Peste 300 de milioane de oameni din lumea întreagă se confruntă cu anxietate, aceasta fiind cea mai frecventă tulburare mintală de pe glob, potrivit celor mai recente date ale Organizației Mondiale a Sănătății. Afectează cu preponderență femeile, însă nici bărbații și nici copiii nu sunt scutiți. Atunci când în familie se instalează anxietatea, fie la părinți, fie la copii, aceasta nu trebuie ignorată. Am stat de vorbă cu psihoterapeutul Corina Dobre despre câteva dintre momentele de foc din viața unei familii și despre importanța găsirii soluțiilor care să readucă armonia în casă.
Tulburările de anxietate sunt caracterizate prin frică excesivă, îngrijorare extremă și prin tulburări de comportament asociate. Există mai multe tipuri diferite de tulburări de anxietate, cum ar fi: tulburare de anxietate generalizată (caracterizată prin îngrijorare excesivă), tulburare de panică (caracterizată prin atacuri de panică), tulburare de anxietate socială (caracterizată prin frică și îngrijorare excesivă în situații sociale), tulburare de anxietate de separare (caracterizată prin teamă sau anxietate excesivă cu privire la separarea de acei indivizi cu care persoana are o legătură emoțională profundă) și altele.
În familiile cu copii mici, există câteva momente cheie în care anxietatea părinților atinge cote înalte: situațiile de boală, intrarea copilului în colectivitate, revenirea mamei la serviciu. În familiile cu copii mari, tensiunea crește cu precădere în perioadele de rebeliune ale copiilor și în preajma examenelor, mai ales dacă miza lor este una foarte ridicată pentru familie.
- CITEȘTE ȘI: Anxietatea parentală ricoșează în copii. Cum să te calmezi tu ca să se liniștească și ei
În interviul video de mai jos, psihoterapeutul Corina Dobre arată care sunt soluțiile pentru a ține piept anxietății în momentele tensionate care afectează familia. De asemenea, puteți afla cum pot gestiona părinții stresul copiilor, precum și propriile stări copleșitoare, pentru a nu se ajunge la conflicte.
De la frica de bolile din colectivitate, la anxietate
Una dintre anxietățile mamelor este legată de mersul copilului în colectivitate – la creșă sau la grădiniță- și bolile pe care le-ar putea lua de acolo. ,,Toate bolile din lume se lipesc de copilul meu. Nu-l mai las să meargă, că le încasează pe toate de la grădiniță”, se plâng unii părinți și ajung chiar să nu-I mai ducă pe cel mic în comunitate, pur și simplu ,,preventiv”.
,,Avem nevoie să facem diferența între îngrijorare și anxietate. Faptul că în primul an de colectivitate cei mai mulți copii se îmbolnăvesc frecvent este real, iar îngrijorarea este firească. Anxietatea este nivelul următor peste îngrijorare, este atunci când mă îngrijorez, chiar dacă nu este cazul să o fac, atunci când evit contexte, nu mai duc copilul la grădiniță pentru că mi s-a părut că sunt mai mulți copii răciți și mă gândesc că o să răcească și mi-e frică de asta. Atunci când urmăresc toți copiii care strănută din jurul copilului meu și asta mă neliniștește și mă tensionează, s-ar putea să fie mai mult decât o îngrijorare, să fie anxietate”, explică psihoterapeuta Corina Dobre.
Dacă treci printr-o situație asemănătoare, este important să faci primii pași pentru a normaliza situația. Informează-te de la medici și vei afla că e normal ca cei mici să se îmbolnăvească mai des, fiindcă sunt expuși unui număr mai mare de germeni și iau contact cu alți copii care pot fi bolnavi.
O relație bună cu medicul de familie și cu pediatrul, precum și încrederea în acești specialiști, pot ține însă la distanță anxietatea.
,,Dacă observ că este mai mult decât o îngrijorare firească și este ceva ce mă preocupă permanent, ce-mi strică viața și relația cu copilul, creează tensiune în familie, tensionează relațiile cu ceilalți părinți de la grădiniță, am nevoie să-mi asum că anxietatea este ceva în legătură cu mine și în niciun caz nu are legătură cu răcelile copilului din primul an de colectivitate”, spune Corina Dobre, care recomandă să fie categoric despărțite cele două chestiuni: anxietatea părintelui și bolile/răcelile copilului.
Vin examenele! Stres și groază!
În 2019, datele Organizației Mondiale a Sănătății arătau că 58 de milioane de copii și adolescenți trăiau cu o tulburare de anxietate. Și da, anumite etape din viața copiilor pot fi percepute de către ei ca fiind mai dificile și îi pot stresa. Susținerea Evaluării Naționale în clasa a VIII-a, Bacalaureatul și admiterea la facultate pot fi surse puternice de temeri și stres atât pentru copii, cât și pentru părinții lor.
,,Stresul părinților crește câteodată și pentru că ei se identifică cu rezultatele copilului. Examenele, testele și toate etapele de dezvoltare prin care trec copiii noștri sunt ale lor. Noi suntem pe margine, ceea ce este foarte complicat, dar exact așa este. Adesea, părinții se identifică cu succesul sau insuccesul copilului, ceea ce pentru copil este o presiune”, susține psihoterapeuta.
În opinia sa, părinții trebuie să fie consecvenți în a le asigura suport în dezvoltarea lor academică, respectiv să-i îndrume cum să învețe, să observe care le este nivelul și unde au nevoie de ajutor, însă fără a lua pe umerii lor lupta copiilor și presiunea examenului.
- CITEȘTE ȘI: Cum îți susții copilul în perioada examenelor. Drumul spre un rezultat bun, fără stres și insomnii
Anxietatea la adolescență este firească
Adolescența – perioada răzvrătirii sau perioada hormonală, așa cum o numesc adesea părinții, vine cu schimbări frecvente ale stării de spirit, îngrijorări legate de viitor, presiune socială, stres și, nu în ultimul rând, anxietate.
,,Anxietatea la adolescență este firească. Corpul se schimbă, și de aici vin o grămadă de neliniști. Relațiile cu părinții se schimbă. Părinții devin în perioada adolescenței consultanți, nu mai sunt pilonii și nici idealurile la care copiii se raportau cu câțiva ani înainte”, precizează psihoterapeuta, care îi îndeamnă pe părinți să încerce să normalizeze neliniștea adolescenților, spunându-le că s-au confruntat și ei cu ea și fiind în permanență deschiși să le înțeleagă emoțiile, fără să-i judece.
Este important ca adolescenții să știe că acasă au voie să exprime emoțiile intense pe care le trăiesc, indiferent dacă ele sunt pozitive sau negative. ,,Cu cât normalizez și fac loc acestui tumult emoțional al copilului meu, cu atât el are încredere și știe că poate să vină înspre mine și să-mi împărtășească lucruri sau să-mi ceară ajutorul atunci când are nevoie”, mai spune specialistul.
În diverse etape, anxietatea adolescenților poate să fie copleșitoare, iar stresul poate declanșa diverse reacții fiziologice. Dacă tânărul devine brusc foarte retras, iar această stare se păstrează pentru o perioadă mai lungă de timp, dacă mănâncă mai prost (compulsiv sau, dimpotrivă, doar ciugulește), dacă are insomnii sau dacă nu mai găsește bucurie în actrivități care altădată îi plăceau – părinții trebuie să apeleze la medicul de familie sau la un alt tip de specialist. Intervenind la timp, cresc șansele ca tânărul să depășească etapa cu brio, iar în familie să se reinstaureze armonia.
