Voma la bebeluși și copii mici este moriv de panică pentru orice mamă. Vomatul poate fi cauzat de mai multe lucruri. Cel mai adesea, în cazul copiilor, cauza este enterocolita, provocată de un virus ce afectează tractul gastro-intestinal. Enterocolita, numită şi răceală la stomac, poate provoca inclusiv ameţeli şi diaree.
Aceste infecţii nu durează mult şi sunt mai mult neplăcute decât periculoase. Cu toate acestea, copiii (în special bebeluşii) care vomită, nu pot bea prea multe lichide, şi au diaree, se pot deshidrata.
Este important să îţi menţii calmul. Vomatul este alarmant pentru bebeluşi şi extenuant pentru copiii de toate vârstele. Să-ţi consolezi copilul şi să previi o posibilă deshidratare sunt paşii principali pe care trebuie să îi faci înspre o însănătoşire grabnică a celui mic.
Medicamentele obişnuite, eliberate fără reţetă, menite să trateze greaţa, starea de vomă şi diareea, nu sunt recomandate copiilor.
Rehidratarea pe cale orală este o metodă pe care părinţii o pot aplica acasă pentru a preveni deshidratarea sau a trata cazurile uşoare. Discută cu medicul de familie sau cu pediatrul, mai ales dacă eşti de părere că micuţul tău este deshidratat, întrucât acesta îţi poate indica şi alte metode pe baza cărora să îţi rehidratezi copilul.
Vomă sau regurgitație?
Este normal ca bebeluşul tău să regurgiteze o cantitate mică de lapte imediat după masă. 40% dintre bebeluşi o fac, cel mai adesea după ce au terminat de mâncat, dar uneori chiar şi în timpul mesei.
Lichidul pe care îl dau afară din gură seamănă foarte mult cu laptele pe care tocmai l-au mâncat sau, dacă acesta este parţial digerat, va avea mici buglăraşi şi mirosul specific laptelui acru. Deşi aspectul te poate păcăli, pentru că ceea ce el dă afară este uneori identic în ambele cazuri, regurgitarea nu înseamnă vărsătură.
Bebeluşul nu simte când regurgitează, în timp ce vărsătura este dureroasă şi puternică, forţată. Ea apare printr-o contracţie anormală, inversă, a stomacului, care îşi elimină astfel conţinutul. Este important să faci diferenţa între regurgitare şi vărsătură, deoarece vărsăturile repetate pot conduce la deshidratarea copilaşului.
După regurgitaţie, bebelușul | Este vesel. Are o stare generală bună. Adesea îi este foame. |
După vărsătură, bebelușul | Plânge. Este speriat. Are starea generală modificată. Adesea refuză alimentaţia sau, dacă manâncă, varsă din nou. |
Cele mai frecvente cauze de vomă la bebeluși și copii:
- Gastroenterita
- Toxiinfecția alimentară
- Refluxul gastro-esofagian
- Supraalimentaţie
- Otita medie
- Obstrucţie anatomică la nivelul unui segment digestiv, inclusiv apendicită
- O infecţie puternică (meningită, sepsis).
Voma la bebeluși de 0-6 luni
- Nu îi da să bea apa normală bebeluşului tău, decât dacă doctorul tău îţi specifică o anumită cantitate.
- Dacă încă îţi alăptezi bebeluşul, încearcă atunci să-l alăptezi preţ de 5-10 minute o dată la două ore. Dacă micuţul continuă să vomite, sună-ţi medicul. După 8 ore fără să vomite, vei putea să îţi reiei alăptatul normal. Atenţie, toate studiile recente susţin faptul că laptele matern, în ciuda faptului că este bogat în lactoză, este indicat în enterocolite.
- Dacă bebeluşul este hrănit cu formulă, sfătuieşte-te cu medicul de familie sau medicul pediatru. Este posibil să îţi recomande o formulă fără lactoză pentru o anumită perioadă.
- Oferă-i copilului cantităţi mici şi dese – aproximativ 2-3 linguriţe sau aproximativ 20 mililitri – de soluţie cu săruri de rehidratare o dată la fiecare 15-20 minute, cu ajutorul unei linguri sau unei seringi pentru administrare orală. Soluţiile de rehidratare pe cale orală (disponibile la majoritatea farmaciilor) sunt echilibrate cu săruri pentru a înlocui ceea ce organismul bebeluşului pierde prin vomă sau diaree. Este foarte important pentru bebeluşi ca orice lichid pe care îl consumă să conţină cantitatea optimă de săruri. Atenţie, soluţiile fără arome sunt cele mai bune.
