Aveam 14 ani când mă trezea mama, în toiul nopții, ridicându-mă de umeri și strigând la mine: ”Respiră! Trage aer în piept! Respiră cu mine!”.
– E umflată toată! Cheamă Salvarea! o auzeam vorbind cu tata.
– De ce nu respiri! Ce te doare? Respiră! Mă vezi? Cum te cheamă?
Era primul meu episod alergic
Dar nu aveam unde să știu asta și nici părinții mei nu o știau. Au urmat multe altele. Diagnosticele variau în funcție de medic. La 16 ani, am ajuns și la alergolog, deși viața mea intrase pe un făgaș normal. Devenise o rutină, o știa toată lumea: mă umflam, apoi primeam tratament pe venă, încă o perfuzie, două și eram ca nouă.
Aventura în alergologie avea să mă coste multe zile de așteptări, teste peste teste, și multe vești nu tocmai îmbucurătoare pentru pentru mine: nu mai aveam voie să mănânc caise, piersici, ciocolată, zmeură. N-a fost o vară prea ușoară pentru mine.
Diagnosticul mi s-a pus la 20 de ani
Eram alergică la medicamente. La unele, nu la toate. După un șoc anafilactic la un medicament, s-a făcut lumină.
Acum, sunt mama unui copil de șapte ani. Până acum câteva luni, viața noastră a fost roz și liniștită. Nu știa ce e alergia. Mă bucuram mereu pentru asta. Eram fericită că nu mi-a moștenit partea asta.
Dar a venit și ziua în care uitându-mă la el, îl vedeam cum se înroșește. Mai întâi urechile, apoi obrajii, mâinile, tot corpul. Copilul meu îmi calcă pe urme.
S-a dovedit a fi o alergie alimentară
Am ajuns la urgențe, am trecut prin toate etapele, cum ar veni. Am ales calea homeopatica pentru tratament și nu ne lipsesc niciodată din casă medicamentele homeopatice din care îi dau numarul necesar de granule, așa cum mi-a recomandat medicul homeopat.
Mi-aș dori ca asta să fie tot și să nu am surpriza să mai cunosc și alt episod alergic al copilului. În ultimul timp, cazurile de alergii s-au înmulțit. Văd acum situații în care ambrozia face ravagii. Am colegi, am prieteni, am rude care se luptă cu alergia la ambrozie. Dar știu și mulți copii cu alergii declanșate de diverși factori. Mergeți la un medic homeopat și tratați-vă cum trebuie!
Nu tratați niciodată alergia cu indiferență! Chiar dacă a trecut un episod și totul s-a terminat cu bine, terenul alergic este ca un teren minat. Nu știi niciodată când copilul tău stă cu piciorul pe o mină!
