Pentru un părinte, recomandarea unei operații la coloana copilului aduce imediat cele mai grele întrebări: „Este cu adevărat necesară?”, „Există riscul să rămână paralizat?”, „Va mai putea merge la școală, alerga, înota sau face sport?”. Teama este firească, mai ales când copilul pare să își continue viața obișnuită, chiar dacă deformarea coloanei progresează.
În realitate, nu orice scolioză trebuie operată. Unele cazuri au nevoie doar de monitorizare, iar altele pot fi controlate prin folosirea unui corset și recuperare medicală. Există însă și deformări care continuă să evolueze. O coloană încă flexibilă în adolescență poate deveni, în timp, mai greu de corectat și poate necesita o intervenție mai complexă.
„Părinții trebuie să știe că nu orice scolioză se operează. Cele mai multe cazuri sunt monitorizate sau tratate conservator, în funcție de vârsta copilului și de riscul de progresie. Dar, atunci când există o indicație chirurgicală clară, amânarea nu protejează întotdeauna copilul. Poate însemna că îl vom trata mai târziu, când deformarea este mai rigidă, iar intervenția mai complexă”, explică dr. Alexandru Thiery, medic primar ortopedie pediatrică la BRAIN Institute din cadrul Spitalului Monza.
În scolioză, părintele și adolescentul pot trăi două realități diferite
Pentru părinte, principalul reper este siguranța și este firesc să amâne cât mai mult intervenția chirurgicală cu riscurile sale aferente. Pentru adolescent, scolioza poate însemna însă renunțarea la activități care îi făceau plăcere, griji legate de felul în care arată sau teama că ar putea fi respins. De asemenea, purtarea unui corset zi și noapte le afectează semnificativ calitatea somnului, ceea ce se reflectă asupra capacității lor de a se concentra sau de a avea randament la școală.
Scolioza este o deformare tridimensională a coloanei vertebrale. Coloana nu se curbează doar lateral, ci vertebrele se și rotesc, modificând treptat forma trunchiului. Un umăr poate deveni mai ridicat, talia poate fi asimetrică, iar unul dintre omoplați sau coastele pot deveni mai proeminente.
Dincolo de evoluția deformării, contează așadar și felul în care aceasta îi afectează viața, imaginea corporală și stima de sine. Adolescentul poate vedea operația ca pe o posibilitate de a-și recăpăta încrederea și libertatea de mișcare.
Tocmai de aceea, copilul trebuie să participe la discuție și la decizie, într-un limbaj potrivit vârstei sale: „Contează foarte mult ce simte copilul. Sunt adolescenți care își doresc enorm operația și sunt implicați în tot procesul, dar sunt și copii care ajung la intervenție fără să înțeleagă exact de ce. Scolioza le afectează corpul, iar ei trebuie să știe ce presupune operația, cum va fi recuperarea și la ce rezultat se pot aștepta. Operăm un copil care are temeri, așteptări și propriul mod de a privi rezultatul”, spune dr. Alexandru Thiery.
Când poate deveni necesară operația
Majoritatea scoliozelor diagnosticate la copii și adolescenți nu ajung la intervenție chirurgicală. În formele ușoare, medicul poate recomanda monitorizarea periodică, mai ales în perioadele de creștere accelerată. În alte situații, corsetul și recuperarea medicală pot contribui la controlarea progresiei. Operația este luată în calcul atunci când deformarea continuă să evolueze și există riscul să devină severă. Curburile care se apropie sau depășesc 40–50 de grade pot reprezenta un reper, însă decizia nu se bazează exclusiv pe o măsurătoare.
Trebuie luată în calcul vârsta copilului, cât mai are de crescut, ritmul de progresie, flexibilitatea coloanei, echilibrul trunchiului, cauza scoliozei și eventualele implicații neurologice. Unele scolioze apar la copii altfel sănătoși și nu au o cauză identificabilă. Altele sunt asociate unor malformații vertebrale, boli neuromusculare, neurofibromatoză sau alte afecțiuni rare. În aceste cazuri, planul terapeutic trebuie adaptat nu doar formei coloanei, ci și bolii de fond și modului în care aceasta poate evolua.
