Oxiurii sunt acei paraziți intestinali extrem de contagioși care, odată pătrunși în organismul copilului, necesită tratament pentru întreaga familie. Oxiuroza este o afecțiune parazitară frecventă la copii și contagioasă. Este responsabilă de apariția mâncărimii în zona anusului.
Oxiuroza sau enterobiaza este una dintre cele mai frecvente parazitoze (hemintioze digestive) și apare frecvent și la sugari. Oxiurii (enterobius vermicularis) sunt viermi albi, minusculi, cu lungimea variind între 9 și 12 mm, în cazul femelei, și de circa 3 – 5 mm în cazul masculilor. Viermii trăiesc în intestine și migrează spre exteriorul anusului unde femelele își depun ouăle. Acest lucru duce în general la apariția unei mâncărimi puternice în zona anusului, dar și în zona vaginului și a vulvei la fetițe. Uneori, viermii adulți pot fi reperați cu ochiul liber. Copilul infestat își contaminează foarte ușor anturajul prin contactul cu degetele murdare. Pentru că mâncărimea este puternică, el se scarpină în zona anală și, dacă duce mâna la gură, ia ouăle și le înghite. Astfel apare şi reinfestarea.
Ouăle pot trăi și în mediul extern, pe clanță, pe oliță, însă omul este singura gazdă a acestui parazit. În plus este suficient să atingi hainele sau așternuturile ca să contractezi oxiuroza. (Apropo, studii recente au demonstrat faptul că și gândacii pot fi responsabili de purtarea oxiurilor.) Există și posibilitatea ca sugarul sau copilul să bea apă contaminată și acesta este de altfel motivul pentru care apa trebuie fiartă.
Fără o igienă riguroasă se produce reinfestarea
Perioada de contagiune durează cât timp femela depune ouăle în regiunea anală, adică două până la trei săptămâni. Pe lângă mâncărime, copilul sau celelalte persoane infestate pot să prezinte tulburări digestive, greață, dureri abdominale, lipsa poftei de mâncare până la refuzul alimentației și chiar tulburări nervoase, insomnii, terori nocturne, scrâșnete din dinți în timpul nopții. Cele mai frecvente complicații sunt: scăderea acută în greutate sau ocluzia intestinală. Diagnosticul se poate face vizual, viermii adulți putând fi reperați cu ochiul liber și, ulterior prin examen de laborator prin aplicarea unui test adeziv jur împrejurul zonei anale. Examenul coproparazitologic evidențiază oxiuroza numai în 10-15% dintre cazuri, motiv pentru care nu este recomandat să se apeleze la această metodă ca modalitate de diagnosticare a bolii, amprenta anală rămânând cea cu cea mai mare rata de precizie. Tratamentul este foarte ușor de efectuat, de obicei medicamentos, dar trebuie făcut numai la recomandarea medicului pediatru.
În plus, prevenția este cel mai bun tratament, ceea ce înseamnă că o igienă riguroasă trebuie impusă fiecărui copil în parte.
Fiind o boală contagioasă, mai ales dacă copilul merge la creșă sau grădiniță, trebuie anunțată colectivitatea despre îmbolnăvirea celui mic. Oricum este obligatorie și tratarea celorlalți membrii ai familiei deoarece există riscul de reinfestare.
În ziua începerii tratamentului trebuie igienizate toate obiectele ce ar putea conduce la reinfestare.
