Pentru adulţi, copilăria pare întotdeauna o perioadă fără griji, dar pentru copii nu pare deloc aşa. Dacă facem împreună un exerciţiu şi ne aducem aminte de propria noastră copilărie, cu siguranţă ne vin în minte o lungă serie de situaţii în care ne-am simţit îngrijoraţi sau stresaţi la şcoală, temători la joacă sau neînţeleşi în relaţia cu adulţii.
În viaţa unui copil pot apărea presiuni care sunt copleșitoare. Ca părinte, nu îţi poţi proteja copiii de stres, dar îi poţi ajuta să îşi dezvolte modalităţi sănătoase de a face faţă stresului şi problemelor de zi cu zi.
Ştim, însă, că nu este întotdeauna uşor pentru părinţi să ştie ce să facă pentru un copil care se simte stresat. Iată câteva idei:
- Fă observaţii cu voce tare. Spune-i copilului atunci când şi dacă observi că ceva îl deranjează. Dacă se poate, numeşte sentimentul pe care bănuieşti că îl are cel mic: „Se pare că eşti încă supărat în legătură cu ceea ce s-a întâmplat la locul de joacă”. Acest lucru nu ar trebui să sune ca o acuzaţie (de genul „Ce s-a mai întâmplat acum? Eşti încă supărat în legătură cu asta?”), sau să îl faci pe copil să se simtă încolţit. Este doar o observaţie care indică faptul că eşti interesată să afli mai multe despre preocuparea lui. Fii înţelegătoare şi arată-ţi grija, răbdarea şi atenţia.
- Ascultă-ţi copilul. Cere-i să-ţi spună ce este în neregulă. Ascultă-l cu atenţie şi calm, cu interes, răbdare, deschidere, şi grijă. Evită orice impuls de a judeca, blama, predica sau de a spune răspicat ce crezi, fără să asculţi până la capăt. Ideea este să îi permiţi copilului să îşi spună ofurile iar tu să le asculţi. Încearcă să afli toată povestea punând întrebări de genul „Şi apoi ce s-a întâmplat?” Nu te grăbi şi lasă copilul să continue orice confesiune în ritmul său.
- Fă comentarii scurte cu privire la sentimentele care îl încearcă pe copilul tău. De exemplu, ai putea spune „Trebuie să fi fost supărător”, „Nu e de mirare că ai simţit toate acestea când nu te-au lăsat să joci” sau „Trebuie să ţi se fi părut foarte nedrept”. Acest lucru arată că ai înţeles ceea ce simte copilul şi că îţi pasă. A se simţi înţeles şi ascultat îl ajută pe copil să se simtă acceptat de tine, iar aceasta este deosebit de importantă în momente de stres.
- Etichetează. Mulţi copii nu au încă cuvinte pentru sentimentele lor. În cazul în care copilul tău pare să fie furios sau frustrat, utilizează aceste cuvinte pentru a-l ajuta să înveţe să asocieze diverse emoţii cu nume. Punerea sentimentelor în cuvinte îi ajută pe copii să comunice şi să îşi dezvolte conştiinţa emoţională, capacitatea de a-şi recunoaşte propriile stări emoţionale. Copiii care pot face acest lucru sunt mai puţin predispuşi să ajungă la punctul de fierbere al comportamentului.
- Ajută-ţi copilul să se gândească ce activităţi îl stresează. Dacă există o problemă specifică care cauzează stres, ar trebui să discutaţi împreună ce anume trebuie făcut. Încurajează-l să se gândească la o serie de idei. Puteţi face un mic brainstorming la început. Participarea activă a copilului îi va construi încrederea în sine. Susţine ideile bune şi măreşte lista pe parcurs, dacă este cazul. Întreabă-l lucruri de genul „Cum crezi că va funcţiona?”
- Ascultă şi mergi mai departe. Uneori, vorbitul și ascultatul, precum şi senzaţia de a fi înţeles, constituie tot ceea ce este necesar la diminuarea stresului unui copil. Încearcă, apoi, să schimbi subiectul și să reorientezi discuţia spre ceva mai pozitiv şi relaxant. Ajută-ţi copilul să se gândească la ceva ce îl face fericit. Nu acorda problemei mai multă atenţie decât merită.
- Limitează stresul atunci când e posibil. Dacă anumite situaţii provoacă stres, verifică dacă există modalităţi de a schimba lucrurile. De exemplu, dacă prea multe activităţi extraşcolare îi provoca în mod constant stres copilului, ar putea fi necesar să îi limiteze activităţile.
- Nu trebuie decât să fii acolo. Copiii nu se simt mereu în stare să vorbească despre ce anume îi deranjează. Uneori, acesta nu e musai un lucru rău. Lasă copiii să ştie că vei fi acolo atunci când vor simţi nevoia să vorbească. Chiar şi atunci când copiii nu vor să zică nimic, de obicei, nu vor ca părinţii să-i lase singuri. Îţi poţi ajuta copilul să se simtă mai bine doar prin simpla ta prezenta alături. Deci dacă observi că micuţul tău pare să fie deprimat, stresat sau pare să aibă o zi dificilă, însă nu vrea să vorbească, iniţiază o activitate pe care să o întreprindeţi împreună. Mergeţi la o plimbare, vizionaţi un film, jucaţi-vă sau faceţi prăjituri. Nu e frumos să ştii că prezenţa ta contează cu adevărat?
- Ai răbdare. Ca părinte, e dureros să îţi vezi copilul nefericit sau stresat. Încearcă, însă, să rezişti tentaţiei de a-i rezolva orice problemă. Concentrează-te în schimb pe sprijinirea copilului, în aşa fel încât, încet, dar sigur, să reuşească într-o zi să îşi rezolve singur problemele.
Părinţii nu pot rezolva orice problemă pe care o vor avea copiii lor în viaţă. Să-i învăţăm să fie rezistenţi, răbdători, calmi şi împăciuitori, însă, îi poate pregăti să îşi gestioneze pe cont propriu viitorul.
