Sunt momente în care, ca mamă, simți că duci două lumi pe umeri: a ta și a copilului tău. Iar când copilul tău trece printr-o perioadă de neliniște, cu emoții mari și frici greu de înțeles, ai putea simți că ești pe punctul de a te pierde și tu. Anxietatea unui copil nu vine niciodată singură – ea atinge familia întreagă, în special pe mamă, care de cele mai multe ori este oglinda și ancora copilului.
Dar vestea bună e că nu e nevoie de schimbări radicale pentru a fi de ajutor. E suficient să fii acolo, prezentă și deschisă. Să înțelegi ce se întâmplă. Să respiri adânc. Și să faci un pas mic, în fiecare zi.
Ce înseamnă anxietatea la copii
Anxietatea la copii și adolescenți nu arată mereu cum ne așteptăm. Nu vine întotdeauna cu lacrimi sau cu declarații clare de frică. Uneori, vine cu treziri repetate în timpul nopții, cu lipsă de apetit, cu refuzul de a merge la școală sau de a se juca cu alți copii. Alteori, vine cu tăcere, cu emoții înăbușite și cu o nevoie uriașă de siguranță. Toate acestea sunt semnale care ne spun că ceva din interiorul copilului are nevoie de mai multă atenție și grijă.
Cum se manifestă anxietatea în perioada examenelor
Examenele vin adesea cu o încărcătură emoțională uriașă pentru copii chiar dacă sunt în clasele primare sau la liceu. Chiar și testele aparent „banale” pot provoca frică de eșec, gânduri repetitive („dacă nu reușesc?”, „ce o să creadă ceilalți?”), dar și tulburări de somn sau modificări în comportament. Un copil anxios înainte de un examen poate deveni mai iritabil, mai retras sau, dimpotrivă, mai agitat. Iar aceste emoții pot persista, mai ales dacă nu sunt înțelese și validate.
Legătura dintre somn și anxietate
Somnul și anxietatea sunt profund legate. Lipsa somnului face ca un copil să devină mai sensibil la stres și să aibă reacții emoționale mai intense. Pe de altă parte, un copil anxios va adormi mai greu, se va trezi mai des sau va refuza complet să doarmă singur. Un cerc vicios care, dacă nu este întrerupt cu blândețe, poate duce la o stare generală de iritabilitate și oboseală, atât pentru copil, cât și pentru părinte.
Cum anxietatea copilului afectează mama
Empatia părintească
Ca mamă, ai un radar emoțional fin setat pe starea copilului tău. Când el suferă, suferi și tu. Empatia devine uneori responsabilitate exagerată. Vrei să-l protejezi, să-l înțelegi, să-l salvezi din orice neliniște. Și, în tot acest proces, uiți de tine. Îți pui propriile emoții pe pauză, fără să îți dai seama că ai nevoie și tu de susținere. Stresul generat de emoții puternice te poate stoarce de puteri, te simți irascibilă și neliniștită.
Efectele asupra somnului părintelui
Când copilul nu doarme, nici mama nu doarme. Trezirile nocturne frecvente, dificultatea de a readormi, grija continuă și stresul emoțional pot duce, în timp, la tulburări de somn pentru părinți. Și astfel, începe un alt cerc vicios: copilul e neliniștit, mama nu doarme, mama e epuizată, copilul simte această tensiune și devine și mai anxios.
Modificări ale comportamentului părintelui
Un copil care refuză să mănânce, care tace sau izbucnește brusc, poate genera în mamă un amestec greu de dus: îngrijorare, vinovăție, frustrare. Poate simți că nu face suficient sau că greșește undeva. De multe ori, aceste gânduri duc la o stare de emotivitate crescută, în care mama se simte epuizată psihic și fizic. Important este să nu uităm: copilul nu are nevoie de o mamă perfect calmă mereu, ci de o mamă conștientă de propriile limite și dispusă să primească ajutor.
Cum ajută mama copilul să își gestioneze anxietatea
Atmosfera calmă înainte de culcare
Seara este un moment cheie în gestionarea anxietății. În loc să accelerăm ritmul, încetinim. O lumină caldă, o poveste, o baie relaxantă, câteva exerciții de respirație – toate acestea pot ajuta copilul să se simtă în siguranță. Nu e nevoie de un ritual elaborat, ci de unul constant, previzibil, care să transmită mesajul: „Ești iubit, ești în siguranță, ne odihnim.”
Comunicarea
Un copil care poate vorbi despre ceea ce simte are deja un pas mare făcut spre echilibru emoțional. Rolul tău e să creezi un spațiu unde fricile pot fi spuse fără a fi minimizate sau corectate. Întreabă-l: „Ce crezi că s-ar putea întâmpla?”, „Cum ai vrea să pregătim testul de mâine?”, „Ce ți-ar face bine în seara asta?” Uneori, răspunsurile surprind. Alteori, e suficient că întrebi și apoi să construiți împreună o soluție sau măcar o variantă de a gestiona stresul.
Mama își păstrează calmul
Poate părea contraintuitiv, dar cel mai important lucru pe care îl poți face pentru copilul tău este să ai grijă de tine. Să dormi. Să vorbești cu cineva. Să îți iei câteva minute pe zi pentru ceva ce îți face bine. Atunci când tu ești bine, și copilul tău are șansa să fie bine. Nu este egoism. Este un act de grijă profundă, care se transmite mai departe, fără cuvinte.
Anxietatea copilului și stările tale de copleșire nu sunt semne că ai greșit. Sunt semne că viața e intensă, reală, uneori greu de dus. Dar și că ai în tine resurse pe care poate încă nu le-ai descoperit. Poate că nu vei reuși în fiecare zi să găsești echilibrul, dar, cu pași mici, cu răbdare și blândețe, poți construi un spațiu sigur în care și tu, și copilul tău, să învățați să vă liniștiți împreună.
Dacă anxietatea copilului persistă sau se agravează, se recomandă a se consulta un specialist din domeniul sănătății.