- Creşte gradual cantitatea de soluţie pe care i-o administrezi copilului tău, dacă observi că micuţul reuşeşte să o reţină pentru mai mult de două ore fără să vomite.
- Nu îi administra mai multă soluţie decât ar mânca în mod normal deoarece i-ar umple prea mult stomacul deja deranjat şi ar putea voma şi mai mult.
- Dacă copilul tău are sub două luni şi vomită tot ce mănâncă, sună-ţi de urgenţă doctorul.
Voma la bebeluși de 6-12 luni
- Nu îi dă să bea apa normală bebeluşului tău, decât dacă doctorul tău îţi specifică o anumită cantitate.
- Dacă copilul tău este în continuare alăptat, continuă alăptarea preţ de 5-10 minute o dată la două ore, până când trec opt ore fără ca cel mic să vomite. Atunci puteţi relua ritmul normal de alăptare.
- Oferă-i copilului cantităţi mici şi dese – aproximativ 2-3 linguriţe sau aproximativ 20 mililitri – de soluţie cu săruri de rehidratare o dată la fiecare 15-20 minute. Este foarte important ca orice lichid pe care îl consumă să conţină cantitatea optimă de săruri (încă o dată, sărurile de rehidratare au scopul de a înlocui ceea ce organismul bebeluşului pierde prin voma sau diaree).
- Copilul de peste şase luni s-ar putea să nu aprecieze o soluţie fără aromă. Îi poţi lua ceva cu un anume gust sau îi poţi adăuga la cea normală încă trei mililitri de suc de fructe.
- Creşte gradual cantitatea de soluţie pe care i-o administrezi copilului tău, dacă observi că reuşeşte să o reţină pentru mai mult de două ore fără să vomite.
- Nu îi administra mai multă soluţie decât ar mânca în mod normal – i-ar umple prea mult stomacul deja deranjat şi ar putea voma şi mai mult.
- După ce copilul va reuşi să reziste aproximativ opt ore fără să vomite poţi să începi să îi dai cantităţi mici de mâncăruri uşoare cu care copilul este deja obişnuit. Spre exemplu, cereale, banane, biscuiţi sau alte mâncăruri pentru copii.
- Dacă micuţul tău nu mai vomită preţ de 24 de ore, poţi să reîncepi să îl hrăneşti normal, cum o făceai şi înainte de a i se face rău.
Voma la copii de cel puţin 1 an:
- Oferă-i lichide incolore (laptele de vacă şi produsele din lapte ar trebui evitate) în cantităţi mici, variind de la două linguriţe la două linguri, sau de la cel puţin 30 mililitri până la limita de suportabilitate a copilului, o dată la fiecare sfert de oră. Lichidele incolore adecvate sunt: fulgi de gheaţă sau guri mici de apă; soluţii de rehidratare cu arome sau fără arome, dar îmbogăţite cu puţin suc natural de fructe.
- Dacă copilul vomită, ia-o de la capăt cu o cantitate mai mică de lichid (2 linguriţe sau aproximativ 5 mililitri) şi continuă cu cele discutate mai sus. O soluție recomandată de medici este administrarea de cola din care s-a scos acidul, cu lingurița. Atentie, însă, nu funcționează în cazul enterocolitelor grave, cum sunt cele cu rotavirus, când voma și scaunele diareice sunt numeroase.
- Dacă micuţul nu mai vomită într-un interval de cca 8 ore, reintrodu-i gradual în alimentaţie mâncăruri uşoare. Nu îl forţa să mănânce decât dacă îi este foame. Îţi va spune singur când este cazul. Biscuiţii, pâinea prăjită, supele şi ciorbele, piureurile de cartofi şi orezul sunt câteva variante de feluri de mâncare pe care le va putea digera.
- Dacă nu va mai voma după 24h, trece-l treptat înapoi la rutina sa alimentară. Aşteaptă aproximativ trei zile până să reîncepi să îi dai produse lactate.
Când să suni medicul
Cel mai mare risc al vomei cauzate de enterocolită este deshidratarea. Sună-ţi doctorul dacă copilul tău refuză să bea lichide sau dacă vomită chiar şi după ce foloseşti toate metodetele de rehidratare sugerate mai sus.
Sună-ţi medicul dacă observi oricare din următoarele semne de deshidratare:
Deshidratare uşoară spre moderată:
- gura uscată;
- puţine lacrimi sau chiar deloc;
- comportament agitat la bebeluşi;
- mai puţin de 4 scutece ude pe zi la bebeluşi (mai mult de 4-6 ore fără scutec ud la copiii sub 6 luni);
- nicio urinare în 6-8 ore la copiii de peste 1 an.
Deshidratare severă:
- gura foarte uscată (pare lipicioasă înăuntru);
- piele uscată sau ridată (în special în zona burţii, pe braţe şi picioare);
- inactivitate;
- slăbiciune;
- ochi adânciţi în orbite;
- somnolenţă excesivă sau dezorientare;
- respiraţie greoaie şi rapidă;
- lipsa urinării pentru mai bine de 6-8 ore la bebeluşi;
- lipsa urinării pentru mai bine de 8-10 ore la copiii de peste 1 an;
- puls slab sau accelerat.
Următoarele simptome ar putea indica o problemă mult mai gravă decât enterocolita, aşa că ar fi cazul să îţi suni cât mai repede medicul:
- vărsături puternice la bebeluşi, în special la cei sub 3 luni;
- în cazul în care copilul are sub 2 luni şi vomită în mod repetat (nu doar regurgitează);
- vărsături după administrarea unei soluţii de rehidratare la aproximativ 24 de ore;
- începe din nou să vomite după ce reîncepi să îl hrăneşti cu mâncare normală;
- începe să aibă vărsături după un traumatism cranian;
- vărsăturile sunt însoţite de febră (38 de grade pentru un copil sub 6 luni sau mai mult de 38.3-38.9 de grade pentru un copil mai mare);
- vărsături de culoare verde deschis sau galben-verde, care conţin sânge său par a seamănă cu zaţul de cafea (sângele amestecat cu acidul din stomac devine maroniu şi arată ca zaţul de cafea);
- burta copilului este tare, umflată şi dureroasă între episoadele de vomă;
- vărsături însoţite de dureri acute de stomac;
- copilul este letargic;
- roşeaţă, umflături sau durere la nivel de scrot la băieţi.
Vărsăturile cauzate de enterocolită sunt contagioase, aşa că ar fi cel mai bine dacă ai ţine copilul acasă până nu mai vomită pentru cel puţin 24h. Ţine minte că spălatul des şi corect pe mâini este cea mai bună metodă de a-ţi proteja familia împotriva multor infecţii, printre care şi enterocolita.
Vărsături în jet, cauze și indicații
Ce poate fi: Cea mai frecventă cauză a „vărsăturilor în jet” o constituie stenoza pilorică (îngroşarea exagerată a tunicii musculare). Ea realizează o „gâtuire” a pasajului dintre stomac şi duoden. Apare mai frecvent la băieți, la 3-8 săptămâni de la naştere, după o perioadă în care micuţul a crescut normal în greutate.
Ce să faci: Dacă persistă mai mult de o zi şi micuţul nu reţine nimic din ceea ce înghite, este recomandat să fie consultat de medicul pediatru. Dacă într-adevăr este vorba de o stenoză pilorică, o intervenţie chirurgicală relativ simplă rezolvă situaţia.
Vărsături cu lichid galben-verzui
Ce poate fi: S-ar putea să fie bilă – lichid secretat de ficat şi acumulat între mese în vezicula biliară. Bila stagnează în intestin şi refulează în stomac (de aici în lichidul de vomă) în momentul când apare un obstacol în „aval”: obstrucţie congenitală (se manifestă clinic în prima lună de viaţă), sau volvulus (intestinul se răsuceşte exact ca un furtun de stropit când face „cot”). Volvulusul poate apărea atât în prima lună de viaţă, cât şi la copilul de vârstă şcolară al cărui intestin este predispus spre răsucire.
Voma cu aspect de bilă este şi ea o urgenţă!
Ce să faci: Mergi imediat la camera de gardă a celui mai apropiat spital de pediatrie (sau cu secţie de pediatrie). O intervenţie chirurgicală făcută la timp poate rezolva definitiv problema!
Dacă te interesează subiectul enterocolitelor, îți recomandăm și aceste articole:
- Semnele infecţiei cu rotavirus la copii
- 4 remedii împotriva enterocolitei
- Ce îi dai copilului să mănânce când are enterocolită
- Enterocolita, dușmanul vacanțelor mele. Am fost nevoiți să plecăm acasă din cauza febrei și vomei