După pandemie, virusurile care produc infecții respiratorii au început să devină tot mai agresive și să se manifeste și în afara perioadelor în care acționau înainte, atenționează prof. dr. Doina Anca Pleșca, medic primar Pneumologie și Neurologie pediatrică, președinta Societății Române de Pediatrie (SRP). Specialistul explică care sunt pașii pentru a avea copii cu imunitate bună și face o radiografie a serviciilor medicale pe care statul român le oferă pentru cei mici în acest moment.
În România, sunt puțin peste 2.000 de medici pediatri care activează în ambulatoriu, policlinici și spitale, la o populație de 4,2 milioane de minori, a declarat prof.dr. Doina Anca Pleșca, medic primar Pneumologie și Neurologie pediatrică, președinta Societății Române de Pediatrie, la Congresul Național de Pediatrie 2025. Ar fi nevoie de mult mai mulți, spune ea, dar, pe lângă faptul că facultatea care pregătea specialiști s-a desființat (n.red- în România a existat facultate de pediatrie), nu orice medic este făcut să lucreze cu copiii.
„Copilul este cel mai dur pacient”
„Avem responsabilitatea îngrijirii viitorului acestei țări. Dacă nu vom accepta că sănătatea și educația sunt două elemente esențiale în viața unui copil, care-l plasează pe o traiectorie de dezvoltare, nu vom avea peste 20 de ani o generație sănătoasă”, a atras atenția prof. dr. Doina Anca Pleșca.
În urma experienței profesionale acumulate de-a lungul carierei a ajuns la un adevăr de netăgăduit. Acela că medicii pediatri sunt altfel, pentru că și pacienții lor sunt: „Este esențial să fii făcut pentru a fi doctor de copii. Nu este același lucru cu a fi medic de adulți. Copilul este cel mai dur pacient. El te place – și atunci stă cuminte și te lasă să-l examinezi – sau, dimpotrivă, ripostează plângând”.
Iar un pediatru trebuie să facă astfel încât copilul să nu plângă în timpul consultației: „Pentru că poți rata niște simptome și, de aici, și diagnosticul corect. Să te aproprii de copil e o artă, să înțelegi când trebuie să te apropii de el, de familie. Pentru că, din nefericire, noi avem un mare obstacol – familia. Între pacient și noi se interpune familia, iar nivelul de educație al acesteia va influența posibilitatea noastră terapeutică”, completează medicul.
Nu de puține ori, mai spune prof.dr. Pleșca, părinții își culeg informațiile de pe diverse site-uri și vin la medic cerând, câteodată, anumite investigații, chiar și tratamente: „Și atunci, tu, ca medic, trebuie să fii foarte abil, să te adaptezi limbajului, nivelului educațional al părinților, tocmai pentru a facilita binele copilului. Pentru că până la urmă, noi, pediatri, suntem membri ai familiei. Cel puțin teoretic așa ar trebui să fim percepuți, dar lucrul acesta nu se întâmplă întotdeauna. Copilul este o minunăție, pentru că indiferent cât de grav ar fi, dacă ești destoinic și știi ce să-i dai la momentul respectiv, vei avea satisfacția că el va pleca acasă pe picioare lui. Sau în brațele părinților. De ce? Pentru că nu are multe vulnerabilități, dar trebuie să cunoști, să te apleci asupra lui, să-l evaluezi periodic – adică la intervale de ore – ca să-i faci bine”.
„Familiile cu un singur copil văd orice boală ca pe o mare dramă”
Cele mai multe probleme sunt cu familiile needucate, dar și cu cele care au un singur copil. „Familiile cu un singur copil suferă de foarte mare anxietate și văd orice boală ca pe o mare dramă. Și, întotdeauna, recunosc că sunt un doctor destul de «mocăit» – ca să spunem așa – în sensul că acord mult timp dialogului cu familia, timp în care văd ce face copilul. Și atunci încerc pe argumentele observate să domolesc temerile părinților. Pentru că de aici începe discuția, de aici se creează o atmosferă tensionată. Orice semn de boală devine un cataclism pentru familie. Însă, orice copil se îmbolnăvește. E firesc”, subliniază președinta SRP. Și asta pentru că el intră dintr-un mediu steril într-un mediu cu milioane de agresori: „Mai ales agresori infecțioși. Pentru că infecțiile sunt primul element de îmbolnăvire a copilului mic. Și abia apoi mediul, factorii poluanți și celelalte. Dar, în principal infecțiile”.
Câte episoade de infecții acute respiratorii sunt firești
Prof. dr. Doina Anca Pleșca (foto) spune că după 5 ani episoadele de îmbolnăvire se răresc.
„Este exagerat. Datele epidemiologice arată că primii ani de viață – adică perioada cuprinsă între 0-5 ani, pentru că aceasta este perioada cea mai vulnerabilă – un copil ar trebui să aibă 6-8 episoade de infecții acute respiratorii pe an. Sub rezerva că, dacă copilul intră în colectivitate, dacă are o comorbiditate – o maladie de cord, de plămâni, o imunodeficiență, o suferință neurologică – atunci, cifra crește. Dar, media pentru populația generală, este între 6 și 8 episoade. Cum depășește 5 ani, aceste episoade se răresc și ajungem la zona de adulți, adică la 2-4 episoade pe an”, mai spune ea.
- CITEȘTE ȘI: Primul an de colectivitate: mai mult acasă decât la grădiniță. Experiența mea cu abuzul de antibiotice
„Virusurile și-au mutat activitatea”
Prof. dr. Doina Anca Pleșca punctează câteva schimbări observate de specialiști în perioada post-pandemie: „Din 2022, ne confruntăm cu câteva modificări foarte importante în ceea ce înseamnă incidența bolilor și severitatea lor, chiar dacă suntem în fața unui pacient sănătos (dezvoltat în parametrii vârstei, fără comorbidități). Și se ridică niște întrebări. Respectiv, germenii, microbii – virusurile, bacteriile, pentru că acestea sunt cele mai frecvente – s-au modificat genetic și au devenit mai agresive? Și doi: copiii aceștia care n-au fost stimulați au pierdut prin nestimulare infecțioasă răspunsul imunologic? Sunt ipoteze interesante. Ca și categoria de copii care s-au născut în perioada pandemiei. Și care, pe de o parte, nu au venit în contact cu agenți infecțioși, pe de altă parte, din nefericire, unii sunt nevaccinați”.
Comportamentul agenților infecțioși a oferit, în ultimul timp, tot felul de surprize. „Se știe din studiile epidemiologice că infecțiile produse cu virusuri sunt cele mai frecvente la copii. În primii doi ani de viață, între 70 și 90% din aceste infecții sunt cu virusuri. Inutil să dai antibiotice. Nu știi ce are, dar îi dai antibiotice. E o greșeală flagrantă față de binele copilului”, subliniază medicul pediatru comportamentul inadecvat al unor părinți.
Din nefericire, mai spune medicul pediatru, aceste virusuri, dintre care unele erau de iarnă, altele, de vară, nu mai sunt deloc așa: „De exemplu, noi știam că, din noiembrie începem să avem gripă, infecții cu VRS, cu rinovirus, cu SARS-CoV-2. Pentru că SARS-CoV-2 nu a dispărut, virusul există în continuare, iar incidența cazurilor nu a scăzut, dimpotrivă, în ultima perioadă a crescut, deși a fost o perioadă caldă. Ce au făcut aceste virusuri? Și-au mutat activitatea. Și le-am întâlnit și vara și ne-am confruntat cu foarte multe astfel de etiologii care erau nejustificate. Sperăm însă ca pe măsură ce timpul trece, să se repoziționeze atunci când le este momentul”, mai spune prof. dr. Pleșca.
Odată cu începerea școlii și a grădiniței este de așteptat ca incidența infecțiilor respiratorii să crească, inclusiv cea cu SARS-CoV-2: „SARS-CoV-2 nu a dispărut și nici nu o să dispară. Coronavirusurile sunt o familie despre care s-a scris din 2012. Nu e o noutate. Serotipul s-a modificat. Și la acest moment ne confruntăm cu un alt serotip față de momentul zero, 2019. Coronavirusurile se tot schimbă din punct de vedere genetic: unele devin mai agresive din punct de vedere clinic, altele sunt mai contagioase și atunci se explică cazurile frecvente”, explică medicul.
Pași către imunitatea eficientă
Pasul 1: În acest context, este important ca imunitatea copiilor să fie eficientă. Dar pentru aceasta nu există o doctorie miraculoasă, atrage atenția medicul. „Pentru ca să construiești o imunitate eficientă copilului, în primul rând, trebuie să-l alimentezi corect cu ce are nevoie pentru vârsta lui”, recomandă medicul pediatru.
Pasul 2: Copilul trebuie să doarmă suficient: „Și insist asupra unui element esențial: cel de-al doilea creier este intestinul. De ce este important? Pentru că este locul în care peste 70-80% din răspunsul imunologic se dezvoltă în intestin. Ori, dacă vă aduceți aminte, când ai emoții, când ești într-o stare de stres, te doare burta, unii au scaune frecvente, asta și explică descărcarea de substanțe care declanșează această simptomatologie. Și este foarte important la copil ca flora intestinală să fie sănătoasă. Și să alimenteze acele celule imunitare care permit dezvoltarea de anticorpi. Deci, trebuie să doarmă. Intestinul trebuie să fie în repaus. Nu culc copilul la ora 24.00 și-l trezesc la ora 6.00 ca să plece la școală”, atrage atenția medicul. Prin urmare, un școlar în ciclul gimnazial nu ar trebui să depășească ora 8.30 – 9.00 ca oră de culcare.
Pasul 3: Copilul are nevoie să fie imunizat. „În România, avem aproape 3.000 de cazuri de tuse convulsivă. De ce? Dacă noi i-am avea vaccinați pe copii într-o proporție de peste 95% cu vaccinul hexavalent, atunci nu am mai avea tuse convulsivă. Mă gândesc că, iarăși, va apărea scarlatina. Varicela. Trebuie spus că noi nu avem putere financiară de a introduce prin program național vaccinul împotriva varicelei. Dar varicela – e drept, majoritatea cazurilor se dezvoltă ca o formă ușoară de boală – dar sunt unii care fac niște forme severe. Unde mai pui că virusul poate «stagna» în organism, pentru ca apoi, după niște ani, să se «redeștepte». Și atunci, iarăși, avem niște probleme. Deci, vaccinarea este esențială”.
Pasul 4: Atenție la vitamina D: „Să nu uităm că una dintre cele mai spectaculoase vitamine care are rol de imunomodulare este vitamina D. Și atunci, nu doar în primii ani de viață trebuie să dăm copilului vitamina D. Ci, inclusiv noi, adulții, ar trebui să luăm. Suntem o țară cu o climă temperat continentală și copiii trebuie să-și primească rația zilnică de minimum 500 de Ui de vitamnia D până ajung la vârsta de 18 ani. Se mai adaugă unele imunomodulatorii. Putem să le dăm, dar scheletul nu e reprezentat doar de o doctorie, e reprezentat de toți acești pași pe care ar trebui să-i implementăm”.
Cât de deschiși sunt părinții
Medicul pediatru este de părere că prescripțiile oferite în diverse boli ale copiilor trebuie să fie cât mai simple: „Asta înseamnă să nu dai medicamentul de 2 sau de 3 ori pe zi. Pentru că, dintr-o dată complianța scade. Prin noiembrie, ne așteptăm să înceapă cazurile de gripă. Eu, de cel puțin o lună, pe toate rețetele și recomandările pe care le fac scriu vaccinare antigripală. Pentru că sunt copii de colectivitate. Unde mai punem că o proporție importantă a părinților nu cunosc faptul că vaccinarea antigripală la vârste cuprinse între 0-18 ani este intranazală. Adică, pe poarta de intrare a virusului, și nu injectabil. Eu mărturisesc că am niște părinți foarte complianți, chiar dacă nu sunt foarte educați. Pentru că, în timp, îți creezi o relație afectivă și, dacă copilului îi merge bine, părintele capătă încredere în tine, te vizitează și respectă ad literam ce-i spui.”, mai spune medicul.
De ce se feresc unii părinți de vaccinare
Unul dintre motivele pentru care părinții se opun vaccinării ROR este acela că au auzit că ar determina autism. „Au rămas cu impresia asta. Or, între anii 2016 și 2019, în România, au fost 18.000 de cazuri rujeolă, cu 65 de decese. Am fost lideri absoluți, poziția 2, 3 nu exista. Până la finalul lui august aveam peste 35.000 de cazuri cu 30 de decese. Mai mult, la nivel mondial, lumea medicală a încercat să vină cu niște argumente fondate pe studii populaționale care să demonstreze că vaccinul nu are nicio influență vizavi de autism. Autismul este o boală genetic controlată. Care începe să se exprime clinic în jurul vârstei de 1 an. Și atunci există această asociere între vaccin și apariția autismului. Dar nu are nicio legătură”.
În opinia profesoarei, exemplul personal este important și are putere de convingere: „Este important pentru noi să spunem: m-am vaccinat! Pe de altă parte, le povestesc întotdeauna părinților cazurile pe care le-am trăit, cu niște mari drame produse de boli care ar fi putut fi prevenite. Ceea ce e foarte important. Pentru că te poți imuniza repede prin boală, dar un copil poate rămâne cu epilepsie, cu deficit mintal, fără mâini, fără picioare, pentru că i le amputează ca urmare a leziunilor produse să spunem de un meningococ sau un pneumococ. Dar părinților trebuie să le spui toate lucrurile acestea. Iar ei trebuie să decidă”, consideră medicul.
„E foarte important să știm că agenții infecțioși nu sunt blocați de granițe. Nu sunt ziduri de care ei se izbesc. Noi ne mișcăm, mergem în tabere, în excursii, vizităm, mergem la congrese și putem fi purtători. De exemplu, războiul din Ucraina. Ce știm noi de acolo? Difteria! Păi, aceasta este o infecție bacteriană foarte gravă care poate duce la deces. Dar eu stau liniștită dacă știu că am făcut hexavalentul copilului. Mai ales sugar fiind. Iar toate acestea, noi, medicii pediatri, trebuie să le explicăm pe îndelete. Cu alte cuvinte, să avem timp și respect vizavi de sănătatea copilului”, conchide medicul pneumolog.
Pediatri de top la Congresul Național de Pediatrie din România 2025
Interviul cu prof. dr. Doina Anca Pleșca a avut loc în cadrul Congresului Național de Pediatrie 2025, organizat de Societatea Română de Pediatrie, sub egida Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Universității de Medicină și Farmacie din Craiova și Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș.
La lucrările Congresului au participat personalități de marcă ale pediatriei internaționale printre care prof.dr. Massimo Mantovani (Italia) – președintele Societății Europene de Pediatrie – EPA (European Pediatric Association), prof. dr. Salvatore Vandemia (Italia) – președinte și profesor emerit al Societății Italiano-Arabă (IAPS) și președinte al Societății Româno-Italiene de Pediatrie (IRPS), prof. dr. Ninel Revenco (Republica Moldova) – președintele Societății de Pediatrie din Republica Moldova, prof. dr. David Greenberg (Israel), head division, Ben-Gurion University of the Negev.
Printre temele majore abordate la Congres s-au numărat: bolile cronice pediatrice și impactul lor asupra calității vieții copilului; noutăți în imunizare și politici de sănătate pediatrică; progresul în diagnosticul genetic și medicina personalizată; impactul schimbărilor sociale și al factorilor de mediu asupra sănătății copiilor; vaccinarea și reticența față de vaccinuri; tabagismul și implicațiile sale juvenile: obezitatea infantilă cu consecințe cardiovasculare și metabolice pe termen lung.
