Teama copiilor de medicul stomatolog este, de cele mai multe ori, „sădită” de părinți, prin prisma propriilor experiențe sau prin abordări greșite, chiar dacă neintenționate. Atunci când copiii ajung la stomatolog doar în momentul în care au carii sau trebuie să li se facă extracții, va fi mai dificil pentru medic să construiască o experiență pozitivă. Însă, dacă părinții au grijă să-i aducă pe copii de la vârste fragede, nu neapărat pentru tratament, ci pentru a se familiariza cu vizitele la cabinet, sunt toate șansele ca frica să fie exclusă, dinții să fie mai bine îngrijiți și tratamentele mai ușor de suportat. Dr. Andreea Brașoveanu, medic stomatolog pediatru la DENT ESTET 4 KIDS, explică, pas cu pas, strategia prin care cabinetul dentar poate fi transformat dintr-un spațiu al fricii, într-un loc al încrederii, atât pentru părinți, cât și pentru copii.  

 „Dacă prima experiență este pozitivă, cabinetul rămâne un loc sigur”

„Mulți părinți sunt uimiți când le spun: prima vizită la stomatolog ar trebui să fie înainte ca micuțul să aibă toți dinții de lapte. Ideal ar fi în jurul vârstei de 1 an sau la maximum 6 luni după apariția primului dinte”, recomandă dr. Andreea Brașoveanu.  

La această vârstă, explică specialistul, nu vorbim despre tratamente: „Vorbim despre familiarizare. Copilul descoperă cabinetul ca pe un mediu prietenos, cu lumini colorate, oglinzi amuzante și un scaun care «plutește». Această primă impresie contează enorm, pentru că, la vârsta aceasta, creierul copilului funcționează pe bază de asocieri emoționale: dacă prima experiență este pozitivă, cabinetul rămâne un loc sigur”. 

De altfel, Academia Americană de Stomatologie Pediatrică (AAPD) recomandă prima vizită la 1 an tocmai din acest motiv — nu pentru a trata, ci pentru a preveni și a construi o relație, reamintește specialistul. „În timpul acestei vizite, medicul verifică dezvoltarea maxilarelor, modul de erupție a dinților, obiceiurile de alimentație și oferă primele sfaturi de igienă personalizate”, mai spune dr. Andreea Brașoveanu. 

Cum pregătim ca părinți vizita la medic: orice referire la durere trebuie evitată 

Părintele are rolul cel mai important în pregătirea copilului pentru cabinet, nu dentistul. Pregătirea ideală nu necesită efort mare: o carte ilustrată despre vizita la dentist, un joc de-a doctorul cu o periuță și un ursuleț, sau un desen animat. Scopul este ca ideea de „cabinet stomatologic” să nu fie o surpriză, ci un lucru deja familiar.

Felul în care reacționează părintele este, de asemenea, important, iar copilul simte. „Dacă mama sau tata vorbesc despre vizită cu entuziasm sau măcar cu neutralitate, copilul preia aceeași atitudine. Dacă, în schimb, simte tensiune, îngrijorare sau exces de pregătire („hai să-ți explic tot ce o să ți se întâmple”), copilul interpretează: „dacă trebuie să mă pregătească atât de mult, înseamnă că e ceva grav”, atrage atenția dr. Brașoveanu. 

Ce ar trebui să-i spună părintele copilului pentru a nu-l speria? Iată câteva idei: „Mergem să numărăm dinții cu doamna doctor”. Sau: „O să fie distractiv”, „O să vedem câți dințișori ai”, „O să stai pe un scaun magic”. 

Orice referire la durere trebuie evitată. Propoziții precum „nu te doare” sau „nu-ți face nimic” sunt contraproductive. „Creierul copilului procesează mai întâi cuvântul-cheie („doare”, „face ceva”) și abia apoi negația. Rezultatul? Copilul se așteaptă la exact ce ați vrut să evitați”, explică specialistul.  

În concluzie, cel mai potrivit moment pentru prima vizită la stomatolog este înainte să existe vreo problemă: „Așa construim încredere, nu frică”, subliniază medicul stomatolog pediatru. 

Mergeți la medic cât mai devreme dimineața!

Un alt aspect foarte important este momentul în care are loc vizita la medicul stomatolog. De ce contează acest lucru? „Programările făcute dimineața devreme sunt esențiale. Pentru că diferența de cooperare dintre un copil care vine la 9 dimineața, odihnit, hrănit, cu energie bună, și unul care vine la 17:00, după o zi plină de grădiniță, stimulare și oboseală, este uriașă. Un copil mic are o fereastră de cooperare limitată. Deci, dacă   vizita este matinală, copilul este cooperant, lucrăm mai mult și mai bine”, atrage atenția medicul stomatolog. 

După-amiaza însă, nivelul de cortizol crește natural, toleranța la frustrare scade, iar capacitatea de a gestiona situații noi se reduce semnificativ. „Programați vizita la dentist dimineața, și veți vedea o diferență imediată. Tratați această vizită ca pe o ieșire normală, nu ca pe un eveniment extraordinar. Copilul nu trebuie pregătit în exces: un simplu «azi mergem la doctorul de dințișori, o să fie fain» este suficient. Cu cât e mai casual tonul părintelui, cu atât copilul e mai relaxat”, recomandă dr. Brașoveanu. 

Unde și cum începe frica de dentist

Frica de medicul dentist poate fi transmisă de la părinte către copil, fără ca acesta să-și dorească, prin mesaje indirecte pe care copilul le absoarbe.  

Un comentariu la masă de genul „vai, mi-e groază de dentist”, o scenă dintr-un film, amenințarea clasică „dacă nu mănânci, te duc la doctor”, construiește, cărămidă cu cărămidă, un zid de anxietate. „Iar când copilul ajunge în sfârșit în cabinet, acel zid e deja construit — și noi, ca medici, trebuie să-l dărâmăm înainte să putem face orice altceva”, explică dr. Brașoveanu. 

Copiii sunt incredibil de receptivi la emoțiile părinților. Fenomenul se numește „social referencing”, copilul se uită la reacția părintelui ca să știe cum să reacționeze el însuși. Dacă mama e calmă și zâmbitoare, copilul gândește: „e în regulă.” Dacă mama e tensionată, copilul gândește: „e pericol”.

Prin urmare, frica de stomatolog se învață de cele mai multe ori în familie, de la adulți, fără ca aceștia să-și propună acest lucru. „Frica nu e a copilului. E moștenită. Și vestea bună e că, la fel cum se învață, se poate și dezvăța. Pentru asta orice emoție negativă în legătură cu vizita la cabinetul medicului stomatolog trebuie înlocuită cu una neutră sau pozitivă. Despre dentist trebuie vorbit așa cum se vorbește despre profesorul de la grădiniță, despre o persoană prietenoasă, de încredere. Iar dacă părintele are propria anxietate dentară – lucru perfect normal – atunci să lase pe altcineva, un bunic relaxat, de exemplu – să însoțească copilul la primele vizite”, îndeamnă dr. Andreea Brașoveanu. 

Potrivit acesteia, temerile copilului nu trebuie minimalizate, ci validate. Asta înseamnă în loc de „nu fi laș, nu e nimic”, „înțeleg că e ceva nou pentru tine. Hai să descoperim împreună cum e”.

Cele mai frecvente greșeli ale părinților

Trei lucruri aud medicii dentiști în cabinet, lucruri care le fac munca foarte grea: programările târziu în zi, așteptarea durerii și cuvintele magice greșite, atrage atenția dr. Andreea Brașoveanu. 

Greșeala nr. 1: așteptarea durerii

„Venim doar când doare” este cel mai frecvent tipar pe care stomatologii care se ocupă de copii îl întâlnesc. „Părintele nu percepe urgența unei vizite de control dacă nu apare durerea. Problema? Când copilul ajunge prima dată în cabinet cu o carie avansată sau o infecție, asocierea devine automată: dentist = durere. Și această asociere se fixează în memorie pentru ani de zile”, explică specialistul. 

Ce se poate face? Se poate veni la control preventiv, o dată la 6 luni. Astfel, eventualele probleme dentare pot fi descoperite din timp, iar tratamentele sunt semnificativ mai ușor de suportat, comparativ cu acelea de urgență. 

Greșeala nr. 2: anxietatea de transfer

„Acesta este termenul pe care îl folosim pentru momentul în care emoțiile părintelui se transmit către copil. Părintele intră în cabinet tensionat, strânge mâna copilului mai tare decât de obicei, întreabă repetat «ești bine?» — iar copilul citește: «ceva e în neregulă». Este un cerc vicios involuntar”, adaugă medicul. 

Părintele vrea să protejeze, dar prin hiperatenție și anxietate vizibilă, transmite exact mesajul opus: „De aceea, în multe cazuri, cele mai liniștite vizite sunt cele în care părintele stă în sala de așteptare și copilul intră singur  – la vârste mai mari, desigur, de la 4–5 ani”.

Greșeala nr. 3: cuvintele greșite

Cuvinte ca „ac”, „freză”, „injecție”, „nu doare” sunt alarme roșii în mintea unui copil. „Noi, ca medici, am dezvoltat un întreg vocabular alternativ: nu avem ace, avem «picături magice de adormit»/ Nu avem burghiu, avem «aspiratorul de microbi». Nu facem injecții, punem «cremă de superputeri». Ca medici stomatologi pediatri, noi suntem pregătiți să comunicăm într-un limbaj adaptat în funcție de vârsta copilului. Pregătirea excesivă acasă cu detalii tehnice «o să-ți pună o anestezie, o să te înțepe puțin» face mult mai mult rău decât bine”, avertizează specialistul. 

Ce este indicat la vârste mici: periajul corect, ața dentară și dușul bucal

La vârste mici, ca și la vârste mari și perioada adultă, o bună îngrijire a dinților implică trei lucruri: periaj, ață dentară și duș bucal. Dintre acestea, periajul este cel mai important. Iar el trebuie început de la apariția primului dinte. „Inițial, cu o compresă umedă sau o periuță de silicon pentru deget, apoi cu o periuță moale adaptată vârstei. Tehnica recomandată pentru copii mici este simplă: mișcări circulare, blânde, pe toate fețele dinților, timp de aproximativ 2 minute. Iar dacă ar fi să  rețineți un singur lucru din tot acest interviu: periajul de seară este cel mai important moment din rutina de igienă zilnică ”, subliniază dr. Brașoveanu.

La vârsta de 3 ani, poate fi introdusă periuța electrică. Aceasta are și   avantajul de a fi mai „distractivă” pentru copil, ceea ce înseamnă o cooperare mai bună.

„Un aspect esențial: până la 7–8 ani, periajul trebuie supervizat sau completat de părinte. E ca la șireturi, copilul vrea să facă singur, dar dexteritatea fină nu e încă acolo. Lăsați-l să înceapă singur, apoi faceți voi o «recapitulare»”, recomandă medicul stomatolog. 

Ața dentară devine utilă când dinții se ating între ei — de obicei în jurul vârstei de 4–5 ani. Zona interdentară este locul unde periuța nu ajunge și de acolo încep majoritatea cariilor la copii. Există și variante de ață pe suport (floss picks) care sunt mai ușor de utilizat de către părinții cu copiii mici.

Cât privește dușul bucal, acesta poate fi introdus de la vârsta de 6 ani, dar este complementar periajului și nu un substitut al acestuia. „Copilul trebuie să știe să scuipe controlat înainte de a-l folosi. Nu înlocuiți niciodată periajul cu dușul bucal — este o greșeală frecventă, mai ales la adolescenți care «nu au timp»”, atrage atenția specialistul. 

Pentru ca periajul să nu devină o corvoadă se poate asculta o melodie preț de 2 minute, folosind o aplicație de gamificare sau se poate organiza un concurs de „cine se spală mai bine” împreună cu frații. Rutina devine plăcere când copilul are un motiv să se implice.

Trucuri ale medicilor DENT ESTET pentru a împrieteni copiii cu vizitele la dentist

În clinicile DENT ESTET, totul este gândit pentru a spori confortul celor mici. Astfel, scaunul pe care îl ocupă pacientul se numește „scaun de astronaut” și aspiratorul se cheamă „Dl. Slurp”. „Ne bazăm pe o metodă clinică validată, numită Tell-Show-Do (Explic – Arăt – Fac): înainte de orice procedură, explicăm copilului ce urmează, în cuvinte pe care le înțelege, apoi îi arătăm pe mâna lui sau pe o jucărie, și abia apoi trecem la acțiune”, explică dr. Brașoveanu. 

În plus, fiecare vizită la DENT ESTET are elemente de joc integrate: copilul primește ochelari de soare (pentru lumina de pe scaun), alege muzica sau desenul animat pe ecran, iar, la final, primește o diplomă de curaj și o mică recompensă. „Este vorba despre o strategie neuroștiințifică: creierul copilului asociază experiența cu distracție și recompensă, nu cu teamă. Mai folosim tehnica «voce–pauză–voce»: vorbim calm, facem o pauză scurtă pentru ca informația să fie procesată, apoi continuăm. Pentru copiii mai anxioși, începem cu vizite de acomodare — unde nu facem nimic altceva decât să ne cunoaștem. Copilul se așază în scaun, explorăm împreună instrumentele, și pleacă cu o amintire pozitivă.”, mai spune medicul stomatolog. 

Potrivit specialistului, părinții pot aplica acasă aceleași principii ca la cabinet: pot transforma periajul într-un joc cu punctaj, pot numi periuța „super-periuță” și pot inventa orice poveste despre microbi. „Copiii învăță prin joc, iar igiena orală nu face excepție. Iar cel mai important instrument din cabinet nu e freza — este încrederea. Și aceasta se construiește în timp, cu răbdare și creativitate”, conchide medicul stomatolog pediatru.