Ce se poate întâmpla atunci când operația este amânată
Atunci când o scolioză progresivă are indicație chirurgicală, amânarea poate permite deformării să avanseze și poate face intervenția mai complexă. Pe măsură ce deformarea evoluează, curbura se poate rigidiza, rotația vertebrelor se poate accentua, iar coloana poate deveni mai greu de corectat.
Intervenția poate necesita stabilizarea chirurgicală a unei porțiuni mai extinse a coloanei, iar corecția care poate fi obținută în condiții de siguranță poate deveni mai limitată. În cazurile avansate, evoluția deformării poate modifica forma toracelui și poate afecta funcția respiratorie.
Chiar și atunci când indicația medicală este clară, decizia rămâne dificilă pentru familie. De multe ori, părinții nu amână operația pentru că nu înțeleg gravitatea scoliozei, ci tocmai pentru că încearcă să își protejeze copilul. Speră că recuperarea va opri curbura sau că intervenția va putea fi realizată mai târziu, în condiții mai bune. În anumite forme severe sau asociate unor boli rare, întârzierea poate chiar limita opțiunile de tratament.
„La doi copii cu o curbură aparent asemănătoare, decizia poate fi diferită. Întrebarea importantă nu este doar cât de mare este scolioza, ci încotro se îndreaptă și ce opțiuni vom mai avea dacă așteptăm. Nu le spunem părinților să accepte operația înainte să fie convinși, dar este important ca frica să nu înlocuiască evaluarea medicală. O a doua opinie poate confirma că mai putem aștepta sau poate arăta că există un moment potrivit pentru intervenție”, explică dr. Alexandru Thiery.
Cea mai mare teamă a părinților: riscul de paralizie
În spatele amânării se află adesea o teamă foarte precisă. Atunci când aud despre o operație la coloană, părinții se gândesc aproape inevitabil la măduva spinării și la riscul de paralizie.
Este o teamă legitimă, care nu trebuie minimalizată prin formule liniștitoare și nici înlocuită cu promisiuni imposibile. Nicio intervenție chirurgicală nu este lipsită de riscuri. Diferența este dată de modul în care acestea sunt evaluate, anticipate și controlate.
În chirurgia scoliozei, siguranța depinde de întregul sistem construit în jurul copilului: selecția corectă a cazului, planificarea detaliată, anestezia specializată, tehnologiile de ghidaj, monitorizarea continuă a funcțiilor nervoase și experiența unei echipe stabile. O parte dintre profesioniștii implicați în intervențiile realizate de dr. Alexandru Thiery lucrează împreună de peste un deceniu.
La Spitalul Monza, intervențiile complexe de chirurgie spinală pediatrică sunt realizate cu ajutorul platformei robotice Mazor X Stealth Edition, integrată cu imagistică performantă, neuronavigație și neuromonitorizare în timp real. Aceste tehnologii oferă echipei chirurgicale un plus de precizie în planificarea și desfășurarea intervențiilor complexe.
Un plan tridimensional pentru anatomia fiecărui copil
În scolioză, anatomia vertebrelor poate fi profund modificată. Structurile osoase prin care trebuie introduse implanturile pot fi înguste, deformate sau fragile, iar în apropierea lor se află măduva, rădăcinile nervoase și vase importante de sânge. De aceea, strategia operatorie este unică și stabilită pentru fiecare copil în parte, prin colaborarea chirurgilor, anesteziștilor, specialiștilor în neurofiziologie și a celorlalți membri ai echipei în cadrul unei decizii pluridisciplinare.
Neuronavigația funcționează asemănător unui sistem GPS pentru instrumentele chirurgicale, iar platforma robotică Mazor susține realizarea traiectoriilor stabilite prin planificarea digitală, în special în etapele care presupun implantarea șuruburilor vertebrale. Robotul nu operează singur și nu ia decizii: chirurgul controlează fiecare etapă și poate adapta strategia ori de câte ori situația intraoperatorie o impune.
În paralel, neuromonitorizarea urmărește în timp real modul în care răspund măduva și nervii în timpul corecției. Prin intermediul electrozilor, specialistul în neurofiziologie monitorizează semnalele transmise între creier, măduvă și membre. Dacă apar modificări relevante, echipa poate opri manevra, poate verifica posibilele cauze și poate adapta corecția.
„Când vorbim despre o scolioză severă, anatomia nu mai urmează reperele obișnuite. Câțiva milimetri pot schimba nivelul de siguranță al unui gest chirurgical. Nu urmărim cea mai spectaculoasă corecție cu orice preț, ci cea mai bună corecție pe care măduva și organismul copilului o pot tolera în siguranță. Tehnologia nu înlocuiește experiența, ci ne ajută să o folosim cu mai multă precizie și predictibilitate”, explică dr. Alexandru Thiery.
Experiența echipei completează avantajele oferite de tehnologie. În ultimii cinci ani, BRAIN Institute a realizat 2.322 de intervenții asistate robotic și cu neuronavigație, dintre care 322 pentru deformări spinale complexe la copii și adolescenți.
Spitalul Monza este certificat de Medtronic drept Centru Regional de Training Mazor, iar dr. Alexandru Thiery și dr. Mihai Adrian Cristescu contribuie la pregătirea altor chirurgi din regiune în utilizarea acestei tehnologii.
Recuperarea începe mai devreme decât își imaginează mulți părinți
Pentru multe familii, recuperarea este aproape la fel de înfricoșătoare precum operația. Părinții își imaginează că adolescentul va rămâne imobilizat săptămâni întregi sau că va avea permanent nevoie de protecție.
„Copiii întreabă foarte direct: „O să mă doară?”, „O să pot merge?”, „O să mai pot face sport?”. Merită răspunsuri la fel de directe. Nu trebuie speriați, dar nici excluși din conversație. Copilul care înțelege ce urmează și ce poate câștiga după operație intră altfel în procesul de recuperare”, explică medicul.
În cazul unei evoluții postoperatorii favorabile, copilul petrece, de regulă, o singură noapte în secția de terapie intensivă și este ajutat să se ridice din pat chiar în dimineața următoare intervenției. Mobilizarea continuă treptat, iar în ziua a patra sau a cincea, mulți dintre pacienți pot deja să urce și să coboare scări. Durata totală a internării este, în mod obișnuit, de aproximativ șapte-opt zile, în funcție de complexitatea operației și de evoluția fiecărui copil.
De la recuperare la reluarea unei vieți active
În foarte multe cazuri, copilul poate reveni și la sport. Acest moment depinde de tipul scoliozei, amploarea intervenției, zona de coloană stabilizată, consolidarea osoasă și activitatea practicată. În primele luni, accentul cade pe mers, mobilizare controlată și exercițiile recomandate de specialiști. Ulterior pot fi reluate activitățile cu impact redus, iar după vindecarea completă și controalele necesare, unii adolescenți se pot întoarce inclusiv la sport de performanță.
Dr. Alexandru Thiery a tratat copii și adolescenți care, după intervenție și recuperare, au revenit la înot, ciclism, schi și antrenamente sportive. Acest rezultat nu poate fi promis fiecărui pacient, dar arată că operația de scolioză nu înseamnă automat sfârșitul unei vieți active.
Pentru un adolescent afectat de scolioză, revenirea la mișcare poate însemna recâștigarea încrederii într-un corp pe care deformarea l-a făcut, uneori, să îl privească diferit. Înseamnă și întoarcerea la activitățile, relațiile și reperele ritmului firesc al vieții sale.
Astfel, frica părintelui poate face loc unei speranțe realiste, construite pe înțelegerea clară a etapelor care urmează și a rezultatelor care pot fi obținute pentru fiecare copil.
„Pentru mine, rezultatul bun înseamnă un copil care se întoarce la școală, la prieteni și la sport și care, după o vreme, nu se mai gândește la el însuși ca la un pacient. Scopul este să se întoarcă, pur și simplu, la viața lui”, conchide dr. Alexandru Thiery.
