Pe măsură ce se apropie finalul anului școlar, în multe familii se instalează o tensiune greu de pus în cuvinte. Este acel amestec dintre oboseala acumulată după luni întregi de program fix și presiunea rezultatelor, dintre dorința de a încheia „cu bine” și senzația că timpul a trecut prea repede.
Părinții se trezesc, adesea, prinși între teme, evaluări, emoții și propriile gânduri. Nu este vorba doar despre notele copiilor, ci și despre propriile lor emoții: despre nostalgia unui alt an care a zburat, despre grija că n-au fost destul, despre epuizarea care vine din grijă continuă.
Finalul de an școlar nu este doar un moment de bilanț pentru elevi. Este și pentru părinți. Iar stresul, în această perioadă, poate deveni copleșitor, chiar dacă nimeni nu vorbește suficient despre el.
„Ți-ai făcut tema la mate?” devine „Oare i-am oferit tot ce avea nevoie?”
Cu cât copilul crește, cu atât finalul anului școlar nu mai este doar o încheiere administrativă, ci o confirmare – sau o teamă – că timpul trece și odată cu el și copilăria. De la serbări, testări naționale sau banalele calificative de la grădiniță, totul pare să apese pe umerii adulților cu o greutate neașteptată.
Pentru mulți părinți, emoțiile nu sunt generate doar de performanța școlară a copilului. Ci de propriile standarde: „Am fost suficient de implicat?”, „Oare i-am transmis încredere în sine?”, „L-am presat prea mult sau prea puțin?”. Sunt întrebări care se aud tot mai des în mintea celor care însoțesc copilul în acest maraton educațional.
Este firesc să simțim anxietate, îngrijorare, epuizare. A fi părinte înseamnă să trăiești nu doar pentru propriile reușite, ci și pentru emoțiile și eforturile altcuiva. Și da, uneori, tocmai în momentele în care ai vrea să fii cea mai calmă și echilibrată versiune a ta, ajungi să simți contrariul: iritabilitate, insomnie, copleșire.
Timpul curge altfel când ești părinte
Poate că una dintre sursele cele mai subtile de stres la final de an școlar este trecerea timpului în sine. În fiecare lucrare corectată, în fiecare diplomă, în fiecare buchet de flori dăruit învățătoarei stă, de fapt, un semn că ai mai parcurs un an. Că cel mic nu mai e chiar mic, că s-a sfârșit încă o etapă din copilăria lui.
Această conștientizare trezește, adesea, emoții intense. De la melancolie la anxietate, de la mândrie la regret, toate pot coexista în această perioadă. Și nu e nimic în neregulă cu asta. Este natural să simți mult – și intens – când iubești mult.
Totuși, corpul și mintea noastră au limite. Iar când ești obosit emoțional, orice mică solicitare poate deveni o provocare majoră: un email de la diriginte, o temă uitată, o notă neașteptată, o ceartă între frați. De aceea, în această perioadă, gestionarea stresului devine esențială nu doar pentru tine, ci și pentru echilibrul întregii familii.
Grijile nu au somn
Unul dintre primele semne că mintea noastră este suprasolicitată este somnul agitat. Părinții ajung să adoarmă greu, se trezesc în timpul nopții cu gânduri care nu le dau pace sau se trezesc dimineața mai obosiți decât s-au culcat.
Această tulburare de somn generată de stres este frecventă în perioadele cu încărcătură emoțională. Și nu se manifestă doar prin lipsa somnului, ci și printr-o senzație de neliniște, de oboseală fizică și mentală, chiar dacă ziua nu pare diferită față de altele.
Poate părea o etapă inevitabilă – dar nu trebuie ignorată. Somnul este un pilon esențial al echilibrului nostru, iar atunci când este afectat, întreaga noastră capacitate de răbdare, empatie și claritate are de suferit.
Ce poți face, concret
1. Dă-ți voie să simți. E firesc să fii obosită, epuizată, copleșită. Nu e un semn că nu te descurci, ci că ai fost implicată.
2. Vorbește cu alți părinți. Uneori, cea mai bună terapie e un schimb sincer de mesaje cu cineva care trece prin același haos.
3. Fă loc pentru respirație. Nu doar la propriu. Lasă în programul tău zilnic mici pauze fără ecran, fără zgomot, fără agitație.
4. Creează-ți un ritual de seară. Poate fi o baie caldă, câteva pagini dintr-o carte sau un playlist cu sunete albe, care ajută la reducerea agitației și la îmbunătățirea calității somnului.
5. Nu-ți seta așteptări nerealiste. Copilul nu trebuie să ia doar FB sau 10, la fel cum tu nu trebuie să fii un părinte ideal. Ajunge să fii un părinte implicat și prezent.
Epilog: copiii nu au nevoie de părinți perfecți
Finalul de an școlar este, fără îndoială, o perioadă tensionată. Dar este și o oportunitate. De a reflecta la cât ați crescut împreună. De a vă bucura de progresele făcute, dincolo de calificative și note. De a învăța și tu cum să te îngrijești mai bine pe tine, ca să poți avea grijă în continuare de copilul tău.
Adevărul e că, în tot acest proces, copiii nu învață doar despre istorie, matematică sau limbi străine. Ci și despre cum se gestionează emoțiile, cum se fac pauzele, cum arată grija de sine. Și, mai ales, despre cum arată un adult care rămâne uman, chiar și când e obosit.
Îți recomandăm să urmărești și acest materialul video:
