Aveam câțiva ani când am auzit prima oară de tusea măgărească. M-a încurcat foarte tare conceptul, la acel moment. Eu tușeam și toată lumea din familia mea zicea că fac ca un măgăruș.
Pe vremea aceea, pentru mine, tusea era tuse și era practicată numai de oameni, iar măgarul făcea ”I-haaa, i-haaaa!”, nicidecum nu auzisem măgar tușind.
Dar mă auzeam pe mine….
Și acum mă ia cu amețeală când îmi amintesc tusea aceea care îmi făcea creierii să urle, mă strângeau tâmplele de fiecare dată după ce încheiam o repriză care nu era niciodată scurtă, erau mereu reprize de câteva minute. Sau poate erau numai câteva zeci de secunde, dar copilului din mine i se părea ceva interminabil.
Am ajuns și spectator la tusea măgărească.
Sunt mamă de mai bine de șapte ani și am ajuns, de-a lungul acestor ani care nu par mulți, dar sunt ceva, credeți-mă, să fiu și eu spectatorul unui mic măgăruș care își scotea sufletul tușind. Îmi amintesc, pe de altă parte, cum, copil fiind, ai mei au încercat cu mine toate leacurile din natură și din bătrâni lăsate. De departe, dar de departe, cel mai crud experiment a fost ceaiul de ceapă. Îngrozitor a fost! În-gro-zi-tor!
Cum scăpăm de tusea măgărească
Îmi amintesc, aproape la fel de bine și de siropul de ridiche, de sarea în batistă, încălzită pe sobă și pusă pe piept, de frecțiile cu oțet (care n-ar fi avut ce să caute pe pielea unui copil), de vata cu spirt băgată în urechi, de baticele îmbibate tot cu spirt și legate la frunte, de alifia chinezească, toate îmi revin în minte de fiecare dată când copilul meu e bolnăvior.
Din fericire, lucrurile stau altfel acum și ar trebui să fim recunoscători că trăim în zilele în care avem acces la multe lucruri și există și alte soluții.
Cum scăpăm de tusea măgărească
Când, într-un episod de răceală, copilul meu a rămas cu celebra tuse măgărească, am căutat ceva natural, eficient și bun la gust pentru a-l ajuta să scape de chinuitoarea tuse. Am un copil foarte pretențios la gust, sunt medicamente pe care el nu le poate lua pentru că le vomită, nu suportă să înghită orice. Partea dureroasă e că atunci când e bolnav și e oricum indispus din cauza bolii, să mă apuc să fac teste cu medicamente pe papilele lui, ar însemna să-mi bat cuie în talpă. Așa că, de fiecare dată, am grijă să caut ceva care să fie ușor de administrat.
La tusea lui de măgăruș, s-a dovedit a fi extraordinar Imunotus, un sirop cu soc, cu cimbru, ciuboțica cucului, vitamina C și acetil-cisteină. E foarte bun la gust, iar copilul l-a luat cu plăcere, iar rezultatele s-au observat repede. Exact așa cum îi spune și numele: ”Imunotus… și tusea s-a dus!”. Așa a fost și la noi.
Vă spun toate acestea pentru că urmează să înceapă un nou sezon de mucișori, febră, tuse și altele și e bine să știți și să fiți pregătite pentru situații de acest gen. Mai multe detalii despre Imunotus găsiți AICI.
