Pentru cele mai multe fete, pilozitatea excesivă poate fi o problemă
La banchetul de clasa a opta, aproape toate fetele din clasa mea au trecut înainte de petrecere pe la salonul de cosmetică ca să-şi îndepărteze cu ceară părul de pe picioare şi mustaţa, stresate de pilozitatea excesivă.
Am remarcat că astăzi, terminarea şcolii generale nu mai reprezintă pentru tinerele fete un prilej de a face acest pas, pentru că epilarea picioarelor şi a axilei poate începe mult mai devreme de această vârstă. Asta pentru că pilozitatea excesivă apare la vârste din ce în ce mai mici.
Citește și: Copilului tău îi miroase guriţa?
Transformările părului de pe corp
Ţineţi minte cât de fină e pielea bebeluşului în primele luni de după naştere? Chiar dacă la început nou-născutul are un puf pregnant în anumit zone ale corpului, după câteva săptămâni de viaţă el dispare şi în locul lui apare un păr fin şi incolor denumit păr vellus. Acest păr nu se schimbă cu nimic pe parcursul copilăriei, ci doar când cel mic începe să se maturizeze din punct de vedere sexual, iar hormonii îşi pun amprenta asupra firelor de păr, făcând părul vellus să devină mai închis la culoare şi mai aspru. Astfel se formează părul terminal, cu care adolescentul intră în viaţa adultă şi de care, în mod special în cazul fetelor, de-abia aşteaptă să scape.
Epilarea, soluţia salvatoare
Să o epilez la 9 ani? Sau poate atunci când face 10? Cam aşa îşi pun problema unele mame de fete, exasperate şi îngrijorate de solicitările copilelor lor care sunt frustrate şi ruşinate de faptul că părul de pe picioare poate fi o problemă. „Cine o să mai stea lângă mine la sport, când o să mă vadă cu părul asta pe picioare???” a fost replica pe care fiica cosmeticienei la care merg eu i-a dat-o mamei sale. Poate că acela a fost un caz special, dată fiind meseria mamei şi faptul că cea mică intuia că va primi înţelegere, dar cu siguranţă nu este singurul exemplu în acest sens de copil cu prea mult păr pe corp la vârsta aceasta. Pentru mulţi copii, epilarea cu ceară (şi nu folosirea lamei de ras, care întărşte firul de păr) este soluţia salvatoare şi cea care le redă, de multe ori, încrederea în ei.
Pilozitatea excesivă poate fi motiv de bullying
Partea mai puţin agreabilă a pilozităţii la copii este că din pricina ei se ajunge adesea la fenomenul de bullying. Să ai păr mai mult decât restul copiilor în zone vizibile ale corpului se poate dovedi o reală problemă pentru unii dintre copii. Cunosc şi eu o fetiţă care a fost nevoită să-şi epileze mustaţa încă din clasa a cincea, pentru că toată lumea o striga în fel şi chip din pricina asta, dar mai ştiu şi cazul unei alte fetiţe ce a început să se penseze pe vremea când mintea îi era încă la păpuşi, tot din pricină că devenise ţinta ironiilor şi glumelor proaste din clasă.
Când să ne îngrijorăm?
Deşi este adevărat că pentru unele fetiţe, şi mai ales pentru cele brunete, pilozitatea poate deveni o situaţie delicată încă de la vârste destul de mici, din punct de vedere estetic, pentru alţi copii părul în exces de pe corp este nu doar o chestiune de frumuseţe şi confort, ci şi semnul unei probleme reale de sănătate. La baza acestei pilozităţi excesive stă secreţia în cantităţi mult prea mari de hormoni androgeni, ceea ce poate duce la hirsutism, adică la creşterea anormală a părului în anumite părţi ale corpului şi mai ales în cele în care nu există păr, în mod obişnuit. Nu este exclus nici ca acest păr în exces să fie un semn că fetiţa se confruntă cu pubertate precoce.
O vizită la medicul endocrinolog poate clarifica toate îngrijorările noastre şi ne poate spune ce anume ar trebui să facem mai departe. În primă fază, specialistul poate face un control amănunţit al corpului copilului pentru a vedea dacă nu cumva acesta are o pilozitate în exces deasupra buzei de sus, a obrajilor, bărbiei, gâtului, pe centrul pieptului sau pe spate. După această analiză medicul poate recomanda nişte investigatii la ovare şi la glanda suprarenală care vor oferi răspunsuri concrete la îngrijorările părinţilor.
