Depistează la timp problemele de dezvoltare ale copilului tău (16-36 de luni)

TOTUL DESPRE MAME

Numeroase boli neurologice şi sindroame genetice asociază retard psihomotor, iar de depistarea precoce depinde recuperarea cât mai eficientă a copilului, iar uneori chiar viaţa celui mic. Din păcate, însă, în România, din lipsă de pregătire a medicilor în acest sens, depistarea se face greu sau deloc. Mărturie stau statisticile pentru ţara noastră care oferă cifre oficiale mici atunci când vine vorba de copii cu diferite probleme de dezvoltare, comparativ cu „numărătoarea paralelă” a diferitelor asociaţii nonguvernamentale.

Expresii precum: „Şi taică-su a mers mai greu”, „Nici fratele lui nu a vorbit decât la patru ani”, „Aşa este el mai moale, seamănă cu x din familie” ţin, din nefericire, locul unui diagnostic corect pus la timp.

Aici găsiți o listă cu cele mai importante achiziţii pe care copilul trebuie să le aibă până la 20 de luni. Continuăm astăzi lista cu achiziţiile psihomotrice specifice pentru lunile 16-36. Aceste informaţii te vor ajuta să depistezi la timp dacă ceva este în neregulă cu micuţul tău, pentru că doar în acest fel copilul tău poate avea parte de intervenţie specializată timpurie care să îl va ajuta să recupereze cât mai multe abilităţi şi să se integreze cât mai curând într-un mediu social specific vârstei sale.

16-26 luni:

  • Manifesta curiozitate faţă de obiectele din jur.
  • Explorează mediul înconjurător, este curios.
  • Recunoaşte propriile jucării.
  • Poate denumi obiectele familiare întâlnite în contexte noi – de exemplu patul său de acasă şi patul dintr-o casă străină.
  • Arată obiecte sau persoane atunci când este rugat.
  • Reacţionează la încurajări sau interdicţii ale adulţilor.
  • Pleacă din locul în care l-a supărat ceva.
  • Poate spune dacă este băieţel sau fetiţă.
  • Se recunoaşte în fotografii.
  • Recunoaşte persoane familiare în fotografii.
  • Ajuta la îmbrăcare, aduce pantofiorii, aduce periuţa de dinţi etc.
  • Participa activ la îmbrăcat, hrănit, culcat etc.
  • Poate arăta diferite părţile ale corpului.
  • Manifestă comportamente simple de grijă faţă de alţi copii.
  • Are primele interacţiuni cu copii cunoscuți și le zâmbește.
  • Imită jocul unui copil necunoscut care se joacă alături de el.
  • În timpul jocului, cere din când în când confirmarea adultului.
  • Imită activităţile adulţilor în cadrul jocului său activităţilor cotidiene.
  • Ascultă activ când i se vorbeste și îşi diminuează mişcările corpului pentru a fi atent.
  • Cere ajutorul adultului când întâmpină o dificultate.
  • Alcătuieşte primele propoziţii simple: „Vreau baie!”
  • Imită o acţiune văzută într-o carte.
  • Poate da paginile unei cărţi.
  • Recunoaşte imaginile dintr-o carte.
  • Foloseşte creioanele.
  • Poate grupa obiecte în funcţie de mărime, culoare, scop etc.
  • Umple şi goleşte recipiente.
  • Poate rezolva puzzle-uri simple (două-patru piese).
  • Se caţără.
  • Coboară scările folosind un singur picior.
  • Urcă scările.
  • Foloseşte tacâmurile, în special linguriţa.

 

22-36 luni:

  • Cunoaşte şi denumeşte emoţiile: „Sunt trist/bucuros”.
  • Recunoaşte emoţiile la alte persoane, personaje etc.
  • Foloseşte expresii faciale pentru emoţiile simţite.
  • Foloseşte expresii verbale pentru emoţiile simţite.
  • Exprima emoţiile negative verbal, nonviolent.
  • Îşi poată aştepta rândul în timpul jocului.
  • Doreşte să participe activ la activităţi cotidiene: să se spele singur pe mâini, să pună masa, să toarnă singur în pahar etc.
  • La vârsta de doi ani se poate juca împreună cu un singur copil deodată.
  • Iniţiază o conversaţie cu alt copil prin formule precum: „Cum te cheamă?”, „Câţi ani ai?”
  • Pentru a intra în joc foloseşte zâmbetul, stă alături de ceilalţi copii etc.
  • Atrage atenţia altui copil asupra sa: „Uite ce jucărie am!”
  • Îşi îndreaptă corpul către persoana cu care vorbeşte.
  • Pune întrebări când i se povesteşte ceva.
  • Cere ajutorul folosind cuvintele.
  • Face schimb de jucării cu ajutorul adultului; cere în cuvinte o jucărie care nu îi aparţine.
  • Respectă o regulă dacă i se aminteşte.
  • Face crize de furie dacă i se blochează accesul la o activitate.
  • Poate indica părţi mai mici ale corpului, precum gene, nări.
  • Înţelege şi execută solicitări mai complexe: pune obiectul pe masă, bagă obiectul în recipient.
  • Poate rămâne cinci minute concentrat asupra unei activităţi.
  • Imită comportamentul adultului de citire a unei cărţi.
  • Urmăreşte cuvintele din carte cu degetul.
  • Citeşte „după imagini” o poveste.
  • Traduce în cuvinte desenele făcute.
  • Înţelege şi foloseşte noţiunea de „mai mult”, „mai puţin”.
  • Pune întrebări despre diverse lucruri de care ia cunoştinţă prin cărţi, TV etc.
  • Urcă scări punând ambele picioare pe o treaptă.
  • Aleargă (rigid).
  • Sare pe loc.
  • Loveşte o minge care stă pe loc.
  • Aruncă mingea peste cap.
  • Dansează.
  • Aplaudă.
  • Poate pune mărgele pe ață.
  • Taie cu foarfeca.
  • Ține creionul cu degetele, nu cu palma.
  • Desenează cercuri şi linii verticale şi orizontale.
  • Înfiletează/desfiletează.
  • Poate mânca singur.
  • Se spală singur pe dinţi, mâini, față.

 

 

Dacă citind lista de mai sus observi la copilul tău cel mai mic semn care să te îngrijoreze, caută degrabă un neurolog pediatru şi stabileşte o consultaţie. Nu te teme de ceea ce ai putea afla! Doar intervenţia la timp îţi poate salva copilul!

 

Material realizat cu ajutorul informaţiilor oferite de psihologul Sorina Petrică.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa