Crizele de furie încep, de obicei, în jurul vârstei de 18 luni și sunt foarte frecvente la copiii mici. Lovitul și mușcatul sunt, de asemenea, comportamente obișnuite. Unul dintre motivele pentru care se întâmplă acest lucru este faptul că micuții vor să își exprime trăirile, dar le este greu, nu au abilitățile necesară ca să o facă. Se simt frustrați, iar această frustrare se manifestă printr-o criză de furie. Tantrumurile la copiii de 4 ani sunt diferite față de cele ale bebelușilor, dar au în spate tot frustrarea. Dacă te întrebi de ce apar și cum le poți face față, găsești mai jos câteva soluții.
Ce sunt tantrumurile și cum se manifestă
O criză de furie sau un tantrum este, practic, o izbucnire de frustrare și nervi. Aceste crize pot fi fizice sau verbale și, uneori, survin concomitent. Copilul poate fi agitat și poate manifesta comportamente neplăcute sau deloc potrivite situației. De obicei, se comportă astfel pentru că își dorește sau are nevoie de ceva și nu poate exprima în cuvinte. În cele mai multe dintre cazuri, crizele de furie sunt adesea disproporționate, copiii reacționează foarte intens la o problemă minoră sau la o întâmplare banală. Asta nu îi împiedică pe cei mici să plângă isteric, să lovească cu picioarele, să țipe sau chiar să se tăvălească.
Tantrumurile copiilor sunt un aspect normal al dezvoltării lor emoționale. Aceste episoade cu țipete, lovituri și multe lacrimi fac le permit copiilor să își elibereze frustrările și să ofere indicii părinților (oricât de vagi ni s-ar părea) despre factorul care a declanșat nemulțumirea. De cele mai multe ori, acestea apar atunci când cei mici nu obțin ceea ce își doresc sau primesc un refuz. La copiii de vârste mici, majoritatea crizelor de furie durează maximum 15 minute și, în cele mai multe situații, acestea trec la fel de repede cum au apărut, iar copiii pot reveni la activitățile lor zilnice.
Pentru majoritatea dintre noi (copii sau adulți), este dificil să verbalizăm sentimentele atunci când suntem supărați (unii dintre noi nu reușim să exprimăm ceea ce simțim nici în momente de liniște!). Dar, în cazul copiilor, tantrumurile apar atunci când aceștia simt că nu dețin controlul, când nu găsesc soluția potrivită pentru nevoile lor din acel moment. În aceste momente este bine să le canalizăm energia spre soluții, către rezolvarea problemei care îi macină și să își folosească furia (sau forța) într-un mod constructiv. În plus, trebuie să le educăm răbdarea și să îi facem să accepte că, uneori, gratificările și satisfacerea nevoilor pot fi amânate sau se pot lăsa așteptate.
- CITEȘTE ȘI: Tantrumul, o invenție a parentingului de azi? De ce nu făceau copiii crize „pe vremea noastră”?
Tantrumuri la copii de 4 ani?
Crizele de furie sunt frecvente la copiii cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani, dar și copiii mai mari pot avea tantrumuri. Există câțiva factori care pot declanșa apariția crizelor de furie, indiferent de vârsta copiilor:
- Temperamentul: acesta determină rapiditatea și intensitatea cu care copiii reacționează la evenimentele frustrante sau schimbările din mediul lor. Copiii mai sensibili pot fi mai ușor deranjați de astfel de situații.
- Stresul, foamea, oboseala și suprastimularea: acestea pot îngreuna exprimarea și gestionarea emoțiilor, precum și menținerea calmului.
- Situații cărora copiii nu le pot face față încă: autocontrolul, empatia, aptitudinile sociale se învață mai târziu, astfel că un copil mic nu poate gestiona cu ușurință micile conflicte de la locul de joacă, de exemplu.
- Emoțiile puternice: grijile, frica, rușinea sau furia – toate aceste sentimente pot fi copleșitoare pentru cei mici.
Ce poți face în cazul tantrumurilor la cei mici
Iată câteva lucruri pe care părinții le pot face pentru preveni și gestiona crizele de furie:
- Ajutați copilul să-și înțeleagă emoțiile. Puteți face asta încă de la naștere, folosind cuvinte pentru a numi sentimentele. Copiii pot, astfel, citi în comportamentul și mimica părinților ce înseamnă „fericit”, „trist”, „supărat”, „obosit”, „flămând” sau „liniștit”.
- Identificați factorii declanșatori ai crizelor, cum ar fi oboseala, foamea, frica sau suprastimularea. Puteți planifica programul zilnic pentru a încerca evitarea acestor situații (de exemplu, puteți merge la cumpărături după ce copilul a dormit și a fost hrănit).
- Încurajați copilul să observe cum se simte atunci când gestionează o situație dificilă fără să facă o criză. De exemplu: „Am văzut că ai reconstruit acel turn din cuburi, fără să te superi când s-a dărâmat. Cum te-ai simțit în acel moment? Te-ai simțit puternic și calm?”
- Discutați despre emoții după tantrum, când copilul este mult mai calm. De exemplu: „Am observat că ai aruncat jucăria pentru că te-ai enervat că nu mai funcționa. Ce altceva ai fi putut face în acel moment?”
- Modelați reacții pozitive la stres, comportamentul părinților este cea mai bună cale de învățare: De exemplu: „Sunt cam îngrijorat că vom întârzia din cauza traficului. Dar, dacă respir adânc, asta mă va ajuta să rămân calm”.
- La copiii mici, metoda „time-in” funcționează bine. Rămâneți aproape, oferiți-i sprijin și confort, apoi oferiți-i empatie și asigurați-l că îi înțelegeți sentimentele.
- La copiii mai mari, puteți folosi cei 5 pași pentru calmare: identifică emoția, numește-o, oprește-te un moment, ajută copilul să se calmeze și abordează problema care a declanșat criza.
Cum putem face ca aceste episoade să treacă mai ușor și să provoace cât mai puțină suferință? Iată câțiva pași care pot ajuta în acest demers:
- În momentele tensionate, asigurați-vă că atât copilul, cât și cei din jur sunt în siguranță. Dacă e nevoie, îl puteți „extrage” din acea situație, îl luați de mână și mergeți în alt loc (de joacă, de exemplu), dacă este necesar.
- Odată ce copilul se află într-un loc sigur, ar fi bine să numiți, cu calm, emoția pe care o resimte. Vorbiți-i încet și pe un ton blând.
- Stați liniștiți lângă copil până se calmează. Țineți-l în brațe, mângâiați-l dacă își dorește asta, sau oferiți-i spațiu dacă are nevoie. Nu e cazul să îi vorbiți rațional cu el și să îi dați explicații în mijlocul crizei.
- Fiți consecvent și nu cedați în fața cererilor sale la primul semn de furie. Acest lucru îl va ajuta pe copil să învețe că un tantrum nu îi aduce automat ceea ce își dorește.
- Consolați copilul când s-a calmat. Un tantrum este stresant pentru toată lumea, iar cel mic este cel mai probabil extenuat după un astfel de episod.