Suntem bine echipați din naștere pentru a face față stresului dacă acesta e de scurtă durată, când ne ajută să facem față unor situații-limită, de viață și de moarte. Însă când stresul devine cronic sau prelungit, ne poate îmbolnăvi sever.
Sistemul de răspuns la stres este de fapt un sistem natural de supraviețuire care oferă, de exemplu, unei zebre, cea mai bună șansă de a scăpa de un leu care o urmărește. În lumea animalelor, stresul este salvator. Animalele se stresează când sunt în pericol. Corpul lor percepe pericolul iminent și oferă răspunsuri de tipul celor luptă-sau-fugi. Hormonii care se eliberează accelerează bătăile inimii, respirația devine rapidă și nivelul de energie crește. Dar după ce pericolul a trecut, animalul se liniștește.
Omul a inventat stresul continuu: stresul psihologic
Pentru o specie complexă din punct de vedere cognitiv, cum este omul, stresul nu apare numai ca rezultat al unor situații stresante. Omul poate avea emoții puternice pornind de la simple gânduri. Se supune unui stres creat de el însuși, de presiunile psihologice ale vieții moderne. Și începe devreme, încă de mic: se stresează că este hărțuit la școală, că nu știe cu ce să se îmbrace ca să fie „cool”, să nu pară ridicol la prima întâlnire, să nu-și piardă jobul, că nu își termină sarcinile de serviciu la timp. Și astea sunt doar câteva exemple, lista este nesfârșită. Teoria îi aparține neurologului și biologului Robert Sapolsky, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul biologiei comportamentale. Cărțile sale – „De ce nu fac zebrele ulcer?” (1994) și „Behave. Biologia ființelor umane în ipostazele lor cele mai bune și cele mai rele” (2017) –, explorează efectele stresului asupra organismului uman. De asemenea, temele preferate ale neuropsihologului pot fi găsite împărțite în cursuri online.
„Activăm răspunsul la stres dacă suntem urmăriți de un prădător. Dar, în mod extrem, putem activa același răspuns dacă doar credem că suntem pe cale să fim destabilizați – avem un răspuns anticipativ la stres. Dacă este justificat, este un lucru minunat. Dar dacă nu există nici un stres fizic real iminent și facem acest lucru în mod regulat, am intrat în domeniul anxietății, nevrozei, ostilității și paranoiei. Zebrele nu se îngrijorează de încălzirea globală, dar noi o facem. Activăm același răspuns la stres ca zebrele și leii, dar putem face acest lucru din cauza stresului psihologic cronic. Și dacă acest lucru se întâmplă destul de des, riscul nostru de boală crește, pentru că nu pentru asta a evoluat răspunsul la stres”, susține neuropsihologul Robert Sapolsky.
- CITEȘTE ȘI: Anxietatea parentală ricoșează în copii. Cum să te calmezi tu ca să se liniștească și ei
Cum reacționăm la stresul prelungit
Puși în fața unui eveniment stresant, mușchii se încordează pentru a face față reacției de fugă. Ei au nevoie de energie, așa că pulsul crește pentru a grăbi transportul de oxigen către celule, iar glucoza disponibilă pentru mușchi să poată fi folosită rapid. Digestia se suspendă – nu este esențială într-o situație limită. Creșterea, reproducerea, refacerea țesuturilor – sunt procese care încetinesc sau se opresc. Apetitul sexual scade în condiții de stres, din aceleași motive. Percepția durerii poate fi eliminată. Când te rănești grav, nici nu-ți dai seama pe loc. Curge mult sânge, rana e adâncă, dar tu nu simți nimic. Anumite aspecte ale memoriei se pierd, deoarece te focalizezi pe acest moment. Simțurile se ascut. Imunitatea este inhibată pe fond de stres. Pierdem protecția în fața bolilor.
În condiții de stres prelungit, obosim mai repede, căci folosim constant energia disponibilă. Ne îmbolnăvim, pentru că mecanismele de apărare sunt la pământ.
