Intoleranţa la gluten. Ce este și cum se poate trata

Andreea Popa
intoleranţa la gluten fruct
Cum se manifestă intoleranţa la gluten, care sunt cauzele şi care este tratamentul revoluţionar de care bolnavii ar putea beneficia în câţiva ani.

    Intoleranţa la gluten. Când „pâinea noastră cea de toate zilele” se transformă într-un duşman

    Nimic nu te poate pregăti pentru momentul în care afli că puiul tău va trebui să aibă o dietă extrem de restrictivă toată viaţa. Că nu va putea merge cu colegii la o pizza sau că nu va putea împărți un sandvici cu colegul de bancă. Dar este important să ai cât mai multe informaţii despre intoleranţa la gluten pentru ca boala să fie ţinută în frâu şi să nu ducă la alte complicaţii.

    Intoleranţa la gluten, numită şi boala celiacă sau celiachie, este o boală cronică, autoimună care apare din cauza unui răspuns anormal al organismului la gluten. Glutenul este o proteină de origine vegetală care se regăseşte în grâu, secară, orz, dar şi în foarte, foarte multe alimente.

    În cazul persoanelor care suferă de boala celiacă, glutenul este perceput de organism ca o substanţă străină, ceea ce înseamnă că organismul începe automat să producă anticorpi împotriva acestei proteine vegetale. În timp, această reacţie anormală duce la apariţia unor leziuni la nivelul intestinului subţire, leziuni ce afectează absorbţia normală a nutrienţilor. Apare astfel sindromul de malabsorbţie, manifestat frecvent prin diaree cronică iar ulterior prin diverse carenţe şi, în cazul copiilor, prin tulburări de creştere. În urma intoleranţei gluten este împiedicată absorbţia tuturor nutrienţilor, însă cea mai afectată este absorbţia lipidelor (grăsimilor).

    În apariţia bolii sunt implicaţi factori genetici, imunologici şi de mediu, însă ultimele cercetări în domeniu arată că cei genetici sunt cei predispozanţi. Fără aceştia, factorii de mediu sau infecţiile nu pot duce, pur şi simplu, la apariţia bolii.

    Intoleranţa la gluten poate să apară la orice vârstă, dar cel mai frecvent se declanşează în copilărie, până la vârsta de 2 ani.

    Intoleranţa la gluten. Simptome:

    Simptomele bolii celiace pot fi foarte subtile şi de aceea, de multe ori, diagnosticul fie întârzie, fie este unul greşit. Durerile abdominale, lipsa poftei de mâncare, starea de apatie, vărsăturile sau acumularea excesivă de gaze sunt toate simptome ale intoleranţei la gluten, dar şi ale altor zeci de boli. Medicii susţin că o foarte mare parte a persoanelor care suferă de celiachie cred de fapt că au o altă boală, iar tratamentul pe care îl urmează este astfel ineficient.

    Totuşi, un semn care însoţeşte de multe ori boala celiacă este apariţia diareei cronice. Scaunele pot fi păstoase sau apoase, de cele mai multe ori deschise la culoare, lucioase, conţinând resturi alimentare nedigerate.

    La copii, simptomele sunt mult mai evidente decât la adulţi.

    Intoleranţa la gluten. Complicaţiile bolii:

    Dacă boala este depistată mai târziu, din cauza sindromului de malabsorbţie apar frecvent anemia feriprivă (prin deficit de fier), rahitismul şi sângerarea gingivală sau cea nazală. De asemenea, persoanele care suferă de boala celiacă se învineţesc mult mai uşor, chiar şi în urma unor lovituri minore. Copiii cu celiachie care primesc în continuare gluten vor înregistra o întârzere a achiziţiilor psiho-motorii şi pot avea probleme dentare (dinţii apar fie cu întârziere, fie sunt poziţionaţi greşit). Din cauza distrugerii mucoasei intestinale, cei mici se pot confrunta mult mai des decât în mod normal şi cu infecţii respiratorii. Când boala apare la copiii mai mari, un simptom des întâlnit este dificultatea de a se concentra. În cazul fetelor se înregistrează fie o întârziere a apariţiei pubertăţii, fie tulburari de ciclu menstrual sau chiar absenţa acestuia.

    Intoleranţa la gluten a fost asociată şi cu alte boli, cel mai frecvent cu diabetul zaharat de tip I (insulino-dependent). De asemenea, aproximativ 50% din persoanele afectate de celiachie suferă şi de intoleranţă la lactoză.

    Intoleranţa la gluten. Un singur tratament valabil

    Din păcate, intoleranţa la gluten nu poate fi tratată deocamdată, iar singura opţiune rămâne excluderea definitivă a glutenului din alimentaţie, în ciuda nenumăratelor produse care îl conţin. Grâul, secara sau orzul pot fi înlocuite în schimb cu porumb sau orez, dar şi cu pseudo-cerealele cum ar fi quinoa, mei, amaranth etc.

    Odată cu întreruperea consumului de gluten, simptomele bolii vor dispărea treptat, în maxim 2-3 luni. Atenţie însă, deoarece reintroducerea glutenului va determina acelaşi răspuns autoimun din partea organismului, astfel încât dieta fără gluten trebuie respectată toată viaţa.

    În paralel cu evitarea glutenului, medicul poate recomanda administrarea de suplimente alimentare pentru corectarea deficitului de calciu, vitamina D, fier şi alte vitamine din organism. De asemenea, unele studii arată că şi pre/probioticele sunt de ajutor în cazul bolii celiace.

    Intoleranţa la gluten. Alimente care trebuie evitate

    Până la apariţia vaccinului, cei care suferă de boala celiacă sunt obligaţi să elimine din alimentaţie glutenul, lucru care este însă şi complicat, şi costisitor, deoarece glutenul se regăseşte în foarte multe alimente. În panificaţie, este folosit ca aditiv pentru ca aluatul să fie mai pufos şi mai frumos crescut. Glutenul apare însă şi pe lista de ingrediente ale unor produse la care poate nu te-ai aştepta, cum ar fi berea, conservele, sosurile din comerţ, unele medicamente, mezelurile, iaurturile cu fructe etc.

    La polul opus, pe lista alimentelor ce pot fi consumate fără probleme se numără orice fructe şi legume, carnea, nucile, soia, porumbul, orezul, amaranthul, quinoa, hrişca, meiul, făina de cartofi.

    Intoleranţa la gluten. Glutenul şi diversficarea

    În ceea ce priveşte introducerea glutenului în alimentaţia bebeluşilor, cele mai recente recomandări sunt să nu se aştepte prea mult timp de la începerea diversificării pentru a face asta. Introducerea tardivă a glutenului nu-i protejează pe copii, ci din contră – riscul de a face boala este mai mare.

    Potrivit Societăţii Europene de Nutriţie Pediatrică, bebeluşii ar trebui să primească cereale cu gluten nu mai târziu de 7-8 luni, dar nici înainte de 4 luni. Iar ideal ar fi ca bebeluşii să fie încă alăptaţi atunci când li se introduce glutenul în alimentaţie. Academia Americană de Pediatrie susţine că riscul de a dezvolta intoleranţă la gluten este redus cu circa 50% la copiii alăptaţi, chiar dacă există o predispoziţie genetică.

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa