Viaţa cu autism. Episod special. „Doamna învățătoare, vă mulțumim, aţi dat o lecţie de toleranţă multor şcoli din România”

„Suntem dascăli şi ne-am născut ca să schimbăm lumea”, spunea Rita Pierson, o învăţătoare din Statele Unite, la una din celebrele conferinţe TEDex.

Si Dvs aţi făcut-o! Ca mamă a unui copil cu autism căruia specialişţii din Cluj nu i-au dat şanse de recuperare, vă spun că nu puteam avea ca învăţătoare un om mai bun şi mai drept decât aţi fost dvs în aceşti 5 ani.

Pentru că Dvs şi şcoala aceasta aţi dat o lecţie de toleranţă multor şcoli din România. În ţara în care trăim, pe care o iubim cu toţii, părinţi ca mine, care au copii cu nevoi speciale se tem. Ne temem de fiecare instituţie a statului la ale cărei uşi trebuie să batem începând de la grădiniţă până la şcoală încercând să convingem că şi copiii noştri sunt la fel de merituoşi, de frumoşi şi de importanţi ca toţi copiii.

Noi, părinţii de copii speciali, urmărim îngroziţi ştiri în care învăţători, profesori şi părinţi se coalizează împotriva copiilor cu dizabilităţi pentru a-i exmatricula sau a-i muta în alte scoli. Totul pentru a scăpa de „elementele negative” care le strică imaginea sau rezultatele la diverse concursuri şi competiţii şcolare.

Școală de stat pentru copil cu autism. Părinții se luptă din răsputeri ca să le fie acceptați copiii

Copiii mei şi ai altora nu sunt de vină că s-au născut diferiţi şi totuşi, în secolul 21, în România, stat membru al Uniunii Europene, părinţi ca mine se luptă din răsputeri ca să le fie accepţaţi copiii în scolile de masă.

Multe dintre aceste şcoli se laudă cu rezultate academice deosebite ale elevilor lor, dar tot acolo părinţi ca mine nu-şi află dreptatea şi o caută cu legea în mână în instanţele de judecată.

L-aţi primit pe David în clasa Dvs cu aceeasi dragoste şi bunăvoinţă cu care i-aţi primit pe fiecare dintre colegii lui. Parcă numai acum era septembrie 2014, iar David care abia reuşea să lege propoziţii simple a devenit unul dintre puţinii copii cu autism integraţi în învăţământ şcolar de masă. Cinci ani mai târziu mă regăsesc în faţa Dvs. la fel de emoţionată ca în prima lui zi de şcoală, însă acum sunt un om mai bogat sufleteşte pentru că v-am cunoscut.

Aţi ales să faceţi cu mult mai mult decât sunteţi plătită să faceţi

Aţi fi avut 100 de motive să nu vă pese de un copil diferit. Pentru că este dificil să ai o lege care permite integrare în şcoală de masă şi nici un instrument real de lucru, nici o programă adaptată sau vreun însoţitor care să faciliteze interacţiunea copilului cu dizabiltăţi cu mediul în care se face integrarea.

Aţi ales să faceţi cu mult mai mult decât sunteţi plătită să faceţi şi aţi avut un impact pozitiv asupra copiilor noştri. I-aţi învătat că nu e nici o problemă dacă esti diferit, la urma urmei suntem diferiţi unii de ceilalţi.

I-aţi învăţat pe copii nu doar să îl accepte, dar să îl şi ajute pe David, să se joace şi să înveţe împreună. De fiecare dată când văd o caligrafie frumoasă în caietul lui David, acolo unde e notată tema, ştiu că e una din dragele lui colege care a notat-o pentru ca el să nu uite. Zâmbesc când văd linii trasate drept la matematicà, ştiu că tot un coleg sau o colega care l-a ajutat pe David.

Zâmbesc şi mă gândesc la Dvs, la felul în care i-aţi crescut, ca într-o familie să se ajute şi să se respecte. Vă mulţumesc şi vouă părinţilor acestor copii pentru mintea şi sufletul vostru deschis, pentru respectul pe care ni l-aţi dovedit de atâtia ani deja.

Rita Pierson mai spunea: „Fiecare copil are nevoie de un campion, de un adult care să nu renunţe niciodata la el, care recunoaşte puterea relaţiilor interumane şi care insistă ca ei să îşi atingă potenţialul maxim”.

Asa sunteţi Dvs pentru copilul meu.

David avea nevoie de cineva care să-i spună că poate

Cinci ani i-aţi dedicat lui David şi colegilor lui. Pentru David aţi fost „persoana de referinţă” exact cum se spune în psihologie. Este singurul lucru de care care are nevoie orice copil, tipic sau atipic, de un om care să creadă în el. David avea nevoie de cineva care să-i spună că poate, este darul cel mai mare pe care i l-aţi putut face.

Aţi crezut în copilul meu şi în potenţialul lui, atunci când eu nu am mai putut. Când m-am simţit pusă la pământ de prea multe greutăţi, m-aţi încurajat şi mi-aţi spus mereu o vorbă bună. Aţi știut să-l evaluaţi pe David cu mult mai mult obiectivism decât aş fi putut eu vreodată şi aţi reuşit să-i corectaţi derapajele comportamentale când a fost nevoie.

„Copiii nu învaţă de la oameni pe care nu îi iubesc”, a constatat Rita Pierson, după o cariera de 40 de ani la catedră. Aşa şi este. Copilul meu este profund ataşat de Dvs şi ştiu că îl aşteaptă o mare suferinţă pentru că este ultimul an pe care l-aţi petrecut împreună. Sufăr deja pentru el.

Copiii vă adoră pentru că sunteţi constantă în comportament, nu le creaţi aşteptări false şi pentru că dincolo de muncă asta imensă pe care aţi depus-o împreună, aţi sţiut să şi râdeţi împreună cu ei.

Școală de stat pentru copil cu autism. „Sunteţi învăţăţoare şi şchimbaţi lumea”

Aţi sădit deja în copiii noştri ceva mai mult decât informaţii: încrederea în forţele proprii, toleranţa şi acceptarea celor diferiţi, simţul responsabilităţii faţă de ceilalţi, dragostea pentru cunoaştere.

E timpul ca din toamnă să faceţi aceleaşi lucruri minunate cu altă generaţie de şcolari. Iar eu sper din tot sufletul ca poate vreunul din ceilalţi copii ai mei să ajungă peste câtiva ani în clasa Dvs.

Să fiţi tot Dvs. Eroul lor!

Acest episod este dedicat D-nei învăţătoare Laura Cristea de la Liceul Teoretic „Gelu-Voievod” din Gilău