Cum afectează stresul organele din corp
Bolile cauzate de stres apar din cauza faptului că declanșăm foarte des mecanismul de gestionare a situațiilor stresante. Un mecanism care nu e adaptat la acest tip de solicitare. Și care slăbește organele corpului. Să le luăm pe rând:
- Mușchii – dureri musculare, de cap, de maxilar
Când corpul este stresat, mușchii se tensionează. Tensiunea musculară este aproape o reacție reflexă la stres – modul organismului de a se proteja împotriva rănilor și durerilor. În stresul de scurtă durată, mușchii se tensionează brusc, apoi se detensionează când stresul trece. Stresul de lungă durată sau cronic face ca mușchii din organism să fie într-o stare mai mult sau mai puțin constantă de alertă. Când mușchii sunt tensionați perioade lungi, pot apărea cefaleea de tensiune (durerea resimțită ca o bandă care strânge capul), migrena, tensiunea cronică în zona umerilor, gâtului și a cefei. Durerea musculară de la nivelul inferior al spatelui și al brațelor a fost, de asemenea, legată de stres, în special de stresul la locul de muncă. Mulți oameni își încleștează inconștient maxilarul sau scrâșnesc din dinți când sunt stresați. Acest lucru poate provoca durere.
- Plămânii și respirația – modificări ale respirației care duc la anxietate
Sistemul respirator furnizează oxigen celulelor și elimină deșeurile de dioxid de carbon din organism. Aerul intră prin nas și trece în jos prin laringe spre trahee și în plămâni prin bronhii. Bronhiolele transferă apoi oxigenul către celulele roșii din sânge pentru circulație. Stresul și emoțiile puternice pot duce la dificultăți de respirație și respirație rapidă, deoarece căile respiratorii dintre nas și plămâni se contractă. Pentru persoanele fără boli respiratorii, aceasta nu este o problemă, dar pentru persoanele cu boli respiratorii preexistente, cum ar fi astmul și boala pulmonară cronică obstructivă (care afectează atât plămânii – emfizemul, cât și bronhiile – bronșita cronică) ar putea fi.
Unele studii arată că stresul provocat de moartea unei persoane dragi poate declanșa atacuri de astm. În plus, respirația rapidă și superficială – hiperventilația – cauzată de stres poate provoca un atac de panică la persoanele predispuse atacurilor de panică. Sau, cel puțin, te poate face să te simți amețit. În plus, există o strânsă legătură între respirația rapidă și superficială și apariția anxietății (de regulă, însoțită de simptome ca gură uscată, amețeală, frisoane, greață, transpirație). Senzația de lipsă de aer pe care o resimți când respiri sacadat poate face o persoană să se simtă mai anxioasă.
- Inima și vasele de sânge se inflamează
Activitatea inimii și a vaselor de sânge este coordonată în răspunsul organismului la stres. Stresul acut – cel pe termen scurt, cum ar fi respectarea termenelor limită, blocarea în trafic sau frânarea bruscă pentru a evita un accident – determină o creștere a ritmului cardiac și contracții mai puternice ale mușchiului cardiac. Vasele de sânge se dilată, crescând astfel cantitatea de sânge pompată, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale. În stresul de lungă durată, crește riscul de hipertensiune arterială, atac de cord sau accident vascular cerebral. Stresul acut repetat și stresul cronic persistent pot duce și la inflamația sistemului circulator, în special în arterele coronare, iar aceasta este cauza care leagă stresul de atacul de cord. De asemenea, se pare că modul în care o persoană răspunde la stres poate afecta nivelul colesterolului.
- Sistemul endocrin stresat poate duce la diabet și obezitate
Când percepem o situație ca fiind provocatoare, amenințătoare sau incontrolabilă, creierul inițiază o cascadă de evenimente care implică axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA). În perioadele de stres, hipotalamusul, o colecție de nuclee care conectează creierul și sistemul endocrin, semnalează glandei pituitare să producă un hormon, care, la rândul său, semnalează glandele suprarenale pentru a crește producția de cortizol. Cortizolul ne oferă energia de care avem nevoie în situații extreme, pe de o parte. Pe de altă parte, când suntem bine, cortizolul ajută la reglarea sistemului imunitar și reduce inflamațiile din corp. Stresul cronic poate duce la afectarea comunicării dintre sistemul imunitar și axa HPA. Această comunicare defectuoasă a fost legată de apariția oboselii cronice, tulburărilor metabolice (de exemplu, diabet, obezitate), depresiei și tulburărilor imune.
- Tractul digestiv își pierde capacitatea de a gândi și de a simți emoțiile
Cunoscut ca fiind „al doilea creier” al organismului, tractul digestiv are sute de milioane de neuroni, care sunt în comunicare constantă cu creierul. Stresul poate afecta această comunicare creier-intestin și poate declanșa durere, balonare și alte tulburări intestinale. Intestinul este, de asemenea, locuit de milioane de bacterii care pot influența sănătatea sa și a creierului, ceea ce poate afecta capacitatea de a gândi și de a afecta emoțiile. Stresul este asociat cu modificări ale bacteriilor intestinale care, la rândul lor, pot influența starea de spirit. Altfel spus, nervii și bacteriile intestinului influențează puternic creierul și invers.
Când ne simțim stresați, experimentăm arsuri la stomac sau reflux acid. Contrar credinței populare, stresul nu crește producția de acid în stomac și nici nu provoacă ulcere gastrice. Ulcerele sunt de fapt cauzate de o infecție bacteriană cu Helicobacter pylori. Când suntem stresați, însă, ulcerele pot fi mai deranjante. Iar stresul cronic, cel de lungă durată, poate afecta capacitatea organismului de a repara ulcerul.
- Creierul dă comenzi eronate în stresul prelungit
Sistemul nervos autonom are un rol direct în răspunsul fizic la stres și este împărțit în sistemul nervos simpatic (SNS) și sistemul nervos parasimpatic (PNS). Când corpul este stresat, SNS contribuie la ceea ce este cunoscut sub numele de răspunsuri de tip luptă-sau-fugi. Corpul își schimbă resursele energetice pentru a lupta împotriva unei amenințări la adresa vieții sau pentru a fugi de un inamic. Stresul cronic provoacă sistemul nervos autonom să declanșeze reacții fizice continue, provocând o uzură a corpului. Ceea ce face stresul cronic sistemului nervos e doar jumătate din problemă. Ceea ce activarea continuă a sistemului nervos face altor sisteme din corp – asta e adevărata problemă!
- Sistemul reproductiv
Cantitățile excesive de cortizol pot afecta funcționarea biochimică normală a sistemului reproducător. Stresul cronic, continuu, pe o perioadă lungă, poate afecta producția de testosteron, ducând la o scădere a dorinței sexuale sau a libidoului și poate provoca chiar disfuncție erectilă sau impotență. Când stresul afectează sistemul imunitar, organismul poate deveni vulnerabil la infecții. În anatomia masculină, infecțiile testiculelor, prostatei și uretrei pot afecta funcționarea normală a reproducerii masculine.
La femei, nivelurile ridicate de stres pot fi asociate cu cicluri menstruale absente sau neregulate, perioade mai dureroase și modificări ale duratei ciclurilor. Stresul, distragerea atenției, oboseala pot reduce dorința sexuală. La vârsta reproductivă, stresul poate avea un impact negativ asupra capacității unei femei de a concepe, asupra dezvoltării fetale și continue a copilăriei și poate perturba legătura cu bebelușul în săptămânile și lunile de după naștere. Când stresul este ridicat, există șanse crescute de exacerbare a simptomelor stărilor de boală reproductivă, cum ar fi virusul herpes simplex sau sindromul ovarelor polichistice.
Ce sfat are Robert Sapolsky ca să învingem stresul
Să trăim cu el, făcând noi regulile! Corpul nu face nicio distincție între factorii de stres imediat, adică stresul de scurtă durată, și cei cronici, adică stresul psihologic, care există în mintea noastră, a spus Sapolsky. Acest lucru se întâmplă pentru că oamenii – înzestrați cu imaginație, memorie și limbaj – au capacitatea de a crea stres psihologic, chiar și atunci când nu există nicio amenințare fizică sau emoțională.
Personalitatea unui individ sau starea de spirit pe care o avem când ne simțim stresați poate determina efectele stresului asupra sănătății. Sapolsky spune că e important să realizăm că, deși se simte real și are efecte reale, stresul psihologic este o creație a capacității oamenilor de a empatiza și de a se îngrijora. Pentru a explica modul în care oamenii răspund la stresul cronic, Sapolsky a folosit analogia vieții în New York. Pentru cineva cu o bună sănătate mintală și cu un puternic sprijin social, a spus acesta, orașul oferă o viață interesantă și o experiență senzorială intensă, benefică – adică un stres bun. Dar pentru o persoană obligată să suporte lipsa apei curente și dealerii de droguri de la colțul străzii, orașul și factorii săi de stres pot fi copleșitori.
Simpla recunoaștere a faptului că ești stresat ajută. Lupta însă, se dă mintal. Gândurile copleșitoare care activează și mențin stresul trebuie oprite. Închide ochii pentru un minut, respiră adânc, gândește-te la situații de viață și de moarte din alte părți ale lumii. Nu ești acolo. Tu ești aici. Trăiește prezentul tău. Și dă-i voie stresului să intervină doar atunci când e într-adevăr nevoie de el. Însă dacă simți că nu poți singur, apelează la ajutor specializat.
