fiecare ușă de salon deschisă. Îi stătea inima în loc la gândul că în secunda următoare va intra un medic neonatolog cu o veste proastă.

    Griji, incertitudine și mult dor

    Doar dorul de fetița care o aștepta acasă și gândul că Teodora are nevoie de tratament și se află pe mâini bune au ajutat-o să depășească un alt moment greu: plecarea din maternitate cu brațele goale. Au urmat alte 9 zile de chin, în care și-a văzut fetița câte 10 minute pe zi, prin apeluri video. „Au fost zile de griji, de stres, frică, îngrijorare, incertitudine și mult dor. Fetița era ventilată mecanic, era dependentă de aparate și nici unul dintre cei doi plămâni nu funcționa aproape deloc. Nu știam dacă se va face bine, nu știam dacă îmi voi pierde șansa să o simt în brațe, să o iubesc și să o văd crescând”.

    Teodora s-a dovedit a fi puternică, așa că după 12 zile de tratament în spital, mama a putut să i ia acasă. Deși era acum sănătoasă, îngrijorarea Mădălinei a persisitat o perioadă: îi era teamă că afecțiunile cu care micuța s-a luptat în spital ar putea reveni. Nu a fost însă cazul, iar fetița are acum 1 an și 4 luni, este sănătoasă, vioaie și mereu pusă pe șotii.

    Prima întâlnire a Teodorei cu sora ei mai mare, Miruna.

    Mădălina și-a născut ambele fetițe la maternitatea Regina Maria Băneasa, cu dr. Elena Bălan, care i-a și urmărit sarcinile. ”Am avut și am o relație foarte bună cu doamna doctor. Mi-a răspuns tot timpul la telefon sau mesaje și am simțit că o pot apela de câte ori e nevoie, la orice oră. Mi-a lămurit orice dilemă și m-a încurajat de câte ori a fost nevoie. Susținerea și încurajarea din partea medicului sunt foarte importante pentru o gravidă”, spune Mădălina.

    Am însoțit această pacientă în călătoriile cu doi copii și sarcinile au mers foarte diferit. Experiența unei mame la două nașteri poate să difere puțin sau foarte mult, cum a fost și cazul ei. Dar m-am bucurat să am o pacientă puternică și determinată să facă tot ce este posibil ca ea și copiii ei să fie bine. Încrederea medic- pacient este un drum cu dublu sens și cred că cel mai important este ca ea să existe de ambele parti. Am toată admirația pentru mamele care, deși trec prin experiențe nu doar diferite la nașteri, ci și complicate, la final nu se întreabă de ce li se intampla lor, ci realizează că au resurse extraodinare în ele ca să depășească acele momente dificile și să ajungă cu bine la destinatie. “

    Dr. Elena Bălan, medic specialist obstetrică ginecologie

    Și la neonatologie a avut parte de medici dedicați, care au ajutat-o pe cea mică să învingă lupta cu problemele de sănătate. „Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cei mai buni medici neonatologi, atenți și minunati, care fac minuni în adevăratul sens al cuvântului. Nu regret nicio clipă că fetița mea a fost pe mâinile îngerilor neonatologi de la Regina Maria Băneasa. Vor rămâne în inimile noastre pentru totdeauna!”

    „Nu e ușor să fii mamă, dar e cea mai mare împlinire!”

    Maternitatea a schimbat-o radical pe Mădălina, de la stilul de viață, la felul în care percepe lumea. Ar vrea ca mamele să știe că a avea grijă de un copil este greu, uneori epuizant. Dar și că împlinirea sufletească este uriașă.

    Mădălina, alături de soț și de cele două fetițe

    ”Dacă înainte nu eram o persoană foarte responsabilă și atentă la cei din jur, dacă mă puneam pe mine pe primul loc și nu înțelegeam dragostea adevarată, toate acestea s-au schimbat în momentul în care am devenit mamă. Am învățat să ma pun pe locul 2, să înțeleg că iubirea necondiționată și infinită există și că pot fi mai responsabilă decât aș fi crezut vreodată. Nu mă gândeam că pot avea atâtea ore de nesomn, dar nici că pot avea atâta răbdare, dragoste de oferit și de primit, atâta fericire”.

    I-a fost greu să se acomodeze cu ideea că cineva depinde complet de ea, că nu mai poate să facă ce vrea atunci când vrea și că, atunci când ai copil mic, totul e imprevizibil și în continuă schimbare. ”Nu este ușor deloc ușor să fii mamă, însă este cel mai frumos sentiment și cea mai mare împlinire pe care o poate o avea o femeie care își dorește copii”, este concluzia ei.

    Maternitatea Regina Maria Băneasa, în imagini:

    Această poveste face parte din campania Mamă la Regina Maria prin care oferim recunoaștere pentru puterea extraordinară pe care o au mamele din secunda în care în corpul lor apare o nouă viață. Tototdată, trimitem un gând bun și o încurajare tuturor femeilor care se simt neputincioase și temătoare la început de drum. Nu uitați: să devii mamă înseamnă putere! #EștiMaiPuternicăDecâtCrezi, #EstiCeaMaiBunaMama

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa