De ce după 1 an copilul refuză mâncarea? Cauze și strategii inteligente

Obiceiurile alimentare ale bebelușului tău îți pot da impresia că mergi pe un roller coaster în unele zile! Dar atâta timp cât copilul tău mănâncă suficient de bine pe parcursul unei săptămâni și îi oferi alegeri sănătoase, el ar trebui să fie bine. Și ca în multe etape ale copilăriei, să știi că și aceasta va trece.

Alexandra Ion
refuză mâncarea
Copil tău refuză mâncarea? Iată ce ai de făcut!

Iată un veșnic izvor de bătăi de cap: situația în care copilul refuză mâncarea! Dacă o face selectiv, față de anumite alimente, mai este cum este, dar dacă copilul refuză constant mâncarea sau acceptă doar un număr mic de alimente, atunci este o problemă.

Vorbim despre toate acestea și despre principalele cauze pentru care copilul refuză mâncarea, dar și despre cea mai bună strategie de urmat pentru a rezolva sau depăși problema.

Instinctul refuzului

La copilul care a trecut de prima etapă a diversificării, refuzul de a mânca are mai multe cauze. Există situații în care copilul refuză să mănânce pentru că pur și simplu nu-i este foame.

Există copii care mănâncă prea puțin din porția lor de mâncare, copii care aleg să mănânce doar anumite alimente și copii cărora le scade brusc apetitul sau căpăta o adevărată aversiune față de mâncare ori față de unele feluri de mâncare sau alimente.

Situația este cu adevărat problematică dacă copilul își pierde cu adevărat apetitul, iar ceea ce mănâncă este insuficient pentru a acoperi nevoile sale nutriționale.

În aceste condiții, un control medical este necesar. Sunt mai multe afecțiuni care printre simptome au și pierderea apetitului. Medicul poate face un examen clinic copilului și un set de analize pentru a identifica o eventuală cauză. De la paraziții intestinali la unele forme de cancer, de la tuberculoză la afecțiuni metabolice, de la boli endocrine, la anemie, de la infecții la boli din spectrul afecțiunilor autoimune pot da inapetență.

Dacă nu există o afecțiune, este foarte posibil ca refuzul de a mânca să aibă cauze psihologice.

Cauze psihologice pentru refuzul mâncării

Refuzul de a mânca este reacția copilului la anumite situații stresante sau tensionate. Poate să fie vorba despre întâmplări de la grădiniță sau școală, ironii ale unor copii sau situații stânjenitoare în care acesta s-a aflat sau situații din familie.

Copilul are o capacitata scăzută de a-și exprimă trăirile, stările și emoțiile, mai ales în cazul celor mai mici de șase ani. În general, copilul va spune cu greutate ce probleme a avut sau ce anume îl supără. Uneori, nici nu conștientizează unele din situațiile stresante prin care trece, dar acestea îi pot afecta pofta de mâncare.

Părinții trebuie să știe că pofta de mâncare și refuzul de a mânca sunt indicatori importanți ai stărilor emoționale și pot pune în evidență o anxietate, o tensiune, o teamă, o preocupare accentuată a copilului, un eveniment stresant sau o situație care produce disconfort psihic.

Refuzul de a mânca poate fi și o formă de protest, o expresie a opoziției copilului.

De regulă, această situație apare după ce acceptă să mănânce ceva ce i-a fost impus de un adult autoritar, cu alte persoane mai puțin intransigente. Impunerea de a mânca în mod forțat contribuie la sporirea reacției de aversiune și declanșează un război cu copilul, iar situațiile tensionate (refuzul celui mic de a mânca și reacția de autoritate a adultului se vor repeta și vor accentua problema).

Tulburările alimentare sunt o altă cauză serioasă care poate explica refuzul copilului de a mânca.

Fie copilul manifestă un total dezinteres față de mâncare, fie se opune extrem de vehement ideii de a mânca sau mănâncă foarte puțin, iar masa este un chin. Tulburările alimentare de acest gen sunt frecvente și pot avea consecințe neplăcute pe termen lung dacă nu sunt gestionate corect.

Pentru mai mulți părinți, mai ales în cazul copiilor mai mici, masa este o luptă în încercarea de a-l convige să mănânce, însoțită de agitație, zbătut, scuipat, aruncarea mâncării sau a farfuriei, de amenințări, șantaj, povești, lingurițe cu mâncare numărate și iar numărate, plâns și suspine și, în final, resemnarea părintelui. Problema se complică cu vărsături după masă, dureri de burtă și, uneori, scaune diareice.

Copilul meu Nu mănâncă!, scrisă de Dr. Carlos Gonzalez, explică de ce să forțezi un copil să mănânce mai multe decât are nevoie este un obicei nesănătos și chiar periculos.

Ce spun specialiștii

Părintele este cel care trebuie să-și analizeze comportamentul și să-l reevalueze. Dacă un copil mai mic de doi ani refuză mâncarea, cea mai proasă decizie a părintelui este de a-l forța să mănânce, iar o atitudine echilibrată și calmă este primul pas în rezolvarea problemelor.

Până la doi ani, foarte rar un copil refuză mâncarea dacă îi este foame. Copilul mic acceptă să mănânce chiar dacă mâncarea nu are un gust prea bun (din punct de vedere al adultului), chiar dacă aspectul este ciudat și culoarea bizară. Copilul va mânca dacă îi este foame și va refuza mâncarea dacă s-a săturat.

Odată ce ai înțeles acest aspect, cea mai mare parte din problemă este rezolvată. Strategia este foarte importantă, mai ales în perioada primei diversificări, când cel mic primește primele alimente. Nu face greșeala de a-l forța să mănânce pentru că de aici și până la a provoca respingerea alimentelor și a-l determina să refuze mâncarea, este doar un pas.

Părinții mai trebuie să știe că există o legătură directă și foarte puternică între emoții, stres, dezvoltarea personalității copilului și mâncare, iar mâncarea este cel mai simplu mod în care copilul poate exprimă ce nevoie are, dar și o cale prin care acesta anunța o serie de probleme, de la cele de sănătate până la cele psihologice.

Soluția cea mai bună pentru părinții care se confruntă cu un copil care refuză mâncarea este pasul înapoi, o anume libertate acordată copilului (inclusiv să-l lași să mănânce cu mâna lui) și reluarea treptată a bunelor obiceiuri.

Frustrarea ta este normală atunci când te confrunți cu o grevă alimentară a unui bebe de 14 luni, dar nu trebuie să te îngrijorezi prea tare, pentru că mulți micuți fac același lucru. Află care sunt principalele motive pentru care bebe refuză mâncarea, de strategii poți încerca și când ai putea avea nevoie de ajutorul medicului.

De ce bebe de 14 luni nu mănâncă

Există mai multe motive pentru care copilul tău poate fi în grevă atunci când vine vorba de mese și gustări, inclusiv independența sa în devenire, dar și nevoia de mai puține calorii. 

  • Este foarte ocupat. Copiilor le place să alerge, să se joace și să exploreze – și, având atâtea alte lucruri interesante de făcut, probabil că uită pur și simplu să mănânce! 
  • A devenit mai selectiv. Mâncatul selectiv, grevele alimentare și multe altele sunt doar câteva dintre fazele prin care poți aștepta să treacă bebe după 14 luni. Iată câteva exemple: „fără mâcare verde”, „fără alimente care se ating între ele pe farfurie”, „vreau un sigur aliment”.
  • E în faza „o dată pe zi”. Nu uitați de faza „o masă pe zi”, care este cât se poate de normală. De fapt, copiii mici au nevoie de mai puțină de mâncare decât crezi și probabil că mănâncă mai mult decât știi.  Concluzia: dacă bebe se dezvoltă normal, probabil că primește ceea ce are nevoie în fiecare zi.
  • Ar putea fi lichidele. Prea multe calorii din lapte sau suc pot menține cu siguranță apetitul satisfăcut al unui bebe de 14 luni (și peste!), lăsând mai puțin loc pentru tocanița de pui pe care ai petrecut atât de mult timp pregătind-o. 
  • Sau gustările. Dacă micuțul tău are o mulțime de oportunități de a ciuguli între mese, acest lucru îl va împiedica să mănânce la mesele principale.
  • Erupția dentară scade apetitul.  Molarii, care apar de obicei între 13 și 19 luni de viață, pot diminua, de asemnea, interesul unui bebe de 14 luni pentru mâncare.  

Ce să faci când bebe de 14 luni nu mănâncă

Păstrează-ți calmul când copilul tău începe o grevă alimentară și apoi încearcă câteva dintre aceste strategii inteligente:

  • Lasă-l să cerceteze! De obicei, copiii mici trebuie să examineze complet alimentele (prin atingere, zdrobire, adulmecare) înainte de a gusta. Fii îngăduitoare cu acest proces pretențios și ora mesei nu va deveni haos.
  • Oferă-i porții mici! Uneori dimensiunea contează. Un munte de mâncare poate copleși un mic mâncător – determinându-l să renunțe înainte de a începe. Oferindu-i porții mici, îi va fi mai ușor să accepte o farfurie.
  • Dă-i șansa să aleagă din câteva opțiuni! Pune-i în față 2-3 farfurii cu feluri diferite de mâncare și dă-i posibilitatea de a alege ce vrea să mănânce. 
  • Respectă rutina meselor principale! Respectă orele obișnuite de masă și gustare, în loc să-i oferi mâncare non-stop, cu speranța că-i vei atrage copilului atenția să deschidă gura. 
  • Schimbă modul de a găti alimentul preferat!  Uneori, chiar și alimentele preferate primesc brusc tratamentul „block”! Dacă se întâmplă, încearcă să-l servești diferit să-l prepari într-o modalitate nouă (cum ar fi pieptul de pui care-i plăcea șnițel, îl poți face fript la grătar, fiert, cu legume etc). Aceste ajustări îl pot determina pe copil să accepte un aliment sănătos în continuare.
  • Cumpără-i tacâmuri pe gustul lui. Dacă un bebe de 14 luni nu mănâncă, poate s-a săturat să fie tratat ca un…beleleș și e timpul să-i cumperi ustensile de bucătărie pe măsura sa! S-ar putea să descoperi că noutatea de a se hrăni ca oamenii mari depășește impulsul de a respinge masa.
  • Mâncați (măcar) o dată pe zi împreună! Mâncatul în familie îl poate încuraja pe copilul tău să se alăture. Făcând parte din rutina voastră zilnică, o cină cu toți ai casei poate fi o modalitate grozavă de a-l atrage pe cel mic să mănânce.
  • Dă-i o pauză! Pur și simplu scote-i mâncarea respinsă și nu o servi o perioadă (cu excepția cazului în care este cerută). Între timp, oferă-i alimente similare din punct de vedere nutrițional. Dacă refuză iaurtul, dă-i brânză de vaci. Dacă este vorba de mere, încearcă bananele.
  • Nu renunța definitiv la alimentele respinse! Ceea ce este refuză azi, poate acceptă mâine, așa că nu renunța. De fapt, dacă o grevă alimentară este declanșată de disconfort la dentiție sau de o răceală care va dispărea în curând, și alimentele preferate se pot întoarce în castonele și farfurii.
  • Încearcă să nu îți faci griji. Refuzul copilului tău de a mânca este de obicei temporar. Atâta timp cât copilul tău continuă să câștige în greutate și în centimetri și rămâne sănătos (în afară de răcelile obișnuite) – și atâta timp cât aportul său total săptămânal pare suficient – există puține motive de îngrijorare.
  • Nu o lua personal! Doar pentru că bebe respinge mâncarea din fața sa nu înseamnă că te respinge pe tine. De asemenea, nu este o reflectare a abilităților tale de părinte (sau de gospodină!).
  • Fără tocmeală sau mită! Promițându-i dulciuri suplimentare de fiecare dată când bebelușul tău se încumetă să înghită broccoli nu face decât să-i crească și mai mult pofta de dulciuri.
  • Schimbă-i locul! Copilul tău a depășit scaunul înalt? Poate tocmai asta-l face să nu vrea să mai stea la masă ca pe vremurile bune! Ia în considerare achiziționarea unui scaun de înălțare.

Este normal că bebe după 14 luni nu mănâncă?

Da, este normal ca apetitul unui copil să scadă după vârsta de 1 an. De fapt, este de așteptat o scădere a apetitului în acest stadiu de dezvoltare. Copilul tău se confruntă cu o încetinire normală a creșterii încă din primul an de viață – și, odată cu aceasta, are nevoie de mai puține calorii și alimente.

Reține că rar un copil acceptă un aliment nou din prima. Adesea cei mici au nevoie de 5-10 sau chiar 15 încercări înainte de a accepta să guste o guriță din ceva nou! Dacă ești îngrijorată că nu consumă suficientă mâncare ține un jurnal alimentar pentru copilul tău pe parcusul unei săptămâni și apoi discută cu medicul pediatru.

Când apelezi la doctor

Dacă o examinare mai atentă a obiceiurilor alimentare ale bebelușului tău dezvăluie o dietă din ce în ce mai restrânsă sau una din care lipsește un grup alimentar de bază, discută cu medicul copilului tău pentru a vedea dacă este o idee bună să îi dai zilnic un supliment de vitamine și minerale pentru copii mici. 

Dar cu siguranță ar trebui să consulți imediat medicul pediatru dacă observi oricare dintre următoarele simptome asociate cu refuzul mâncării:

  • Slăbiciune neobișnuită, letargie sau oboseală
  • Febră
  • Iritabilitate prelungită
  • Pierdere în greutate

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa