Pe măsură ce cresc, copiii au diferite temeri și frici. Temerile comune din copilărie sunt normale și coincid cu diferite etape de dezvoltare. În general, frica este o emoție care ne ajută să fim precauți. Când sunt mici, se tem de lucrurile noi, pe care nu le cunosc încă. Apoi apar temeri legate de schimbările prin care trec. Detaliem totul despre fricile copiilor în articol.
De-a lungul vieții, orice copil va experimenta teama. Pe măsură ce încep să cunoască lumea în care trăiesc, noi experiențe și provocări, anxietatea – exprimată prin neliniște, îngrijorare, teamă – devine o componentă inevitabilă a dezvoltării lor.
Potrivit unui studiu citat de healtychildren.org, 43% dintre copiii cu vârste între 6 și 12 ani au temeri și îngrijorări legate de anumite aspecte ale vieții lor. Fricile copiilor, precum frica de întuneric, în special de a rămâne singuri în întuneric, este una dintre cele mai frecvente temeri la această grupă de vârstă. La egalitate, se află frica de animale – de câinii mari care latră puternic. Unii copii se tem de cutremure, de incendii ori de înălțimi. Alții, care conștientizează știrile, se pot teme de hoți, de răpitori sau de războaie. Dacă în familie există o persoană grav bolnavă sau a avut loc un deces, copiii pot deveni îngrijorați de sănătatea celor din jur.
Temerile copiilor: un ghid pe vârste
Ce temeri au copiii în funcție de vârstă și cum îi ajutăm să le înțeleagă și depășească:
BEBELUȘI ȘI COPII MICI (0-2 ani)
Bebelușii se simt anxioși față de persoanele străine, pe când copiii mai mari (până în 2 ani) resimt anxietatea de separare, teama de a fi despărțiți de părinte. Când bebelușii au aproximativ 8-9 luni, ei pot recunoaște fețele oamenilor pe care îi cunosc. De aceea, fețele noi le pot părea înfricoșătoare – chiar și o nouă dădacă sau o rudă. Ei plâng sau se agață de unul dintre părinți pentru a se simți în siguranță. Aceasta este prima manifestare a anxietății de separare, care va ajunge la apogeu între 10 luni și 2 ani. În această perioadă, copilașii încep să conștientizeze teama de a fi despărțiți de părinte. Nu vor să rămână cu altcineva (uneori nici chiar cu bunicii pe care îi cunosc), refuză să doarmă singuri.
Zgomotele puternice sunt o altă sursă de temeri pentru copilașii până în 2 ani (poate chiar și puțin mai mari). Zgomotul apei trase la toaletă, tunetele și alarmele mașinilor, spre exemplu, îi pot speria, declanșându-le adevărate crize de plâns. Explicația este strâns legată de faptul că micuții nu au sistemul senzorial complet dezvoltat, iar sunetele puternice îi copleșesc, fiind inconfortabile din punct de vedere fizic. „Plea tale! Doale!“ este reacția des întâlnită la copilașii care refuză plimbarea pe o anumită stradă unde a fost speriat de alarma puternică a unei mașini. Sau nu mai vor să intre în baie pe motiv că acolo este toaleta care face zgomote prea puternice.
Ce îi liniștește – alinarea
Cuvântul-cheie este alinarea. Coboară-te la nivelul lui și liniștește-l în orice mod funcționează mai bine pentru el: mângâindu-l, legănându-l și spunându-i „Liniștește-te, totul este în regulă. Mami e aici!“ Ajută, de asemenea, pentru copilașii mai mari, să-l avertizezi înainte de a se întâmpla ceva ce știi că îl sperie și nu poate fi evitat. Spre exemplu, când sunteți pe stradă și auzi sirena unei salvări care va trece pe lângă voi. Sau înainte de a trage apa la toaletă – „O să trag apa, zgomotul ar putea fi înfricoșător, dar ești în siguranță.“
Calmul nostru, ca părinți, îl poate ajuta să treacă mai ușor peste altfel de momente. Copiii de această vârstă se pot speria și de Moș Crăciun. Așadar, oricât de mult ți-ai dori Crăciunul pe care ți l-ai imaginat, cu bătrânul cu barcă ținând copilul în poală lângă șemineu, renunță la idee până când copilul tău va mai crește și va înțelege.
PREȘCOLAR (3-4 ani)
La această vârstă, fricile copiilor sunt legate de lucruri imaginare. Ei au deja capacitatea să-și imagineze diferite lucruri și chiar să se prefacă, dar nu pot face diferența între ceea ce este real și ceea ce este imaginar. Pentru ei, monștrii înfricoșători pe care și-i imaginează sunt reali. Se tem de ce ar putea fi sub pat sau în dulap. Se tem că ceea ce este acolo i-ar putea apuca de picior, i-ar putea doborî sau le-ar putea mânca o mână cu dinții lor uriași și ascuțiți. Fără glumă, încearcă să te pui în locul lor!
Mulți se tem de întuneric, dar și să meargă singuri la culcare. „Lucrurile se schimbă la această vârstă, iar zgomotele și umbrele capătă în imaginația înfloritoare a copilului formele unor monștri de temut“, explică psihologul de copii, dr. Tamar Chansky, autor al cărții Freeing Your Child From Anxiety (n.red.: „Eliberarea copilului de anxietate“). Teama aceasta, programată să ne avertizeze și să ne protejeze de pericole, este vinovată de visele înfricoșătoare pe care le au copiii la această vârstă. După ani în care a dormit profund în cele mai întunecate camere, copilul tău poate deveni brusc împietrit de teama umbrelor din dormitor. Este „prea întuneric“ acolo. Ei observă și înțeleg deja ceea ce văd, dar întunericul este imposibil de acceptat pentru că nu pot vedea mare lucru.
Ce îi liniștește – echilibrul
Înainte de a te grăbi să elimini pericolele imaginare care îți tulbură micuțul, oprește-te puțin și gândește-te. Îl poți ajuta să înțeleagă lucrurile, arătându-i cu răbdare că nu e nimic înfricoșător în lumea lui. Copiii învață acum să descopere lumea și totul este nou pentru ei. Iar ceea ce este nou și pe adulți îi sperie, doar că aceștia au alt fel de reacții. Pentru micuțul tău, tu ai putea stabili un echilibru.
Spre exemplu, dacă îi e teamă de umbrele din camera întunecoasă, petrece cu el mai mult timp la culcare. Aprinde și stinge lumina de mai multe ori, arătându-i că umbrele care îi par monstruoase sunt ale jucăriilor lui. Citiți povești despre teama de întuneric pentru a le arăta copiilor că monștri nu există în realitate.
Un alt lucru care îi ajută pe micuți în această perioadă sunt rutinele. Lumea lor se schimbă foarte repede, ei descoperă multe lucruri noi și asta îi face să fie temători. Observă și stabilește rutine care îl liniștesc – nu-i place să fie tuns, nici nu e cazul, punem lega părul chiar dacă e băiețel; nu-i place să muți mobilele în casă, mai pot să aștepte; o neliniștește un fel nou de mâncare, nu e grav, important e să mănânce.
ȘCOLAR (5-6 ani)
Odată cu începerea școlii, copilul tău intră într-o altă etapă de dezvoltare. Și fricile copiilor, la fel. Cu alte minusuri, dar, desigur, și cu multe plusuri. Și temerile lui sunt altele în această perioadă. Pe bună dreptate, nu cunoaște regulile și nici ce se așteaptă de la el.
Se va teme să nu-și supere învățătoarea. Vei descoperi asta din poveștile cu care vine de la școală – „Astăzi Matei n-a vrut să se potolească din râs și doamna învățătoare s-a supărat atât de tare pe le, încât nu s-a mai jucat cu noi în curtea școlii!“.
Îi va fi teamă să nu se îmbolnăvească sau rănească. Mai ții minte când venea julit și-l pupai pe genunchi și se oprea din plâns? Acum a înțeles că lucrurile nu funcționează așa (din păcate, nu?). Temerile lui legate de boală sau rănire apar la această vârstă din două motive: este conștient de mult mai multe lucruri din jurul lui și nu a uitat cum a fost ultima oară la Camera de Gardă când a căzut din leagăn și și-a spart buza. Sau ce gust neplăcut avea medicamentul primit la ultima tuse foarte urâtă.
Va avea coșmaruri care i se vor părea extrem de reale. Deși a înțeles ideea cu „Zâna Măseluță“ și cu unicornii (nu mai crede în așa ceva), copilul încă încearcă să descopere ce este real și ce nu. De aceea, e încă speriat de visele urâte care par atât de reale. Această neclaritate a realității face parte din dezvoltarea normală a creierului. Și este motivul pentru care, vei observa, copilul preferă acum jocurile de rol, în care simulează personaje.
Ce îi liniștește – explicațiile
Și empatia, desigur. Empatie plus explicații. După un vis urât, oferă-i alinare și arată-i empatie, mângâindu-l. Apoi explică-i că visele – fericite, prostești sau înfricoșătoare – sunt doar povești pe care mintea noastră le inventează noaptea și nu sunt adevărate. Dar oricât de „prostească“ ți se pare o temere a copilului, nu o respinge spunându-i că este „nimic“, ne sfătuiește dr. Chansky. Acest lucru transmite mesajul că sentimentele lui sunt greșite și i-ar putea afecta capacitatea de a gestiona emoțiile negative puternice în viitor. Dr. Chansky sugerează acest exercițiu pentru a-l încerca înainte de culcare: pune copilul să deseneze patru uși pe o hârtie și în fiecare ușă unul dintre lucrurile lui preferate – o ciocolată, pe bunica, jucăria preferată, mașina familiei – ce vrea el. Înainte de culcare, pune-l să aleagă o ușă prin care să „treacă“ și la care să se gândească în timp ce adoarme.
