Nu cred că un părinte își dă seama ce înseamnă cu adevărat stresul școlii până nu ajunge copilul lui în clasa a 8-a. Indiferent cât de zen ai vrea să rămâi, vin tot felul de situații peste tine care te rostogolesc precum valurile.
Anii cu examene importante sunt obositori în primul rând pentru copii, dar nici părinții nu stau prea bine. Trebuie să ne gestionăm propriile temeri și emoții, bugetul, relația cu școala, relația cu copilul și cu ceilalți membri ai familie. Sunt ani în care învățăm multe despre noi, despre ei, despre limitele noastre. Avem nevoie de ajutor pe care, de obicei, nu îl primim de la nimeni. Așa că trebuie să căutăm orice punct de sprijin ca să ieșim cu mintea întreagă din această provocare: de la susținere din partea rudelor și a prietenilor, până la a apela la medic pentru a ne ajuta să gestionăm anxietatea și stresul care se revarsă asupra întregii familii în perioada tensionată a examenelor.
Înainte de orice, gândește-te că examenul trece, dar tu rămâi alături de copilul tău orice s-ar întâmpla. În plus, o notă nu este un verdict. Ea vine într-un moment în care viața de-abia începe și orice se poate schimba. Așa că, sprijină-ți copilul fără să îl faci să creadă că liceul la care intră sau o notă nu tocmai mare la bacalaureat îl aduc în pragul eșecului.
Ca să treci cu bine de această perioadă, poate te ajută experiența mea, de mamă mai agitată. Am învățat multe în această perioadă și pare că ne descurcăm mai bine decât ne-am imaginat.
Nu te duce la cei mai lăudați profesori când copilul are examene
Primul pas pe care l-am făcut când fiica mea a intrat în clasa a 8-a a fost să căutăm profesori pentru pregătire la română și matematică. Ne-am dus, evident, către cei cu cele mai bune recomandări, care ajutaseră copii să ajungă la liceele de top din București. Aveau o listă lungă de așteptare, așa că a trebuit să trecem printr-o mulțime de probe ca să accepte copilul.
După două experiențe nereușite, am hotărât să coborâm cu picioarele pe pământ și să căutăm un dascăl dedicat, care își dorește să muncească, nu doar să ia un elev de 9,90 să îl ducă la 10. A fost cea mai bună decizie!
Copilul are nevoie de mai mult decât de meditații
Meditațiile sunt o parte importantă a pregătirii, dar e nevoie de mai mult. Nu, nu la culegeri mă refer. Are nevoie să mănânce corect, să doarmă, să aibă și activități relaxante, să facă eventual și sport dacă mai are timp. În perioada aceea, am dat stingerea de mai multe ori când copilul mai avea teme, pentru că am considerat că degeaba termină temele dacă doarme doar 5-6 ore. Am avut grijă să mănânce cât de sănătos poate un adolescent. La recomandarea medicului, i-am dat și suplimente alimentare care să ajute la concentrare, la gestionarea anxietății și la obținerea unui somn de calitate.
Mi-am mușcat limba de multe, multe ori
Au fost zile grele pentru copil, cu 7-8 ore la școală, cu meditații, iar seara venea și stătea la televizor. În mintea mea știam că este obosită, dar ceva îmi șoptea în cap că nu e normal să piardă timpul așa, pentru că urma marele examen. Poate era vocea mamei mele din urmă cu 30 și ceva de ani, poate era îngrijorarea mea. Am ales să nu-mi ascult decât instinctul și să tac. I-am dus în schimb cina în dormitor, am vorbit despre ce simte, am pupat-o și îmbrățișat-o. Nu am reușit de fiecare dată să fac așa, dar cu cât am exersat mai mult, cu atât mi-a ieșit mai bine.
Am pus reguli și le-am și respectat
Nu cred că este posibil să reușești să faci ceva fără să ai reguli. Nu absurdități, ci niște linii directoare, pentru ca fiecare să știe ce are de făcut. Împreună cu ea am stabilit de câte ori are voie să iasă afară pe săptămână și am organizat timpul de învățat din vacanțe. Am negociat cât de mult trebuie să calce accelerația la școală la restul materiilor. Așa a fost totul mai simplu, fără să ne mai ocupăm timpul cu prea multe discuții inutile.
Am stabilit și timp pentru noi, adulții
Nu e ușor nici pentru părinți în perioada aceasta. Trebuie să regândești bugetul ca să încapă în el și meditațiile, și banchetul, și restul vieții. Trebuie să fii mai calm decât de obicei, mai înțelept. Trebuie să fii mai organizat ca să poți ajunge la toate ședințele cu părinții, să ai timp să mai arunci un ochi și pe caiete, să te ocupi și de alți copii pe care poate îi mai ai. Și, mai ales, trebuie să mai trăiești și tu. Așa că ne-am mai luat și câteva zile de vacanță „de părinți”. Am mai ieșit și singuri în oraș. Am dormit la prânz și atunci când nu am mai putut am apelat și la ajutoare. Uneori au fost bunicii, alteori o cană de ceai de mușețel, alteori o pastilă împotriva anxietății.
Și, dincolo de orice, gândește-te că relația cu copilul tău este cea mai importantă, iar iubirea necondiționată este tot ceea ce aveți nevoie.
