Vaccinurile protejează copiii împotriva unor boli grave, care pot avea complicații serioase, cum ar fi rujeola, pneumonia, hepatita B, poliomielita sau difteria, afecțiuni care le pot afecta sistemul imunitar și organele vitale.
Vaccinarea în conformitate cu Programul Național de Vaccinare este o măsură de sănătate publică care protejează nu doar copiii, ci și întreaga comunitate. Atunci când o mare parte din populație este vaccinată, riscul de răspândire a bolilor contagioase scade considerabil, protejând astfel și persoanele care nu se pot vaccina din motive medicale. Vaccinurile incluse în Programul Național de Vaccinare sunt decontate de stat, se fac gratuit, la medicul de familie, după ce copilul a fost supus unui control, pentru a nu fi bolnav în momentul imunizării. Iată cum se face vaccinarea copiilor în 2025:
În primele 24 de ore: vaccinul împotriva hepatitei B (HepB)
Vaccinarea copiilor începe încă din maternitate, în primele 24 de ore de la naștere, când se administrează vaccinul împotriva hepatitei B. Vaccinul se administrează intramuscular în trei doze, a doua la distanță de minim o lună față de prima, iar a treia la distanță de minim două luni față de a doua. (Între prima și a treia doză trebuie să existe o distanță de minimum patru luni.)
Hepatita B este o boală cauzată de infecția cu virusul hepatitic B (HBV), care poate provoca cicatrizarea ficatului, insuficiență hepatică, cancer hepatic și deces. Simptomele includ stare de rău, lipsa poftei de mâncare, simptome asemănătoare gripei precum oboseală, dureri și junghiuri generale, cefalee sau îngălbenirea pielii și a ochilor (icter).
Vaccinul hepatitic B stimulează sistemul imunitar să protejeze organismal de virusul hepatitei B. După administrarea vaccinului, organismul produce anticorpi care vor elimina virusul hepatitei B atunci când persoana va fi expusă la acesta.
În decurs de 2-7 zile de la naștere: vaccinul BCG (conține bacilul Calmette-Guerin)
Acest vaccin oferă protecție împotriva formelor grave de tuberculoză (meningită tuberculoasă și tuberculoză miliară), dar nu împiedică infectarea. Se administrează la externarea din maternitate (sugarilor cu greutate mai mare de 2.500 de grame) sau în decurs de 2-7 zile de la naștere. Dacă nou-născutul a avut la naștere o greutate sub 2.500 de grame, vaccinarea BCG va fi amânată până când acesta va recupera deficitul ponderal. Când atinge greutatea de 2.500 de grame, bebelușul va putea fi vaccinat fie în maternitatea în care s-a născut, fie de medicul de familie.
Imediat după vaccinarea BCG, la locul inoculării apare o mică pată roşie, care după câteva minute dispare, iar după 1 – 2 zile apare o pată roşie-violacee, dură, care măsoară 3-8 cm. În unele cazuri „bubiţa” ulcerează şi apare o crustă, dar aceasta va cădea câteva zile mai târziu.
La 2 luni: vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep B); vaccinul pneumococic
Vaccinul hexavalent asigură protecție împotriva: difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, bolilor cauzate de Haemophilus Influenzae, hepatita B. Tusea convulsivă (pertussis), cunoscută și sub denumirea populară de „tuse măgărească” este o boală bacteriană extrem de infecțioasă care afectează plămânii și căile respiratorii. Bacteria care cauzează afecțiunea se găsește în gura, nasul și gâtul persoanei infectate.
Simptomele apar de obicei după 7-10 zile de la infectare, însă pot apărea chiar și după 21 de zile. Inițial, ele sunt asemănătoare cu cele ale unei răceli obișnuite (strănut, guturai, febră mică și tuse ușoară). În decurs de două săptămâni tusea se agravează, având episoade numeroase și rapide, urmate de un suflu caracteristic sau de un sunet ascuțit datorat inhalării convulsive a aerului. Aceste episoade se finalizează adesea cu expectorarea de mucus vâscos și transparent, urmată adesea de vărsături. La început apar noaptea, devenind apoi din ce în ce mai frecvente în timpul zilei, și pot dura 1-2 luni.
La 4 luni: vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep B); vaccinul pneumococic
Vaccinul pneumococcic protejează de bacterii pneumococice care provoacă pneumonie, meningită, otită, infecții ale sinusurilor, septicemie. Meningita este o afecțiune foarte gravă, în unele cazuri cu evoluție fulminantă, care poate duce și la deces. Este afecțiunea în care meningele – cele trei membrane care învelesc creierul și îl protejează împotriva expunerii rapide la agenții externi – se inflamează. Simptomele meningitei includ febră bruscă, cefalee și rigiditatea gâtului, însoțite adesea și de alte simptome cum ar fi greață, vărsături, fotofobie (sensibilitate crescută la lumină) și confuzie mentală.
La 11 luni: vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep B); vaccinul pneumococic
La 12 luni: vaccinul rujeolic-rubeolic-urlian, viu atenuat (ROR)
Vaccinul combinat ROR oferă protecție împotriva: rujeolei, rubeoleiși oreionului și se administrează în două doze.
Rujeola este o boală virală extrem de contagioasă care poate duce la complicații severe (inclusiv surditate și orbire) și chiar deces, care poate fi contractată la orice vârstă și care se poate răspândi pe scară largă. Simptomele rujeolei apar, de obicei, după 10-12 zile de la infectare. Inițial, sunt asemănătoare cu cele ale unei răceli, cu rinoree, tuse și febră ușoară, înroșirea ochilor și sensibilitate la lumină. Este caracterizată de o erupție roșie care durează între 4 și 7 zile, care apare mai întâi pe față și se întinde apoi pe tot corpul. Pot apărea și mici puncte albe pe gingii și în interiorul obrajilor.
Oreionul (parotidita) este o boală virală contagioasă cauzată de virusul oreionului, care aparține familiei Paramyxoviridae. Se manifestă prin inflamarea glandelor parotide, situate în apropierea urechilor, ceea ce duce la umflarea caracteristică a obrajilor și a gâtului. Oreionul se transmite de obicei prin picăturile de salivă sau secrețiile nazale ale persoanei infectate, fiind o boală frecvent întâlnită în comunitățile în care vaccinarea nu este completă. La copii, oreionul este mai frecvent întâlnit și, deși majoritatea se recuperează complet în câteva săptămâni, oreionul poate duce la complicații serioase, inclusiv meningită, encefalită, iar în cazuri rare la pierderea auzului.
Între 5 și 7 ani: vaccinul rujeolic-rubeolic-urlian, viu atenuat (ROR)
La 6 ani: vaccinul tetravalent diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic (DTPa-VPI)
Vaccinul tetravalent diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic (DTPa-VPI) protejează de difterie, tetanos, tuse convulsivă și poliomielită. Vaccinarea se face cu o singură doză.
Tetanosul este o boală rară, care pune viața în pericol, cauzată de pătrunderea în organism a sporilor bacteriei Clostridium tetani printr-o rană deschisă. Acești spori sunt ca niște semințe care se află în stare latentă în sol, în praful din case și în fecalele de animale. Odată ce pătrund în organism, din spori se pot dezvolta bacterii vii. Infecția poate apărea în urma tăierii sau zgârierii pielii sau în cazul murdăririi ulterioare a unei răni.
Simptomul cel mai ușor de recunoscut al tetanosului este încleștarea maxilarului, care îngreunează deschiderea și închiderea gurii. Alte simptome sunt spasmele musculare, dificultățile la înghițire, convulsiile, bătăile rapide ale inimii, dificultățile de respirație și febra. Netratat, tetanosul pune viața în pericol.
La 14 ani: vaccinul diftero-tetano-pertussis acelular (DTPa)
Asigură protecție împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, fiind un rapel al vaccinului tetravalent.
Difteria este o boală gravă cauzată de bacteria Corynebacterium diphtheriae (în unele cazuri și de Corynebacterium ulcerans) care colonizează mucoasa gâtului și a căilor respiratorii superioare și care poate produce o toxină ce afectează alte organe. Persoanele infectate cu bacterii difterice pot avea simptome sau nu, dar sunt purtătoare ale acestor bacterii și pot infecta alte persoane.
Majoritatea persoanelor cu difterie vor avea o infecție a căilor respiratorii, cu dureri în gât și febră mică, în primele zile ale bolii. În cazurile ușoare de boală nu vor apărea alte simptome. Dacă boala este mai gravă, se va forma o membrană densă, fie local, de exemplu numai pe amigdale sau faringe, fie pe o arie extinsă a căilor respiratorii ale pacientului. În cazurile mai grave, gâtul pacientului se poate umfla foarte tare, căpătând un aspect de „gât de taur”.
În difterie se pot, de asemenea, elibera toxine în sistemul circulator și în țesuturi. Acest lucru poate duce la leziuni extinse ale organelor. Pot apărea, de asemenea, complicații care afectează inima și complicații neurologice, cum ar fi paralizia.
Între 11 si 18 ani: vaccinul împotriva HPV (Human Papilloma Virus)
Oferă protecție împotriva cancerului de col uterin, previne apariția leziunilor precanceroase ale colului, anumite forme de cancer laringian, cancerul vulvar, vaginal, penian și anal.
Vaccinarea împotriva HPV este inclusă în Programul Național de Vaccinare, fiind gratuită pentru fetele și băieții cu vârsta ≥ 11 ani și < 19 ani și compensată 50% în cazul femeilor cu vârsta ≥ 19 ani și ≤ 45 de ani, prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 3.120/12 septembrie 2023. În funcție de vârstă, vaccinul anti-HPV se administrează în două sau trei doze. Între 11 și 14 ani, indicația medicală este de două doze, la interval de șase luni, iar peste 15 ani, de trei doze. Pentru a putea beneficia de vaccinare gratuită, părinții minorilor trebuie să depună cerere la medicul de familie. Cererile sunt centralizate la Ministerul Sănătății, iar vaccinul este distribuit, trimestrial, prin intermediul Direcțiilor de Sănătate Publică.
Pe lângă vaccinurile care se regăsesc în Programul Național de Vaccinare, există o serie de vaccinuri numite „opționale”, care îi feresc pe copii de boli precum varicela, meningita, infecția cu rotavirus. Informații despre schema de vaccinare opțională, AICI. De asemenea, pentru sezonul rece, e recomandat ca cei mici să fie vaccinați antigripal. Avantajele acestui vaccin și modul în care se face imunizarea sunt prezentate pe larg AICI.