COPIL MARE (7 ani+)
Fricile copiilor mai mari au legătură cu pericolele din viața reală. De pe la 7 ani, monștrii de sub pat nu îi pot speria (atât de mult) pentru că acum știu că nu sunt reali. La această vârstă, unii copii încep să se teamă de lucruri care s-ar putea întâmpla în viața reală. S-ar putea să simtă frică de dezastrele naturale despre care aud. Să se teamă că ar putea fi răniți sau că o persoană dragă ar putea muri. Școlarii se pot simți îngrijorați acum de temele de la școală, de notele primite sau ar putea fi anxioși cu privire la relațiile cu prietenii. Mai exact, se tem să nu fie respinși de cei de vârsta lui ca fiind nepotriviți.
Mai încolo, preadolescenții și adolescenții pot avea temeri legate de viața socială. Se pot simți anxioși în legătură cu modul în care arată sau dacă se vor potrivi „tribului“. Se simt speriați înainte de un examen sau chiar de un test, se pot teme dacă merg la o școală nouă sau chiar să susțină un proiect.
Ce îi liniștește – susținerea
Adunați împreună informații. Dacă își face griji de vreun dezastru natural de care a auzit la știri, citiți despre furtuni și explică-i ceea ce aude. Puteți descoperi că nu există uragane unde locuim noi, dar chiar și pentru alte calamități, lumea este avertizată și oamenii se pot pregăti să treacă cu bine peste aceste evenimente. Nu-l minți doar pentru a-l liniști. S-ar putea să descopere singur și își va pierde încrederea în tine, ne sfătuiesc specialiștii.
Ajută-ți copilul să se pregătească pentru un examen important sau pentru orice eveniment din viața lui. Cel mai important e să te audă că tu, părintele, crezi în ei. Crezi în forța lor. Viața e făcută din provocări, iar copiii de la noi învață cum să le facă față.
Când teama se transformă în fobie
Uneori, fricile copiilor pot deveni atât de puternice încât se transformă în fobii. Fobiile pot influența semnificativ activitățile zilnice obișnuite ale unui copil. Spre exemplu, fobia pentru câini a unui copil de 6 ani l-ar putea panica într-atât încât să refuze să mai iasă pe stradă. Un copil de 10 ani ar putea deveni atât de înspăimântat de știrile despre un criminal în serie, încât ar putea să refuze să mai doarmă singur noaptea. Unii copii ar putea dezvolta fobii față de oamenii pe care îi întâlnesc în viața lor de zi cu zi. Această timiditate severă îi poate împiedica să-și facă prieteni la școală și să relaționeze cu majoritatea adulților, în special cu străinii. S-ar putea să evite în mod conștient situațiile sociale, cum ar fi zilele de naștere ale colegilor. Acestor copii le este greu să converseze confortabil cu oricine, cu excepția membrilor familiei.
Majoritatea copiilor fac față fricilor normale cu sprijin blând din partea părinților lor. Pe măsură ce cresc, trec peste temerile pe care le aveau la o vârstă mai fragedă. Unora, însă, le este mai greu și au nevoie de mai mult ajutor. Dacă acestea sunt extreme sau împiedică un copil să ducă o viață normală, ar putea fi un semn al unei tulburări de anxietate.
- CITEȘTE ȘI: Principalele tipuri de anxietate la copii. Cum se manifestă și care sunt factorii declanșatori
Cum poți ajuta un astfel de copil
Discută cu medicul dacă temerile copilului:
- par extreme sau au trecut de mult peste vârsta indicată;
- îl fac să fie foarte supărat, trist sau să facă crize de furie;
- îl împiedică să facă lucruri – cum ar fi să meargă la școală, să doarmă singur sau să stea fără părinți în anumite situații;
- îi provoacă simptome fizice (dureri de stomac, de cap sau respirație sacadată) sau stări de amețeală ori rău.
Temerile copiilor în funcție de sex
Un studiu din 2003, a arătat că fricile copiilor diferă și în funcție de sex. Astfel, fetele tind să manifeste mai mult teamă de întuneric, de locuri ciudate, de sunete, de obiecte sau oameni ciudați, de a fi răpite, jefuite sau ucise, precum și teama de șerpi, de murdărie și de animale. În schimb, băieții manifestă o teamă mai mare de pericol, de vătămare fizică, de școală, de eșec, de coșmaruri și de ființe imaginare. Studiul a mai subliniat, ca regulă generală, și faptul că fetele au un scor mai mare la diferitele categorii (teama de șobolani, păiajeni, șerpi, șoareci, case cu aspect misterios și singurătate).
Dacă ți-a plăcut acest articol despre temerile copiilor, te vor ajuta și informațiile din aceste articole:
