Atât de important este somnul pentru sănătate și atât de mult rău poate face pentru organism lipsa lui încât, în istorie, privarea de somn a fost folosită ca metodă de tortură. Cât de rău poate fi să nu poți dormi o știu poate cel mai bine părinții. Cunosc efectele deprivării de somn mai ales în primul an de viață al copilului, când nici în… vise nu poate fi vorba de o noapte dormită cap-coadă. Cu timpul, deși copiii cresc, apar diverse motive de stres și, în multe familii, se instalează ca la ea acasă insomnia.
Lipsa somnului este strâns legată de stres, fiind vorba de un cerc vicios: insomnia favorizează instalarea stresului, iar stresul duce la insomnie. Cel care face păguboasa legătură dintre stres și insomnie este un hormon: cortizolul. Numit, de altfel, și hormonul stresului. Hormon care are mai multe roluri importante în organism și care susține o varietate de funcții atunci când se află la un nivel optim. Însă, în condiții de stres, glandele suprarenale eliberează cantități mai mari de cortizol, nivelul acestuia în sânge crește și organismul intră în stare de alertă, gata să facă față unei amenințări. Ei bine, cum cortizolul are implicații semnificative și în reglarea ritmului circadian, fără îndoială că stresul poate să afecteze (chiar major!) somnul. Consecințele unei singure nopți nedormite se văd pe timpul zilei: iritabilitate, stări anxioase, scăderea capacității de concentrare și risc de accidentare, fie că este vorba de accidente casnice, de muncă sau rutiere.
În cazul părinților, insomnia are un impact negativ inclusiv asupra parentingului. Stresat și nedormit (sau invers!), părintele tinde să nu mai fie atât de receptiv la nevoile copilului și nici la fel de afectuos față de el, având dificultăți în reglarea emoțiilor.
- CITEȘTE ȘI: Anxietatea parentală ricoșează în copii. Cum să te calmezi tu ca să se liniștească și ei
Primul an al copilului: frică, stres, insomnie
Ca părinte, motivele de stres sunt practic inepuizabile. După nașterea copilului, acestea vin în cascadă: stresul că s-ar putea să nu ia în greutate și să nu se dezvolte conform graficelor, că ar putea să se înece atunci când regurgitează, că ar putea să se întoarcă singur pe burtică în timpul somnului și să se sufoce, că ar putea să cadă din pat și să se lovească la cap etc.
În afară de toate acestea, poate fi fiziologie pură: scăderea bruscă a hormonilor estrogen și progesteron, care are loc imediat după nașterea bebelușului, poate afecta părțile creierului responsabile de somn, ceea ce declanșează treziri dese. În cele mai multe cazuri, îngrijorările și stresul părinților nu au o justificare rațională, ele născându-se chiar din grija excesivă sau fiind alimentate de „poveștile” auzite, care nu fac decât să semene panică. Iar tot acest stres acumulat de părinți pe parcursul zilelor se reflectă în somnul lor.
Fiecare vârstă cu provocările ei
Dacă speri că după vârsta de un an îngrijorările și stresul dispar, te cam înșeli. Dispar unele motive, dar apar altele. Fiecare vârstă are provocările ei, care îți fură somnul. Copilul merge la creșă sau la grădiniță și părintele stă cu „frica-n sân” că nu se va adapta, că pot avea loc accidente, că nu se va hrăni suficient, că va răci sau va contracta bolile copilăriei. Se termină totul când merge la școală? Nicidecum. Stresul vine sub forma testelor și a examenelor, frica de anturajele periculoase, de a nu deveni o victimă a bullyingului sau de posibilele evenimente care pot avea loc pe traseul de deplasare între casă și școală. Cât despre perioada adolescenței, toată lumea știe cât de dificilă este și cât stres poate să provoace, cu atât mai mult cu cât părintele nu mai are control absolut, iar amenințările sunt peste tot: fumat, alcool, droguri, infracțiuni, relații sexuale, boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite. Ca să nu mai punem la socoteală și faptul că, odată devenit major, copilul începe să conducă, adesea cu imprudența și teribilismul vârstei, iar tu, părinte, stai noaptea cu ochii în tavan, mâna pe telefon și urechile ciulite până îl vezi în casă, teafăr și nevătămat.
Nu aștepta până la epuizare
Ca să dormi bine și să te odihnești cu adevărat, ar trebui să elimini sursele de stres (în acele cazuri în care acest lucru este posibil) ori să pui în aplicare metodele prin care îl poți ține sub control. Ca proaspăt părinte, dacă oricum nu ai privilegiul de a dormi de seara până dimineața, neîntrerupt, măcar „fură” câteva zeci de minute de somn pe timpul zilei, când doarme și copilul. Da, ai de făcut o mulțime de treburi casnice și ai vrea să profiți de momentele de liniște. Dar gândește-te că dacă pe fondul oboselii acumulate îți suprasoliciți organismul, vei claca. Treburile pot aștepta, important e să-ți recapeți tu energia. Același lucru este valabil și seara. Culcă-te și tu atunci când culci copilul sau la scurt timp după, în loc să te apuci să trebăluiești. Orice ai vrea să faci seara, vei putea face și a doua zi dimineața, chiar cu mai mult spor pentru că vei fi odihnită. Și recomandări ar mai fi. De exemplu să fiți responsabili cu trezitul, pe rând: o noapte mama, o noapte tata. Sau să acceptați (ori chiar solicitați!) ajutorul părinților, rudelor apropiate, când simțiți că ați ajuns la capătul puterilor și aveți nevoie de câte o noapte dormită integral.
Schimbă ce poți schimba și cere ajutor specializat
Stresul diurn este, categoric, principalul declanșator al insomniei, insomnie neînsemnând doar lipsa totală a somnului ci și înteruperile acestuia sau incapacitatea de a mai adormi la loc. Gestionarea stresului ameliorează problemele de somn, așa că de acolo trebuie începută „lupta”. Bine ar fi ca în primul rând să fie identificate și eliminate acele motive de stres iraționale. Pentru că de multe ori părinții își creează îngrijorări și fără să aibă motive. Unii oameni apelează la forme scurte de terapie, în cadrul cărora conștientizează modul în care gândurile și convingerile le afectează comportamentul și interacțiunea cu lumea din jur. Identificând gândurile iraționale sau negative și înlocuindu-le cu unele pozitive, se schimbă comportamentele și perspectiva generală. Urmarea: un somn sănătos.
Apoi, schimbările în stilul de viață sunt și ele utile. O rutină de somn și o igienă a somnului, o alimentație echilibrată, practicarea mișcării în aer liber, respirația controlată, o temperatură optimă în dormitor, o saltea confortabilă, o pernă bună, liniștea și întunericul, renunțarea la folosirea dispozitivelor cu lumină albastră cu minimum o oră înainte de culcare și activitățile relaxante înaintea somnului pot face minuni.
Dacă insomnia este prezentă în ciuda încercărilor de a o combate sau a faptului că există toate condițiile pentru un somn bun, apelează la specialist. În funcție de gradul de severitate, el vine cu cu recomandări sau chiar tratament.
