Până la ce vârstă pot face copiii pipi în pat?
Am avut o copilărie frumoasă, mai ales grație bunicii materne, care ne-a crescut cu drag și implicare pe mine și pe verișoara mea, cu trei luni mai mică. Ne jucam de dimineața până seara în curtea buncii, nici prea mare, nici prea mică, ideală pentru zbenguială și drăcării pe orice vreme și la orice oră.
Facem pipi sau cântăm? Și una, și alta!
Însă ce ne deosebea fundamental pe mine și pe vară-mea era că eu învățasem, încă de mică, de când reușisem să stau în șezut, să fac pipi la oală, pe când vară-mea ajunsese la “impresionanta” vârstă patru ani și încă se ma scăpa pe ea în pat.
Ca să afli de ce copiii agitați fac mai des pipi în pat citește și Cum să crești un copil energic.
Nu-mi băteam capul cu detalii din astea, minore, pe vremea aia. Se juca vară-mea cu mine? Se juca. Complotam de dimineața până seara împotriva tuturor? Complotam. Făceam concursuri de cântece, să vedem care dintre noi o interpretează mai reușit pe Mădălina Manole la capătul corzii de sărit sau la vreun tub vechi de spray? Făceam. Așa că, serios, ce-mi păsa mie că mai uda, din când în când, cearșaful?
Însă cei mari erau extrem de supărați, părinții o altoiau și, colac peste pupăză, o amenințau cu “dezmoștenirea” dacă nu înceta cu prostul obicei. “Îi lăsăm totul lui Adișor!” era amenințarea supremă, iar eu, fire strângătoare, oricât de dragă mi-era vară-mea, nu puteam să nu zâmbesc la gândul că voi fi bogată și voi avea un apartament numai și numai pentru mine când voi fi mare.
Problema e la cei mari
Mai târziu, însă, când am crescut și am început să mă învârt în lumea părinților cu copii “problemă”, mi-am dat seama că episodul acela cu și despre pipi nu era deloc unul insignifiant. Am realizat atunci că verișoara mea nu avea vreo problemă medicală, ci scăpările nocturne era modul ei de apărare împotriva unor părinți prea puțin înțelegători și răbdători, care făceau din țânțar armăsar și cărora le lipsea cu desăvârșire orice îndemânare și cunoștințe de creștere a copilului. Vară-mea a fost certată și altoită din fragedă pruncie de ai săi, pentru lucruri minore sau pentru vini închipuite, iar ca adult a continuat să aibă mari probleme de adaptare în societate, dar și în relațiile personale. Cu acest exemplu în minte, am hotărât să aflu mai multe despre posibilele cauze care determină un copil să facă pipi pe el sau în pat la vârste considerate, de majoritatea, inacceptabile. Când este vorba de afecțiuni medicale și când de traume emoționale?
Enurezisul, mai frecvent decât crezi
În primul rând, trebuie să știi că enurezisul nocturn, cum li se mai spune episoadelor de urinare involuntară din timpul nopții, se întâlnește destul de des în rândul copiilor până în patru ani. Doar în Statele Unite, se estimează că cinci milioane de copii urinează noaptea acidental, în timpul somnului. Mai mult, în jur de 80% dintre copiii ai căror părinți s-au confruntat în copilărie cu această problemă, o pot dezvolta și ei. Aceleași statistici de peste ocean susțin că unul din opt copii continuă să urineze noaptea involuntar și la vârste școlare (7-8 ani).
Unde e problema?
Pentru majoritatea acestor copii, este vorba de o problemă neuronală – creierul nu transmite la timp semnale vezicii că, deși s-a umplut, nu trebuie golită în timpul somnului. Astfel, copilul o golește din reflex, așa cum făcea în primele luni de viață.
Însă poate fi vorba și de o vezică incomplet dezvoltată – în acest caz, mușchii vezicii sunt încă în formare, iar nervii care țin sub control funcționarea vezicii nu se pot corela la timp cu semnalele transmise de creier. Iar pentru că fiecare copil se dezvoltă în ritmul său propriu, acest proces poate fi mai lung sau mai scurt.
În cazuri mai rare, micțiunea involuntară în timpul nopții poate ascunde o răceală netratată sau o infecție urinară. Mergi cu micuțul la medic, care-ți va prescrie analize concludente.
Un alt motiv poate fi constipația cronică. Un rect mereu plin poate apăsa și vezica. În acest caz, schimbă de urgență obiceiurile alimentare ale copilului: oferă-i mese bogate în fibre, care accelerează procesul de digestie și (deși pare paradoxal) include mai multe lichide în dietă.
Există și cazul în care urinarea spontană în timpul somnului la copiii care au vârsta potrivită pentru a înțelege importanța igienei poate să apară ca urmare a unor experiențe emoționale traumatizante, stresante sau doar noi, cum ar fi pierderea unui părinte sau a altei persoane dragi, divorț, mutarea în altă localitate sau apariția pe lume a unui frate mai mic.
Nu-l certa că face pipi!
Să-l cerți că face pe el, e ca și cum l-ai admonesta că mănâncă prea multă înghețată sau că se joacă prea mult. Ar putea să-i fie rușine unui copil că face toate acestea la vârste la care toate de mai sus sunt cât se poate de firești? Însă dacă tu îi spui că ar trebui să se rușineze, s-ar putea chiar s-o facă, pentru că ești autoritatea supremă și cuvântul tău, ca părinte, e lege pentru el la vârsta aceasta. Spune-i, mai degrabă, că este un lucru normal, că și alți copii se confruntă cu asta și că este doar o fază care va trece de la sine când va mai crește. Dacă puștiul tău are frați mai mari, discută și cu ei, în particular, această problemă. Explică-le de ce nu ar trebui să râdă niciodată de fratele sau surioara lor mai mică și amintește-le că fiecare dintre noi am trecut prin asta la un moment dat.
Mai uscat, mai curat
Există câteva metode pe care le poți aplica pentru a-l ajuta pe cel mic să treacă mai repede peste aceste episoade. Păstrează o oră înainte de ultimul lichid administrat și ora de culcare.
Mai poți ca, înainte să se bage în pat, să îl rogi să meargă la toaletă. Iar în timpul nopții, poți seta o alarmă care să sune cu frecvența episoadelor de micțiune involuntară, pentru a-l duce la baie îniante să apuce să facă pipi în pat. Atenție, e bine ca această alarmă să fie în camera ta, pentru a nu speria copilul – altfel, ar putea avea efect advers.
Una peste alta, reține că urinarea involuntară din timpul nopții nu este un lucru nefiresc sau rușinos. În câțiva ani, vă veți aminti amuzați de acest episod.
