Îți ieși din minţi când îl vezi pe cel mic cu degetul în nas şi apoi în gură? Ei bine, s-ar putea să ştie el ceva…
Atenţie! Urmează un text despre un subiect care multora li s-ar putea părea extrem de greţos. Mai ales celor care nu au copii. Mai exact, este vorba despre muci. Despre muci şi despre obiceiul celor mici de a-i băga în gură.
Statisticile (da, există statistici despre aşa ceva) arată că peste 99% dintre adulţi se scobesc în nas, măcar ocazional, şi că o bună parte din aceştia îşi bagă apoi degetul în gură. Deci ingerarea voluntară (premeditată chiar) a secreţiilor nazale nu este un obicei pe care îl au doar copiii. Doar că adulţii încearcă să fie mai discreţi.
Obicei sănătos?
Revenind la obiceiul copiilor de a-şi băga degetul în nas şi ulterior în gură, există o teorie care spune că, de fapt, acest lucru nu este atât de înfiorător precum pare. Ba chiar ar putea fi sănătos. În ce fel? Ei bine, se pare că ar ajuta la întărirea sistemului imunitar, după cum susţine Scott Napper, un profesor de biochimie la Universitatea Saskatchewan din Canada, cel care a lansat această teorie.
Scott Napper crede că, prin ingerarea micuţelor biluţe din nas, organismul are ocazia să dezvolte anticorpi la patogenii aflaţi în mediul înconjurător, deci şi în secreţiile nazale, iar acest lucru dezvoltă, per ansamblu, imunitatea. „Consumarea patogenilor cuprinşi în mucus ar putea fi o metodă prin care învăţăm sistemul imunitar să cunoască mediul înconjurător”, a explicat profesorul de biochimie.
Gustul dulce nu e întâmplător
Mai mult, spune Scott Napper, faptul că secreţiile nazale au un gust dulceag ar putea fi o dovadă a faptului că au fost „gândite” pentru a fi ingerate. Cu alte cuvinte, în acest fel natura îi „încurajează” pe copii să facă ceea ce fac ei cu atât de mult entuziasm: adică să se scobească în nas şi apoi să guste.
„Am două fiice frumoase care petrec foarte mult timp cu degetele în nas. Invariabil, ceea ce găsesc ele pe acolo prin nas ajunge imediat în gură. Oare nu cumva îndeplinesc o sarcină pe care suntem programaţi cu toţii să o realizăm?”, se întreabă Napper.
Ipoteza igienei
Teoria lui Scott Napper a fost preluată cu entuziasm de adepţii Ipotezei igienei, care susţin că obsesia noastră pentru igienă este de vină pentru numărul tot mai mare persoane care suferă de boli auto-imune sau alergii. Ipoteza igienei pretinde că o expunere limitată a celor mici la microbi şi virusuri este necesară pentru ca ei să-şi dezvolte sistemul imunitar.
Totuşi, de la lansarea teoriei lui Napper (în 2013) şi până în prezent nu a fost realizat încă niciun studiu care să dovedească că ingerarea secreţiilor nazale ar ajuta la întărirea sistemului imunitar. (Dar probabil că pur şi simplu nu au existat suficienţi voluntari pentru un astfel de studiu.)
Cu toţii facem asta
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar dovedi că ingerarea voluntară a mucusului nu este o metodă de întărire a sistemului imunitar, acest obicei nu este nici atât de periculos precum cred unele mame. De altfel, cu toţii ajungem să înghiţim zilnic o bună parte din secreţiile nazale produse, doar că în mod direct şi fără scobitul prealabil în nas. Secreţiile nazale sunt împinse constant fie în interiorul nasului, fie înspre gât de nişte prelungiri subţiri ca firul de păr ce se află în interiorul sinusurilor, numite cili. Deci înghiţirea mucusului este un lucru care ni se întâmplă zi de zi, chiar în moment ce citim acest text!
Aşa că, data viitoare când îl vezi pe cel mic cu degetul în nas şi apoi în gură, nu te impacienta. Cel mai probabil lui nu îi face cu adevărat rău, doar ţie puţină greaţă.
Apropo, știai că:
– Secreţiile nazale sunt un lichid non-Newtonian. Adică fac parte dintre acele tipuri de fluide care, lăsate în pace, se comportă ca orice lichid. Însă în momentul în care li se aplică o forţă oarecare, se comporta asemenea materialelor solide?
– Mucusul conţine circa 95% apă, 3% mucină şi 2% alte particule?
– Există un termen pentru ingerarea voluntară a propriilor secreţii nazale: mucofagie?
– Scobitul în nas în mod compulsiv are şi el o denumire: rhinotillexomanie. Unele persoane ajung să-şi deformeze oasele feţei în urma acestei tulburări?
