Anxietatea parentală ricoșează în copii. Cum să te calmezi tu ca să se liniștească și ei

Laura Bogaciu, redactor
părinte temător
Ca părinte, este firesc să te simți uneori anxios, pentru că a crește un copil nu-i treabă ușoară. Însă, pe de altă parte, a-ți gestiona anxietatea este important atât pentru sănătatea ta, cât și pentru a nu lăsa ca propria anxietate să afecteze copilul. FOTE: Shutterstock

Orice om probează, cel puțin o dată în viață, „haina” incomodă a anxietății. Și adesea nici măcar nu știe că mixul de sentimente care îl pune la încercare are și o denumire medicală.

Anxietatea este acel sentiment de îngrijorare, de teamă că se va întâmpla ceva rău sau că te vei confrunta cu o situație căreia nu-i vei putea face față. Aceste emoții, aceste sentimente copleșitoare, sunt însoțite și de reacții fizice, precum bătăi accelerate ale inimii, tensiune, tremurături, senzație de „fluturi în stomac”, greață și transpirație. Din păcate, anxietatea nu este prezentă doar strict ca un răspuns la o situație sau un eveniment, ci poate să persiste și după ce acestea au fost depășite. Mai mult de-atât, provoacă unele schimbări în comportamentul obișnuit al celui afectat, care va resimți frecvent senzație de agitație și se va confrunta cu dificultăți în ceea ce privește somnul, concentrarea și relaxarea.

Copiii pot moșteni sau prelua anxietatea parentală

Ei bine, ca părinte, este firesc să te simți uneori anxios, pentru că a crește un copil nu-i treabă ușoară. Însă, pe de altă parte, a-ți gestiona anxietatea este important atât pentru sănătatea și bunăstarea ta mentală și emoțională, pentru a fi capabil să faci față tuturor provocărilor prezente în viața de părinte, pentru a oferi copilului o dezvoltare corespunzătoare, dar și pentru a nu lăsa ca propria anxietate să afecteze copilul. Există studii care demonstrează că, da, anxietatea parentală afectează atât copilul cât și relația părinte-copil (aceasta din urmă pe termen lung, chiar pe viață!) și poate duce inclusiv la simptome de anxietate și depresie la copii. Mai trebuie ținut cont și de un alt aspect: acela că cei mici moștenesc, genetic, nu numai caracteristicile fizice ale părinților, ci pot moșteni și comportamentul de tip anxios. Și-apoi, chiar dacă nu îl moștenesc genetic, expunerea la el în timpul copilăriei este riscantă, pentru că îl pot învăța și prelua.

Când este constantă, frica nu mai e normală

Ce îl poate face pe un părinte să fie anxios? O mulțime de lucruri, și nu chiar întotdeauna justificate. Unii părinți trăiesc anxietate (de separare în acest caz) atunci când copiii merg pentru prima dată la grădiniță sau la școală, temându-se cumplit că cei mici ar putea avea nevoie de ajutorul lor și că nu vor fi acolo să îl acorde. Alții trăiesc cu o grijă permanentă, copleșitoare, cauzată de faptul că spre școală și înapoi spre casă copilul circulă cu un mijloc de transport în comun sau are de traversat, și oricând i se poate întâmpla ceva rău. Sau sunt îngroziți de existența potențialului risc ca, la școală, la locul de joacă sau oriunde este posibilă interacțiunea socială, copilul să fie victima bullying-ului. Bineînțeles că este normal să ne dorim să prevenim situații neplăcute. Bineînțeles că toți vrem să ne protejăm copiii. Frica de „ceva rău” este normală, dar când ea devine o constantă, când ne afectează viața de zi cu zi și implică îndepărtarea copilului de situații inofensive, dar percepute de părinte înfricoșătoare, atunci poate fi un semn de anxietate parentală.

Învață să-ți gestionezi stresul pentru a-l învăța și pe copil cum să facă acest lucru

Poate fi foarte dificil să i se transmită copilului un sentiment de calm atunci când părintele luptă să facă față propriei anxietăți. Dar odată ce acesta reușește să-și gestioneze propriul stres, îl va putea ajuta pe copil să învețe cum să o facă, lucru care îi va folosi de-a lungul întregii sale vieți. Nu trebuie să-ți ascunzi anxietatea, ci să vorbești cu copilul despre ceea ce simți și cum te descurci.De exemplu îi poți spune: „Mă tem că te-ai putea răni la antrenament, dar știu că ești atent și că e puțin probabil să se întâmple acest lucru.”A vorbi despre anxietate le transmite copiilor mesajul că stresul este normal și că ei îl pot gestiona. De asemenea, poate ajuta să planificați cum veți face față anxietății înainte ca aceasta să se întâmple.

