Atelierele cu mămici au avut ca temă în această lună ADHD
Una dintre afecțiunile despre care se vorbește din ce în ce mai mult în ultima vreme în rândul părinților este ADHD, afecțiune inclusă în categoria bolilor moderne. Despre această boală am aflat mai multe la Atelierele cu mămici din luna mai, eveniment susţinut de Doppelherz, de la conf. univ. dr. Olivia Timnea, invitata serii.
Despre ADHD, pe înţelesul părinţilor
Seara a început prin definirea afecţiunii, invitata serii spunându-le celor de faţă că ADHD este o tulburare de comportament caracterizată prin imposibilitatea pacientului diagnosticat de a-şi menţine atenţia şi de a se concentra asupra unui lucru fără a fi distras, dar şi prin impulsivitate şi hiperactivitate.
Specialistul a accentuat că există patru tipuri de factori care pot influenţa apariţia ADHD, aceştia fiind factorii genetici, de mediu, factorii nutriționali şi cei sociali.
Componenta genetică reprezintă în procent de 80% cauza acestei maladii, iar aproape o treime din părinţii copiilor cu ADHD au la rândul lor această boală. Se poate întâmpla ca afecţiunea să se găsească la toţi copiii din cadrul aceleiaşi familii, băieţii find mult mai predispuşi să facă ADHD decât fetele.
Factorii de mediu sunt şi ei relevanţi în declanşarea bolii, consumul de alcool şi fumatul în timpul sarcinii, dar şi expunerea la plumb în copilărie, complicaţiile din timpul naşterii şi sarcinii incluzând naşterea prematură putând juca un rol în apariția ADHD. Tot ca factori declanșatori se mai numără infecţiile în timpul sarcinii, la naştere şi în prima parte a copilăriei (varicelă, rubeolă, enterovirus şi infecţiile streptococice).
Nu trebuie neglijat impactul coloranţilor alimentari artificiali la copii sau al conservanților (benzoatul de sodiu fiind cel mai periculos), dar nici disfuncţiile familiale sau educaţia inadecvată, care au un profund efect asupra abilităţilor de autoreglare şi atenţie. Absenţa mamei şi plasarea copilului în orfelinate şi mediul haotic de creştere din cadrul aceleiaşi familii sunt extrem de relevante pentru apariţia ADHD.
Tipuri de ADHD
La Atelierele cu mămici am mai aflat că acei copii care au ADHD se pot încadra în tipul predominant hiperactiv-impulsiv sau în cel predominant neatent. În prima categorie întâlnim copii care se mişcă şi sunt neliniştiţi când stau jos, vorbesc non-stop, se joacă sau ating totul din jurul lor şi au probleme în a sta la masă, la şcoală şi noaptea în pat. Lor le este dificil să îndeplinească activităţi în linişte, comentează mereu, chiar nepotrivit, îşi arată emoţiile fără constrângere şi acţionează fără a se gândi la consecinţe, le este dificil să aştepte pentru lucrurile pe care le vor sau rândul lor la jocuri.
În a doua categorie se află copii care par a fi uşor distraşi, pierd detaliile, uită lucruri şi trec frecvent de la o activitate la alta, prezintă dificultate în a-şi menţine atenţia asupra unei sarcini, devin plictisiţi de o activitate după doar câteva minute dacă nu cumva este ceva plăcut. Tot acestor copii le e dificil să fie atenţi asupra organizării şi completării unei activităţi sau să înveţe ceva nou, le e greu să-şi facă temele pentru acasă, pierd frecvent lucruri, nu par să asculte când li se vorbeşte, visează ziua, devin uşor confuzi şi se mişcă încet, au dificultăţi în a procesa informaţii la fel de repede şi de precis ca alţii.
Criterii de diagnosticare
Pentru diagnosticare este bine să se ia în calcul criterii precum, neatenţia, hiperactivitatea şi impulsivitatea.
Un copil are este afectat de neatenţie nu dă frecvent atenţie detaliilor sau face greşeli la şcoală sau la alte activităţi, are frecvent probleme cu atenţia asupra sarcinilor sau să se joace, nu pare să asculte când i se vorbeşte direct, nu urmează instrucţiunile şi nu poate termina temele de la şcoală sau treburile casnice date. El are probleme în a-şi organiza activităţile, evită sau nu vrea să facă lucruri care necesită efort mental pentru o perioadă lungă de timp. Tot din pricina neatenţiei pierde lucruri necesare terminării activităţilor începute cum ar fi jucării, creioane, cărţi, este distras uşor.
Hiperactivitatea poate fi observată atunci când copilul se joacă cu degetele sau cu picioarele în pământ, nisip, iarbă, se ridică din scaun când este nevoie să stea, fuge sau se caţără când nu trebuie, are probleme în a se bucura sau juca în activităţi liniştite, este „pe fugă” sau acţionează că „condus de un motor“. El vorbeşte excesiv, dă răspunsuri explozive înainte ca întrebările să fie terminate şi are probleme în a-şi aştepta rândul, îi întrerupe pe alţii sau dă buzna peste ei.
Tratamentul ADHD
Tratamentul este atât psihosocial (modelul psiho-educațional care cuprinde terapia comportamentală, terapia cognitiv-comportamentală, psihoterapia interpersonală, terapia de familie şi educaţia parentală şi a copilului asupra aptitudinilor sociale), cât şi medical.
Pe lângă mediamentele prescrise de medic în funcţie de fiecare caz în parte, Doppelherz® system Omega-3 Junior Sirop este unul dintre suplimentele care pot fi luate în cazul în care există suspiciunea de ADHD, dar şi când există deja diagnosticul concret în acest sens.
Atelierul pentru copii a fost susţinut de echipa Teko Kindergarten, coordonată de psihologul Mădălina Marinescu. Aceasta i-a introdus pe copii în lumea unor jocuri inteligente, reuşind să le capteze atenţia în totalitate. Cu Mădălina şi echipa ei pricepută ne vom mai întâlni şi la ediţia din această lună a Serilor TOTUL DESPRE MAME, susţinută de Doppelherz şi a cărei invitată va fi psihologul Domnica Petrovai.
Foto: Bogdan Dincă – Fotografii de familie