Cum să faci față anxietății

Primul lucru pe care îl ai de făcut ca părinte este să încerci să identifici lucrurile care te fac anxios și să stabilești limite sau să-ți faci un plan pentru cum să răspunzi la ele. (Dacă nu poți să realizezi singur aceste lucruri, adresează-te unui specialist, pentru că el te va putea ajuta).

Să practici mindfulness, care este o metodă de concentrare asupra prezentului, poate fi de un real ajutor. Iată două tehnici comune de mindfulness pe care le poți încerca:

Încordează-ți mușchii: începând cu degetele de la picioare, alege un mușchi și încordează-l numărând până la cinci. Apoi relaxează-l și observă cum se schimbă corpul tău. Repetă acest exercițiu lucrând și cu alți mușchi, de jos în sus, urcând către cei de la gât.

Practică respirația abdominală: pune palma stângă pe burtă și pe cea dreaptă pe piept. Inspiră încet din stomac (abdomenul va trebui să se ridice) și apoi expiră, tot încet. Poți face acest exercițiu în momentul în care te simți anxios, dar și mai bine este dacă îl exersezi în fiecare zi. Practica regulată te va ajuta să utilizezi tehnica mai eficient atunci când ai cu adevărat nevoie de ea și te poate face să te simți mai calm în general.

Pentru a-ți gestiona stresul și anxietatea îți mai pot fi de ajutor și alte câteva lucruri. De exemplu, să-ți recunoști temerile și să afli dacă ele chiar au o bază reală. Să spunem că ai înscris copilul la cursuri de înot și îți este frică de fiecare dată că, fiind începător, se poate îneca. Sau că te temi permanent de posibilitatea ca fiul sau fiica ta să fie hărțuit și umilit de vreun coleg de clasă. Vorbește deschis despre aceste temeri cu instructorul de înot, în primul exemplu, și cu alți părinți, în cel de-al doilea. După ce vei afla că nu s-au întâmplat niciodată astfel de accidente și incidente, ia în considerare că este puțin probabil să i se întâmple copilului tău, ceea ce te va putea relaxa.

De ajutor îți poate fi și să te expui fricilor tale, pentru că în acest mod le poți învinge. Este una dintre tehnicile care și-au dovedit eficiența în gestionarea anxietății. Dacă marea ta spaimă este că se poate întâmpla o nenorocire atunci când copilul circulă singur și are de traversat o stradă, bineînțeles că nu îl vei pune să facă acest lucru pe una intens circulată numai ca să-ți învingi teama că ar putea fi victima unui accident! Dar îl poți învăța care sunt regulile pentru a circula în siguranță și îl poți supraveghea pentru a te asigura că le respectă, până când te convingi că este pregătit și apt să se descurce singur.

Cu toții auzim foarte des îndemnul de a practica mișcarea, exercițiile fizice. Atât de des încât aproape că ne-am săturat. Adevărul este, totuși, acela că mișcarea poate rezolva multe probleme. Inclusiv aceea a anxietății. Exercițiile fizice regulate pot reduce stresul și pot îmbunătăți starea de spirit, efectele anti-anxietate simțindu-se după primele cinci minute de activitate fizică mai intensă, de tip aerobic, însoțită de muzică.

Apelează la ajutor profesionist când nu poți gestiona anxietatea parentală

În unele cazuri, anxietatea este severă și nu poate fi gestionată pe cont propriu, pentru că nimic nu pare să funcționeze, sentimentul de panică fără un motiv real sau întemeiat fiind intens și permanent. Mai mult de-atât, sunt prezente și simptome fizice precum durere în piept, respirație rapidă, ritm cardiac crescut, senzație de slăbiciune sau de oboseală permanentă, migrene, probleme gastrointestinale, dificultăți de concentrare și de somn. În acest caz, lucrurile au depășit „linia roșie”, fiind în mod evident necesară intervenția unui medic, care poate prescrie un tratament ce poate reduce semnificativ stările de stres, de anxietate, și manifestările acestora, precum insomnia, oboseala și lipsa capacității de concentrare.

Te-ar mai putea interesa